Implications for the development

~ 585 ~
Valentina NEGRU
cercetător științific, Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, Chișinău
email: [e-mail]
TERMENI VESTIMENTARI CE DENUMESC ELEMENTE ALE COIFURII MILITARE
Summary. Clothing terms that refer to elements of the military hairstyle
. In the context of the 
modern era, as well as in the contemporary era, the delimitation of the military on categories / types 
of weapons, as well as military ranks, are made by military clothing. the military hairstyle elements 
that had a distinctive function also have a special place, but, at the same time, they gave sobriety and 
official character to the military uniform.
Keywords: 
military clothing, military ranks, military helmets.
Istoria ne demonstrează că popoarele au avut în decursul veacurilor diferite relații, con-
tactând datorită împrejurărilor istorico-politice și influențându-se reciproc în ceea ce priveşte 
modul de viață, funcționarea instituțiilor statului etc. Limba, ca fenomen social, înregistrează 
aceste influențe şi schimbări.
Pentru secolul al XIX-lea, normele de recrutare, organizare și instruirea trupelor sunt cu-
prinse în „Regulamentul ostășesc pentru Miliţia pământenească a Principatului Valahiei” și 
„Regulamentul pentru Miliţia naţională a Moldovei”. Acestea, la rândul lor, făceau parte din 
„Regulamentul Organic de la 1830”
1
(cu ulterioarele modificări și publicăriări), prin care a fost 
răsturnată dominaţia fanariotă și redobândită instituția militară națională. Respectivele acte 
normative militare marchează începutul epocii moderne în evoluţiaţia artei militare româneşti, 
deoarece pentru prima dată a fost adoptat un document cu referire la domeniul militar (recruta-
re, organizare, echipare, vestimentație etc.).
În contextul epocii moderne, ca de altfel şi în epoca contemporană, delimitarea militarilor pe 
categorii/genuri de armă, precum și grade militare, o realizează vestimentația militară. Astfel, un 
loc aparte îl deţin și elementele de coifură militară care aveau funcție distinctivă, dar, totodată, 
imprimau uniformei militare sobrietate și caracter oficial.
Pentru categoriile de forţe armate din epoca modernă și contemporană, printre diversele ele-
mente ale coifurii militare, putem enumera următoarele tipuri: 
bicorn; bicorn bleumarin; bicorn 
cu pană frizată, de culoare albă; bicorn cu pana frizată, de culoare neagră; bicorn cu penaj; bonetă 
cu paspoal roșu; bonetă cu paspoale în culoarea regimentului; bonetă de lucru, cu o calotă, din 
pâslă neagră; bonetă din postav bleumarin cu paspoal; bonetă din postav roșu, cu clape albastre-
deschis; calpac din blană de urs cu părul în jos; calpac învelit în mușama neagră; chipiu alb; chipiu 
bleumarin cu bandă; calotă cucreastă proeminentă; calotă din postav bleumarin (cu bandă din 
postav alb și fără cozoroc); calotă ţuguiată (din postav verde); calotă din piele lăcuită; calotă cu 
vizieră și apărătoare de ceafă; capac; capă; capel; capelă; coif; căciulă; cască; caschetă; ceacou 
etc.).
Limbajul militar vestimentar de la începutul epocii moderne a fost la fel de bogat ca și cel de 
astăzi, iar în unele privințe chiar mai variat, pentru că noile cuvinte s-au folosit mult timp alături 
de cele vechi.
Bunăoară, termenul 
chivăr
ă (
chivere
), astăzi dispărut din limbajul militar vestimentar, denu-
mea un acoperământ de cap în formă de chipiu înalt, folosit de ostașii nor unități militare româ-
nești: „Drept coifură, artileriștii aveau 
chivără 
din piele, iar mai târziu din metal,…”
2
.
1
Paul Paul Negulescu, George Alexianu, 
Regulamentele organice ale Valahiei și Moldovei
, București: 
Întreprinderile Eminescu, 1944.
2
Cristian Vlădescu, 
Uniformele armatei române de la începutul secolului al XIX-lea pînă la victoria din 
mai 1945
, București: Meridiane, 1977. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 586 ~
Iniţial, acest element al coifurii militare a fost din piele, apoi se confecţiona din metal. Pro-
ducerea din metal datează cu sfârșitul Epocii Medievale și rămâne astfel pe tot parcursul Epocii 
Moderne. În această perioadă istorică a fost considerat sinonimul substantivelor 
cască militară, 
coif
. Cuvântul mai avea și varianta 
chiveră
, la fel de populară şi funcțională
3
. Îndelungata istorie 
de funcționare a termenului este confirmată începând cu letopisețele românești și până la scri-
erile de limbă literară românească din epoca modernă. Până a fi confecționate din metal, aceste 
elemente de coifură militară au fost confecționate din diverse materiale: „Şliceau de pâslă, pre 
limba noastră dățească glugă, poate fi chivere, care nu de mult era acest fealiu de 
chivere 
la boiari, 
aicea în ţară”
4
; „Aveau în capul lor 
chivere 
negre...” 
5
; „Lăpăda ţoale domnești,/ Da-mbrăca călu-
gărești,/ Pe subt 
chivară
atirna/ Acea spatie turbată, Ce prăpădea turcimea toată.”
6
Îl atestăm și înscrieri din alte perioade istorice:„ Şepci, 
chivăre
, ceacuri și purcoaie ţuguiete de 
puști și de sulițe”
7
; „Flăcăi groși în ceafă,/ Voinici făr de leafă;/ Cu 
chivere 
nalte,/ Cu cozile late,/
Lăsate pe spate.”
8
.
Termenul 
chivără 
a fost împrumutat din rusă 
кивер
„element de coifură militară”, limbă în 
care are o istorie mult mai îndelungată, pornind din rusa veche, de la varianta de 
киверь
, ce 
dispunea de aceiași semnificație. Termenul a fost atestat pentru prima dată în scrierile de limbă 
rusă veche ale mitropolitului Ciprian, în anul 1378. Limba rusă veche a împrumutat acest termen 
din dialectele baltice, de la 
küvar 
„pălărie, chipiu” sau din limba finlandeză veche unde termenul 
küvar 
avea aceeași semnificație.
9
Limba română, împrumutând termenul din rusă, a denumit cu acesta o varietate amplă de 
chivere, confecționate din diverse materiale: 
chivăra
din piele 
cu garnituri metalice, chivără cu 
păr alb de cal, chivără
cu penaj alb, chivără de piele neagră de miel, chivără din metal 
etc.
Un alt termen din această categorie este 
bicorn
, care semnifica un element de coifură al uni-
formei militare cu două prelungiri în formă de corn, purtată de către ofițeri și jandarmi.
10
Pe tot 
parcursul secolului al XIX-lea a fost un element de coifură caracteristic perioadei: „ofiţerii de 
infanterie primesc pentru ţinuta de ceremonie egrete de culoare fumurie, aghiotanţii rămânând 
la uniforma din 1834, dar diferenţiindu-se pe arme, cei de infanterie având penajul 
bicornului 
fumuriu, iar cei de cavalerie, alb.”
11
Apare și în diverse sintagme terminologice, pentru diferite 
feluri ale acestui element de coifură: 
bicorn bleumarin, bicorn cu fulgi albi, bicorn cu pană albă 
frizată, bicorn cu pană neagră frizată, bicorn cu penaj, bicorn cu torsadă din galon de fir auriu și 
pene tricolore albastre/ roșii /albe, bicorn din fetru, bicorn prev
ăzut 
cu galon de mătase neagră la