Implications for the development

capelul de cazarm
ă:„…
capelul 
zis de „cazarm”, în formă de bonetă, bleumarin, cu două clape
semiovale, paspoalate cu roșu.”
22
. Îl atestăm în mai multe sintagme terminologice: 
capel cu fund 
din postav roșu și clapele de culoare albastru-deschis, capel cu galon de lână galbenă, capel cu pas-
poale verzi, capel cu ciucure alb, capelă din postav bleumarin paspoalată cu roșu, capelă din postav 
bleumarin-închis, paspolată cu roșu, capela artileriei prevăzută cu sub bărbie de lac negru 
etc.
Termenul militar al unui alt lexem – 
căciulă
– e sesizabil anume în contextul sintagmelor 
terminologice din textele specializate (
căciulă acoperită de muşama; căciulă cu fund și flamă 
roșie; căciulă de astrahan cu fund din postav roşu; căciulă din blană neagră de miel, cu forma zisă 
„cucă”; căciulă din piele neagră, din blană de iepure; căciulă neagră de astrahan cu fundul din 
postav roșu; căciulă ornată cu șnur din fir auriu; căciulă ţurcană; căciulă din blană neagră de miel 
13
Cristian Vlădescu, op. cit
, p. 41.
14
Simion Florea Marian, 
Nunta la români
. Studiu istorico-etnografic comparative, București: Editura 
Grai și Suflet – Cultura naţională, 1995, p. 816.
15
 Dictionar explicativ ilustrat al limbii române
. Chișinău: Arc, 2007
, p. 208.
16
Cristian Vlădescu, op. cit., p. 28.
17
Nicolae Bălcescu, 
Istoria Românilor sub Mihai-Vodă-Viteazul
. București: Cartea Românească, 1942,
p. 379.
18
Nicolae Iorga, 
Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688
–
1821)
, Vol. I. București: Editura 
Didactică și Pedagogică, 1969
, p. 124.
19
Dictionar explicativ ilustrat al limbii române
, Chișinău: Arc, 2007, p. 290.
20
Mihail Sadoveanu, 
Povestiri de seară
. București: Cartea Românească. p. 25.
21
Ibidem, p. 275.
22
Cristian Vlădescu, op. cit., p. 26.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 588 ~
cu fundul de mușama neagră; căciulă de astrahan negru; căciulă de blană albă, cu pană de vultur; 
căciulă din piele de hârşie, cu pană de curcan; căciulă neagră, din piele cu tuiul de postav de culoare 
distinctivă 
etc.), care denumesc elemente ale coifurii militare de la începutul epocii moderne. 
Acest fapt este caracteristic și pentru terminologia militară contemporană (
c
ă
ciul
ă de ast
rahan 
de culoare brumărie – 
pentru gradul colonel
, căciulă
din blană de o
vine de culoare brumărie, 
c
ă
ciul
ă din blană 
artificială
de 
culoare brumărie 
(pentru studenţi) etc.), care conferă semnificație 
militară cuvântului 
căciulă
anume în cadrul textelor specializate. Termenul are origine obscură, 
dar cu siguranță expresivă, făcând o analogie cu lexeme ca 
ciocârlan 
„pasăre moțată”, 
ciocârlău 
„bot”, pare a atesta contaminarea temei expresive 
cioc 
„plisc”, cu 
coc 
„obiect rotund”. Este posibilă 
derivarea acestui termen din albaneză 
kësul
ë
23
. 
Un element important în coifura militară în condițiile de campanie este termenul 
cefar
, 
care în secolul al XIX-lea (
cefar din dril alb, cefar din dril alb cu două şireturi albe 
etc.) avea 
semnificația de parte superioară a jugului așezată pe ceafa unor animale de tracțiune, dar și bu-
cată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care 
se prinde la ceafă
24
. Atestări: „
Cefarul
. din dril alb, se leagă în jurul capelei cu două șireturi albe 
și se înnoadă deasupra cozorocului.”
25
Termenul este derivat de la substantivul