|
~ 590 ~
Angelina POPOVICI
ŞIRAG DE FLORI PENTRU FEMEIE
As spring is entitled to embellish nature and life,
It might be that bloom earrings are meant to charm our sight
And completely new colors to this world they thrive
As they gracefully hug her ears with delight
The artist that crafts the magic of feminine jewelry
The charm of women’s beauty will gently externalize
Choosing delicate body shapes and matching to flowers
The best proportions will be created to visualize
I call on to my inner self to fulfill the desire
To make this world an elegant and magnificent place
As a jewelry creator and poet, there’s one thing I aspire,
To beautify women and thus, our existence through their grace.
(Angelina Popovici)
Femeia, crescută din versetele ploii, are un contur melodios. Emană vivacitatea verdelui. Spu-
ne cu flori. Ne arată plutirea, cu toată a sa frumusețe. (Re)inventează zorile. Zăbovește în vers.
Dăruiește felii de timp. Scrie viața cu cerneala simpatică. Poartă pe umeri metaforele (des)cifrate.
Poate fi precum un cântec venind.
,,Sub un tei ce înflorește
Ea, frumoasă, se oprește.
,,Bună seara, fete două,
Cu ochi înmirezmați de rouă!”
„Bună seara! Dar sunt una!”
Printre genele femeii,
Răsărea pe cer și Luna.” (Gr. Vieru)
Femeia, prin care bărbatul de veacuri se descoperă pe sine: „...m-ai înfrumusețat/ iată-mă
uimindu-mă de mine”; „ca pasărea voi cânta/ ca iarba voi crește” (Radu Cârneci).
Prea plină de senzualitate, cu Erosul silabisind sieși „da”, bărbatului „nu”, într-o cochetărie
instinctivă...
Gelu Naum : „...te scot goală din oglinda în flăcări”
Bărbatul o cheamă și o alungă în același timp:
„Vino tu, cu tine toată/ ca să-ntruchipăm o roată.
Vino tu, fără te tine, să rămân cu mine, mine.” (N. Stănescu)
Și Ea vine!
„Iarna – animal/ Primăvara – plantă/ Vara – insectă/ Toamna – pasăre/
În tot restul timpului – femeie” (V. Pavlova)
Artistul care o îmbracă sau îi crează bijuterii, pentru asta o face, pentru a o prezenta bărba-
tului în cea mai frumoasă a sa variantă. Ca să aprindă fiorul dragostei într-un Dans născător de
prunci.
„Vino, să pot găsi drumul spre mine!” – aceasta e „Definiția dragostei” (O. Paler), ce și-o
șoptesc în pas de dans. Chipul femeii răsfrânt în ochii dragi va menține dorința de A FI, va trezi
puteri bărbătești nebănuite pentru a întreține un foc al existenței. Femeia, simțindu-se frumoasă,
va putea lua cel mai bun ADN pentru pruncii săi. În așa fel apare curcubeul.
Creatorul de artă lucrează la metafora corpului uman, care e una din cele mai importante
despre cunoașterea umană. Alege proporțiile care plac ochiului, toarnă în cel mai adecvat mate-
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 591 ~
rial forme de flori, lumină din cer. Scoate Sinele de gândire pentru a multiplica frumusețea lumii.
Dar pentru a reuși, trebuie să fie el însuși frumos, să fie într-o stare de iubire. Cunoașterea se ia
cu forța și cu munca. Din sertarele copilăriei, din depozitul marelui teatru, ghidat de mirare în
laboratorul de lucru, mișcându-se de la ce știa ieri, la ce știe azi, „citind matematica cu ochelarii
poeziei”, înfrumusețează creația Domnului.
Ah, ce vedere!
„Ea, toată, plutind ca un verset”...
Creatorul de bijuterii dă culoare bucuriei. Efort și căutare. Un joc de-a v-ați-ascunselea. Un
exercițiu de reîncepere. Dacă natura are nevoie de primăvara, poate și ochii noștri au nevoie de
flori-cercei, ce atârnă cochet la urechi, de flori-salbe, ce se mișcă misterios odată cu sânii? Jocul
esențial al vieții. O nevoie de transcendență, adică de a trece de la legile clasice la cele cuantice.
Împrospătare perpetuă de cunoaștere a lumii până se trage definitiv perdeaua. „Rostul artei este
să ne învețe cum să vedem cu sufletul chipul lumii.” (P. Romanescu).
Din curgeri smulgem clipe și le răsădim în salbe. Semnalăm frumosul celor ce îl au în ei, adi-
că, au ochi să-l vadă. Pentru a plămădi o floare, drumul acesta al creației face ocolul pământului
prin deșerturi, ape reci, văi adânci, munți împăduriți... Implorând sângele din artere să trăiască!
Cât de frumoasă e lumea Lui, învârtindu-se, schimbând înfățișarea timpului.
Psihanaliza spune că întrebarea „Tu de-al cui ești?” e esențială. Moștenim biologie, comporta-
ment, cultură, cicatrici sufletești... „Din ce pasăre albastră e Moldova? ” În Tara Dorului o avem
pe Ileana Cosânzeana, cu busuiocul în păr, spicul în cunună, doina pe buze. Desigur, anume
doina cu melodicitatea ei dramatică o face autentică. Doina, care „...mișcă crângul, scrie pe vânt
cu păsările întoarse, ne îngerește graiul...” (Gh. Tomozei).
Artistul e responsabil de Ileana sa, precum Micul Prinț de floarea ce-a îmblânzit-o. După ce a
plâns toate lacrimile de plâns, o înfrumusețăm cu bijuterii pentru sărbătorile de sărbătorit.
Ilene Cosânzene din basme pășind printre noi. Ilene le cheamă pe toate mândrele fete și
femei, ce roditoare pot fi, în legea firii, cinstite de toate religiile lumii. Împodobite cu bijuterii
asemeni mereu „înnoitelor frunze din dorul pământului de a fi lângă cerul luminii”.
Ilenele noastre primenite în ii și tricolor, gospodine, ținând în căușul sufletelor tot neamul.
„Trecutul nu numai că rămâne, dar continuă, este deictic, un moment, un fel de a fi al prezen-
tului care se păstreaza permanent ” (Heidegger).
„Cum arată albastrul tău?” (N. Stănescu) Așa cum arată florile din bijuteriile pe care le porți,
din propria entitate explorată și construită.
Ca creator de bijuterii si poetă, „mă îndemn să fiu și o clipă mai sunt” creând. Încerc să fac
ceasul să nu plângă, înfrumusețând femeia și prin ea lumea întreagă.
Să zică bărbatul către femeie:
„Azi primăvara te-a copiat,
Vino tu în locul ei!
Să înverzesc uitându-mă...” (G. Gâtlan)
Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 592 ~
Piese de bijuterii. Autor Angelina Popovici. Foto: A. Popovici
Do'stlaringiz bilan baham: |
