Întărirea mecanismului insolvenței în România

§ 1. Instanţele judecătoreşti
Art. 41

(1)Toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei. Dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.

(2)Sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţilor şi fundaţiilor. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor înainte de schimbare.

(3)Tribunalul, legal învestit cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei potrivit alin. (1), rămâne competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de sediu al debitorului.

(4)Toate cererile, contestaţiile, acţiunile întemeiate pe dispoziţiile prezentului capitol se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanţă, cu menţiunea că termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. În ceea ce priveşte cererile de deschidere a procedurii de insolvenţă ori în alte cazuri în care legea prevede termene speciale se va ţine cont de aceste termene speciale. În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii.

(5)În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
Comentariu

Competenţa materială de soluţionare a cauzelor revine tribunalului sau, acolo unde este cazul, tribunalului specializat, ca primă instanţă, şi se exercită prin judecătorul-sindic.

Legea nr. 85/2014 înlătură dificultăţile existente sub imperiul vechii reglementări referitoare la competenţa teritorială a instanţei în soluţionarea cererilor care vizează deschiderea procedurii insolvenţei, în practica anterioară fiind constatate situaţii în care debitorii îsi mutau sediul, de multe ori chiar înainte de deschiderea procedurii, urmărind fie tergiversarea procedurii sau îngreunarea administrării acesteia, fie risipirea puţinelor elemente de activ care mai existau în patrimoniul debitorului.

În noua reglementare, competenţa revine tribunalului sau tribunalului specializat de la sediul social sau profesional al debitorului, deţinut în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de sesizare a instanţei. Competenţa de soluţionare poate reveni, potrivit art. 41 alin. (1), şi secţiei speciale de insolvenţă, dacă aceasta a fost creată , în cadrul tribunalului pentru derularea procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Chiar dacă sediul debitorului a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, competenţa revine tribunalului de la sediul social sau profesional al debitorului, astfel cum acesta era înregistrat înainte de schimbare, iar dacă schimbarea sediului intervine ulterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă, tribunalul legal învestit şi care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii rămâne competent să soluţioneze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de sediu intervenite⁶⁹.

Având în vedere specificul procedurii insolvenţei, faptul că soluţionarea dosarelor de insolvenţă trebuie făcută cu celeritate, precum şi pentru clarificarea procedurii de soluţionare a cererilor de deschidere a procedurii, a contestaţiilor şi a acţiunilor specifice procedurii insolvenţei, în cadrul art. 41 alin. (4) s-au prevăzut reguli speciale, derogatorii de la prevederile Codului de procedură civilă, astfel:

- dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii nu sunt aplicabile cererii de deschidere a procedurii insolvenței;

- termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la comunicare (în dreptul comun, 25 de zile);

- răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu (în dreptul comun, 10 zile de la comunicarea întâmpinării);

- judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei (în dreptul comun, 60 de zile).

În privința primului aspect derogatoriu semnalat mai sus, intenţia de reglementare, exprimată pe întreaga evoluţie a procesului legislativ, a fost aceea de a exclude de la aplicarea procedurii regularizării toate cererile din procedura insolvențeiavând în vedere incompatibilitatea ei ab initio și cu specificul litigiilor în insolvență⁷⁰

Întrucât, potrivit art. 155 pct. 5 din Codul de procedură civilă, cei supuşi procedurii insolvenţei vor fi citaţi la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora, iar după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale, a fost necesară reglementarea din art. 41 alin. (5), privind litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei, împotriva debitorului, caz în care citarea acestuia se va face la sediul acestuia precum şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
Jurisprudenţă

Competenţa exclusivă şi absolută de soluţionare a cererii introductive formulate de către creditor pentru deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitorului aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul. Schimbarea denumirii unei persoane juridice nu atrage crearea unei persoane juridice noi şi nu are relevanţă asupra instanţei competente să soluţioneze cererea pentru deschiderea procedurii de insolvenţă. (Tribunalul Iaşi, Secţia comercială, Sentința nr. 32/S/ 24.01 2008)
Art. 42

(1)Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială ("notificarea sau comunicarea actelor") şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz. BPI va fi realizat în formă electronică. Pentru acoperirea cheltuielilor de publicare a BPI se percepe o taxă constând într-o cotă de 10% aplicată asupra taxelor achitate la oficiul registrului comerţului pentru toate operaţiunile de constituire, autorizare, înregistrare, menţionare, rezervare efectuate în registrul comerţului.

(2)În procedurile contencioase reglementate de prezentul capitol vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Creditorii care nu au fost notificaţi potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) sunt consideraţi de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală.

(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI.

(5)În cazul în care debitorul este o societate tranzacţionată pe o piaţă reglementată, judecătorul-sindic va comunica Autorităţii pentru Supraveghere Financiară hotărârea de deschidere a procedurii.

(6)Formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în BPI şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei şi sunt utilizate în mod obligatoriu de toţi participanţii la procedură.

(7)Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, după caz.

(8)Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 100 ori la art. 146 sau 147, după caz, şi nu vor mai fi citaţi.

(9)În vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se editează BPI.

(10)Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Comentariu
În materia citării părţilor şi comunicării actelor de procedură, Legea nr. 85/2014 instituie regula efectuării lor prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, pentru asigurarea desfăşurării cu celeritate a procedurii de insolvenţă. Pentru respectarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la apărare (art. 21 din Constituția României), comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

În BPI se publică mai multe tipuri de acte, al căror format este aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1692/C/2006⁷¹, cu modificările și completările ulterioare, și anume: citaţii, convocări, comunicări, notificări, hotărâri ale instanţelor privind procedura insolvenţei, alte categorii de acte.

Identificarea în BPI a actelor publicate într-un dosar de insolvenţă se realizează cu uşurinţă, dat fiind că informaţiile referitoare la debitori cuprind denumirea acestora, codul unic de înregistrare şi numărul de ordine în registrul comerţului, iar cele privitoare la organele procedurii menţionează instanţa, judecătorul-sindic şi practicianul în insolvenţă desemnat.

Justificarea creării acestui mecanism special de citare/comunicare este dată şi de faptul că procedura insolvenţei presupune, de regulă, un număr mare de părţi și de acte procedurale, iar aplicarea dreptului comun ar îngreuna desfăşurarea acesteia. Excepția comunicării actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii potrivit prevederilor Codului de procedură civilă a fost introdusă pentru ca părţile implicate să se bucure de o informare reală în privința situaţiei lor juridice, potrivit dreptului comun.



Jurisprudenţă
Publicarea doar prin BPI a actelor de procedură este valabilă şi suficientă numai dacă este îndeplinită condiţia unei prime comunicări către persoanele împotriva cărora se vor formula acţiuni ulterior deschiderii procedurii insolvenţei şi potrivit Codului de procedură civilă. (Curtea Constituţională, Decizia nr. 1137/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 15 ianuarie 2008)
Încălcarea normelor legale ce prevăd obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare cu părţile din cadrul unei proceduri contencioase şi a comunicării cererilor care fac obiectul judecăţii a condus la vătămarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al recurentei, drepturi consacrate atât de art. 21 din Constituţia României, cât și de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. (Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, Decizia civilă nr. 331/18.02.2011)
Având în vedere că, în cadrul acţiunii în răspundere reglementată de dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, administratorii statutari sunt chemaţi în judecată în calitate de pârâţi pentru a răspunde personal cu averea lor pentru pasivul societăţii debitoare ajunsă în stare de faliment, se impune citarea acestora la domiciliul lor şi nu la sediul societăţii debitoare. Astfel, citarea administratorilor statutari la sediul societăţii debitoarei echivalează cu o lipsă a procedurii de citare a acestora, ceea ce a condus la o încălcare a dreptului lor la apărare, precum şi la anulabilitatea actelor de procedură întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor imperative referitoare la obligativitatea citării părţilor. (Curtea de Apel Iaşi, Secţia comercială, Decizia civilă nr. 227/2008).
Având în vedere că, pentru a putea accesa Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, este nevoie de plata unei taxe, ar rezulta că pentru a putea formula o cale de atac sau o contestaţie, după caz, persoana interesată este condiţionată de acea plată. Accesul la justiţie ar fi blocat, dar, mai grav, neformulând căi de atac sau contestaţii, persoana interesată ar pierde definitiv drepturile respective.

Accesul la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea de exercitare efectivă a drepturilor fundamentale mai sus menţionate.

Curtea a constatat că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului Procedurilor de Insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată. În ceea ce priveşte critica referitoare la instituirea unei discriminări între participanţii la procedură cu domiciliul/sediul în România şi cei din alte state ale Uniunii Europene, Curtea reţine faptul că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a stabilit ca anumite acte de procedură, cum ar fi comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi a notificărilor către participanţii al căror sediu, domiciliu sau a căror reşedinţă se află în străinătate, să se facă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007. Soluţia propusă de legiuitor a fost aleasă tocmai pentru a se asigura egalitatea între participanţii aflaţi în situaţii diferite (Curtea Constituţională, Decizia nr. 283/21.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 20 iunie 2014).
Art. 43

(1)Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.

(2)Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de completuri specializate, de urgenţă. Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare. În vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.

(3)Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele derogări: termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi a motivelor de apel, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.

(4)Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic.

(5)Următoarele hotărâri ale judecătorului-sindic vor putea fi suspendate de instanţa de apel:

a)sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului;

b)sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;

c)sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;

d)sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe;

e)sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;

f)încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă;

g)încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă;

h)sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.

(6)Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă.

(7)Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Comentariu
Instanţa de control judiciar este curtea de apel, aceasta fiind instanţa competentă material în soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunţate de către judecătorul-sindic în primă instanţă.

Hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic sunt supuse numai apelului în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, iar hotărârile curţii sunt definitive.

În faţa curţii de apel, apelul se judecă de completuri specializate, de urgenţă, după regulile prevăzute de Codul de procedură civilă, însă cu anumite derogări referitoare la termene şi la efectul suspensiv al hotărârilor pronunţate.

Astfel, conform art. 43 alin. (3), termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi a motivelor de apel, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei, iar potrivit alin. (4) din acelaşi articol, apelul nu are efect suspensiv asupra hotărârilor pronunţate de către judecătorul-sindic. Se conferă astfel eficienţă principiului celerităţii şi recomandărilor din Raportul Băncii Mondiale privind respectarea standardelor și codurilor – Regimul juridic al insolvenței și drepturile creditorilor/debitorilor care, în comentariile la Principiul “Aplicabilitate şi accesibilitate”⁷², insistă asupra necesității scurtării procedurii şi eliminării paşilor procedurali care nu sunt în concordanţă cu principiul celerităţii.

Termenul „judecătorul-sindic”, utilizat în cuprinsul art. 43 alin. (3) din lege reprezintă o eroare materială, întrucât fixarea termenului pentru soluţionarea apelului, precum şi celelalte dispoziţii care se impun a fi adoptate în această etapă procesuală, aparţin judecătorului din completul specializat căruia i-a fost repartizat spre soluţionare apelul, iar nu judecătorului-sindic al cauzei de fond.

Faţă de dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, care prevedeau doar 4 cazuri în care instanţa de apel putea suspenda executarea hotărârilor judecătorului-sindic până la soluţionarea apelului, în noua reglementare s-au prevăzut mai multe cazuri, justificate de importanţa hotărârilor aferente derulării procedurii insolvenţei, de caracterul uneori ireversibil al acestora şi de lăsarea la aprecierea instanţei de apel de a putea decide asupra suspendării hotărârilor executorii ale judecătorului-sindic.

Cât priveşte judecata în apel, conform art. 43 alin. (6), se va constitui un singur dosar pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, iar completul din apel căruia i-a fost repartizat aleatoriu primul apel va soluţiona toate apelurile următoare care privesc procedura aceluiaşi debitor, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă. Completurile specializate ale curţilor de apel vor fi desemnate în sistem informatizat şi în mod aleatoriu, conform Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare şi a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 / 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Prin excepţie de la regulile Codului de procedură civilă ( art. 480), potrivit art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei. Soluţia este în concordanţă cu Decizia nr. 5/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, , publicată în Monitorul Oficial al României nr. 350/19.05.2011.
Jurisprudenţă
Având în vedere că debitoarea are în derulare mai multe contracte de antrepriză, că a făcut dovada existenţei unor disponibilităţi băneşti în conturile sale, iar creditoarea declanşatoare a înţeles să renunţe la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată împotriva debitoarei şi este de acord cu cererea reclamantei privind suspendarea provizorie a executării hotărârii pronunţate de Tribunalul Timiş, până la momentul soluţionării cererii de suspendare formulată în cadrul căii de atac, considerând că, în aceste condiţii, executarea imediată a hotărârii primei instanţe ar putea să producă prejudicii debitoarei, în baza art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, art. 450 alin. (5) C. proc. civ. art. 996 C. proc. civ., Curtea de apel a admis cererea acesteia şi a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei apelate până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului. (Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, Sentinţa civilă nr. 6/19.02.2015).
Apelanta debitoare solicită în apel înlocuirea administratorului judiciar în baza art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Înlocuirea administratorului judiciar nu poate fi discutată direct în calea de atac a apelului, ci trebuie analizată şi soluţionată de judecătorul-sindic în primă instanţă şi numai după aceea hotărârea judecătorului-sindic poate fi supusă cenzurii instanţei de apel. (Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, Decizia nr. 38/A/15.01.2015)

Art. 44

Repartizarea cauzelor, având ca obiect procedura prevăzută de prezentul titlu, judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Comentariu
Desemnarea judecătorului-sindic se realizează similar celorlalte cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în condiţiile art. 53 din Legea nr. 304/2004, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre judecătorii-sindici ai tribunalului, acesta neputând fi înlocuit, pe toată durata procedurii, decât în condiţiile legii.
Jurisprudenţă
Cererea de antrenare a răspunderii foştilor administratori ai debitoarei nu poate fi soluţionată de un alt judecător-sindic decât cel desemnat să administreze procedura insolvenţei în acel caz, întrucât altfel ar fi încălcate dispoziţiile legale, fiind de la sine înţeles că legiuitorul a dorit ca toate procedurile şi cererile formulate în cadrul procedurii să fie soluţionate de acelaşi judecător-sindic. (Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, Decizia nr. 169/18.02.2007).
SUBSECŢIUNEA 2: