Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 572 ~
și Președinției Republicii Moldova, dar toate aceste acțiuni nu au dat vreun rezultat pozitiv
11
. E
regretabil faptul, că și astăzi arhivele de folclor ale instituțiilor de cultură din țară se confruntă cu
diverse probleme: mereu nu ajung surse financiare pentru o infrastructură care să
acopere toate
necesitățile activității de digitizare și recondiționare a materialului arhivistic, pentru sistemul
centralizat de mentenanță și prezervare a materialului analog, pentru dispozitivele de stocare și
rulare a informației, pentru personalul specializat, pentru noile instruiri în domeniul conservării
și prezervării obiectelor de patrimoniu etc. Nu există o atitudine cuvenită nici din partea organe-
lor de conducere a țării, problema respectivă rămânând a fi una de însemnătate minimă.
Prin urmare, prevederile Convenției UNESCO de Salvgardare a
Patrimoniului Cultural Ima-
terial, dar și cele relatate anterior ne motivează să constatăm că înființarea unei Arhive Naționale
de Folclor a fost și este încă o problemă de maximă stringență. Ca instituție care să centrali-
zeze tot patrimoniul cultural disponibil la moment necesită estimarea materialelor din toate
instituțiile deținătoare de tezaur național intangibil din Republica Moldova: Arhiva de Folclor a
Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al MECC, Arhiva Cabinetului de
Folclor al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Fondul de Folclor al Centrului Național
de Conservare și Promovare a Patrimoniului
Cultural Imaterial, Arhiva de Folclor al Muzeului
de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, Arhiva Științifică a Muzeului Național de Etnografie și Is-
torie Naturală, Fondul de Aur al Companiei Publice „Teleradio-Moldova”, Fondul de materiale
sonore ale Uniunii Muzicienilor, Arhiva Națională a Republicii Moldova,Fondurile folclorice ale
Universităţii
de Stat din Moldova, Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și
ale Universităţii Pedagogice de Stat „A. Russo” din Bălţi
,
precum și arhivele individuale ale unor
specialiști folcloriști și etnografi. La ora actuală acest patrimoniul cultural imaterial dispersat,
în mare parte nesistematizat și neprotejat, din punct de vedere tehnic, este doar parțial accesibil
specialiștilor, dar și publicului interesat (profesori, interpreți de folclor, formații artistice profe-
sioniste și neprofesioniste etc.). Procedura de centralizare e una de durată și chiar dificilă, din
cauza situației periferice a tuturor arhivelor noastre, dar și a conștientizării
minime din partea
specialiștilor în domeniu a valorii cu adevărat inestimabile pe care o demonstrează acest segment
de moștenire culturală a poporului nostru.
Discuțiile inițiate cu referire la acest subiect vădesc un punct comun, reiterat de nenumărate
ori, că amplasarea Arhivei Naționale de Folclor trebuie să fie în mediul academic, unde activează
folcloriști, etnografi, muzicologi bine instruiți în a respecta prevederile salvgardării elementelor
de patrimoniu cultural. De aceea, în 2010, a fost inițiat un proiect de cercetare fundamentală și
aplicativă întitulat
Do'stlaringiz bilan baham: