Implications for the development

cal-
pac
. Denumea o căciulă mare sferică sau cilindrică, de piele neagră, tivită cu blană scumpă, pe 
care o purtau domnul și boierii mari, începând din secolul al XVIII-lea. Odată cu epoca modernă 
a terminologiei militare românești, termenul 
calpac 
denumea o căciulă purtată la unele uniforme 
militare (
calpac din blană de urs cu părul în jos, calpac învelit în mușama neagră 
etc.)
15
. Am atestat 
acest termen în mai multe surse istorice și literare: „
Calpacul 
avea în faţă un soare oval, mai mare 
ca al infanteriei.”
16
Apare şi cu semnificația nemilitară: „Mihaiu purta pe cap un 
calpac 
unguresc, 
împodobit cu o fulie neagră de pene de cocor…”
17
; „Odată ce au ajuns în scaunul domniei,…
pe cap ei pun căciula sau scufia, 
calpacul 
ungurilor”
18
. A fost împrumutat din turcă (
kalpak
), în 
perioada fanariotă, cu o semnificație similară îl atestăm și în limbile bulgară și sârbă – 
kalpak
, 
precum și în maghiară – 
kalpag
. 
Termenul 
capelă 
(cu varianta de 
capel
), un alt lexem din grupul analizat, pe lângă semnificația 
învechită astăzi de „pălărie de femeie”, mai denumea și o șapcă de postav cu cozoroc moale purta-
tă de militari
19
. Ca element moale al coifurii făcea parte din uniforma de toate zilele a soldaților și 
avea și cozorocul de postav, spre deosebire de chipiu care era tare și cu cozoroc de mușama, fiind 
purtat la uniforma de ceremonie: „Soldatul își așeză 
capela
-n cap, puțin plecată”
20
; „Dragu mi-i 
seara pe lună,/ Venind de la caraulă,/…Cu pușculița pe spate,/Cu 
capela 
la o parte.”
21
.
Româna literară ar fi putut să preia acest termen din unul din dialectele sale (în meglenoro-
mână se atestă elementul lexical 
capelă
) sau din limbile cu care a contactat în epoca modernă și 
în preajma acesteia – neogreaca 
ϰαπέλα
, bulgara 
kapelă
. În spațiul balcanic, acest termen a ajuns 
din italiană 
cappelllo
, unde avea semnificația de „pălărie”.
A fost introdus în perioada de unificare a ţinutelor armatelor româneâne [1859-1872], numit 
și