Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 571 ~
Artelor (creată în 1927 de etnomuzicologul Gheorghe N. Georgescu-Breazul [George Breazul])
și a
Arhivei de Folklore a Societății Compozitorilor Români
(condusă de etnomuzicologul, compo-
zitorul și profesorul Constantin Brăiloiu, instituită în 1928);
Institutul „Arhiva de Folclor a Acade-
miei Române” Cluj-Napoca
(înființată în 1930 sub îndrumarea etnologului Ion Mușlea) și
Arhiva
de Folclor a Moldovei și Bucovinei
din cadrul Institutului de Filologie Română „Alexandru Phi-
lippide”, Iași (fondată în 1970 de profesorul etnolog Ion H. Ciubotaru). Actualmente, România
este țara europeană cu cel mai mare patrimoniu cultural imaterial conservat în cele trei arhive de
folclor. Printre materialele-document pot fi consultate și informațiile cu referire la fenomenele
folclorice ale minorităților conviețuitoare în acest spațiu românesc, dar și al informatorilor de
cultură orală românească din afara țării, inclusiv un valoros material etnofolcloric, înregistrat în
Basarabia și Transnistria în anii 1918–1940 și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Revenind
la Republica Moldova, trebuie să menționăm, cu părere de rău, că arhivele de fol-
clor reprezintă încă un element nedefinit, pe alocuri chiar vulnerabil, din motivul că
nici la ora
actuală nu avem o instituție specializată care să concentreze toate fondurile arhivistice disponi-
bile privind patrimoniul cultural imaterial din acest spațiu geocultural.
Președintele Comisiei Naționale de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial, dr. V. Bu-
zilă, vede soluționarea conceptuală a acestei probleme în chiar originea ei, în înțelegerea corectă a
condițiilor care au generat marginalizarea importanței documentului primar în
cercetarea etno-
folclorică și prin urmare afectarea prestigiul arhivelor ca instituții: „Modernizarea și dezvoltarea
arhivelor rămâne a fi o problemă foarte sensibilă a instituțiilor de cercetare și a celor de cultură.
Procesele identitare desfășurate pe mai multe planuri în spațiul nostru vor putea fi monitorizate
mult mai eficient prin studierea acestora și prin arhivarea materialelor rezultate din cercetările
de teren. Documentele primare privind sistemul culturii tradiționale, elaborate inclusiv în zilele
noastre și păstrate după toate rigorile științifice pe termen nelimitat,
vor putea asigura dezvolta-
rea durabilă a cercetării, pentru care optează comunitatea științifică”
9
.
În societatea științifică discuțiile asupra fondării Arhivei Naționale de Folclor au demarat
încă din anul 1998 pe paginile mai multor publicații periodice:
Do'stlaringiz bilan baham: