Implications for the development

Profilaxia aromatică. 
Eficiența măsurilor de combatere a ciumei, „ucigătoare de oameni”, a 
evoluat continuu
20
. În 1348, Guy de Chauliac, autorul lucrării 
La Grande Chirurgie
, recomanda 
locuitorilor orașului Avignon, bântuit de ciumă, să fugă din urbe și să dea foc locurilor infectate 
deoarece focul „îmbunătățește aerul”
21
. Cu timpul această recomandare a fost completată, fiind 
indicată arderea substanțelor aromatizatoare care asigura procesul de purificare a aerului in-
fectat. În spațiul românesc remediul focului era recomandat pentru a stârpi moroii și strigoii 
care la fel ca ciuma și holera omorau pe rând copii și maturi „până se golește satul”
22
. Pentru a 
stârpi sămânța bolii, hainele și așternuturile unde au stat bolnavii urmau a fi arse, „căci numai 
focul stinge boala de tot și spală pe deplin”
23
. În mahalaua Sfântului Visarion din București erau 
15
Ibidem, p. 519.
16
Д. А. Изуткин, 
Эпидемии в эпоху классического средневековья в Европе
, in: „Медицинский 
альманах”, № 6 (57), ноябрь, Нижний Новгород, 2018, p. 36. 
17
Жорж Вигарелло, 
op. cit
., p. 530.
18
Е. Д. Смирнова, 
Знаки средневековых сословий: цвет костюма и его символика
, in: „Образо-
вание и наука в XXI веке. Ежегодный сборник научных трудов БГПУ”, Выпуск 1, Минск, БГПУ, 
2017, p. 140. 
19
Ibidem, p. 141. 
20
Pompei Gh. Samarian, 
Medicina și farmacia în trecutul românesc
, Vol. III, 
Asistența publică în trecu-
tul românesc până la 1834
, București, „Bucovina” I. E. Torouțiu, 1938, p. 111.
21
Apud. Жорж Вигарелло, 
op. cit
., p. 558. 
22
George Coșbuc, 
op. cit
., p. 36-37. 
23
Ibidem, p. 41.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 396 ~
improvizate „chilii sau barace” pentru bolnavii de ciumă, iar după stingerea epidemiilor, acelor 
stabilimente medicale provizorii li se dădea foc
24
.
Pe timp de ciumă, pentru a evita miasmele neplăcute din cavitatea bucală, oamenii consumau 
produse care asigurau un miros puternic și constant, de cele mai multe ori mâncau mult usturoi. 
Ulterior, preferințele în acest domeniu s-au schimbat în favoarea unor arome „parfumate” alcă-
tuite din tămâie roz și uleiuri eterice (
Anibarosaeodora
). Putrefacția era considerată însoțitoarea 
Ciumei și putea fi preîntâmpinată prin folosirea oțetului. Oamenii din stradă respirau prin măști 
sau tampoane îmbibate cu oțet. Totuși, miresmele plăcute erau mai eficiente în combaterea mi-
rosului de putrefacție, ele contribuiau la curățarea aerului „stricat” sau „otrăvit”, la eradicarea 
„stricăciunii aerului”
25
. Mirosurile parfumate erau în contrast cu mirosul de putrefacție, asociat 
cu Ciuma
26
.