Implications for the development

Arhivele deținătoare de patrimoniu cultural imaterial. 
Informația culturală reprezintă ave-
rea de neprețuit a unui popor. Rezultatele sale: spiritualitatea, integritatea națională, intelectua-
litatea, verticalitatea și forța morală etc. se pot exterioriza numai grație felului în care memoria 
colectivă ajunge la marele public ca o expresie eficientă, capabilă să fie interpretată. De aceea, 
o prioritate majoră și actuală a recentelor 
arhive multimedia neconvenționale (de folclor), 
drept 
instituții care gestionează produsele reprezentative ale memoriei etnofolclorice, trebuie să devină 
transmiterea informației culturale sub un contur atractiv, care să creeze stări afective intense și 
interes pentru noi tezaurizări. Acest lucru presupune în primul rând salvgardarea unităților ar-
hivistice prin digitizare, ca o primă conservare, apoi prin intermediul tehnologiilor multimedia 
– punerea în valoare și în circuit a materialului digital.
Un segment din instrumentarul cu care operează salvgardarea patrimoniului cultural imate-
rial (Convenția UNESCO privind Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, 2003) aparține 
arhivelor deținătoare de constituente ale memoriei și ale mentalului colectiv. Arhivele de folclor, 
care salvgardează creația imaterială profundă, sunt instituții acreditate să identifice, documente-
ze, cerceteze, definească, tezaurizeze, conserve faptele folclorice autentice, în forma lor genuină 
și constituie recuzita eficientă și obiectivă pentru păstrarea patrimoniului național.
Prețioase modele pentru crearea și funcționalitatea unei arhive naționale de folclor în spațiul 
basarabean reprezintă instituțiile care salvgardează patrimoniul cultural imaterial din dreapta 
Prutului. Amintim aici arhivele de folclor din cadrul Academiei Române: 
Arhiva de Folclor
a In-
stitutului de Folclor și Etnografie „Constantin Brăiloiu”, București, constituită în 1949 în cadrul 
Institutului de Folclor, în baza aglutinării 
Arhivei de folclor fonogramice
a Ministerului Cultelor și 
8
 Europeana
. https://www.europeana.eu/ro; https://classic.europeana.eu/portal/ro?utm_source=new-
website&utm_medium=button (accesat la 02 septembrie 2020).

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 571 ~
Artelor (creată în 1927 de etnomuzicologul Gheorghe N. Georgescu-Breazul [George Breazul]) 
și a 
Arhivei de Folklore a Societății Compozitorilor Români
(condusă de etnomuzicologul, compo-
zitorul și profesorul Constantin Brăiloiu, instituită în 1928); 
Institutul „Arhiva de Folclor a Acade-
miei Române” Cluj-Napoca
(înființată în 1930 sub îndrumarea etnologului Ion Mușlea) și 
Arhiva 
de Folclor a Moldovei și Bucovinei
din cadrul Institutului de Filologie Română „Alexandru Phi-
lippide”, Iași (fondată în 1970 de profesorul etnolog Ion H. Ciubotaru). Actualmente, România 
este țara europeană cu cel mai mare patrimoniu cultural imaterial conservat în cele trei arhive de 
folclor. Printre materialele-document pot fi consultate și informațiile cu referire la fenomenele 
folclorice ale minorităților conviețuitoare în acest spațiu românesc, dar și al informatorilor de 
cultură orală românească din afara țării, inclusiv un valoros material etnofolcloric, înregistrat în 
Basarabia și Transnistria în anii 1918–1940 și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 
Revenind la Republica Moldova, trebuie să menționăm, cu părere de rău, că arhivele de fol-
clor reprezintă încă un element nedefinit, pe alocuri chiar vulnerabil, din motivul că nici la ora 
actuală nu avem o instituție specializată care să concentreze toate fondurile arhivistice disponi-
bile privind patrimoniul cultural imaterial din acest spațiu geocultural.
Președintele Comisiei Naționale de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial, dr. V. Bu-
zilă, vede soluționarea conceptuală a acestei probleme în chiar originea ei, în înțelegerea corectă a 
condițiilor care au generat marginalizarea importanței documentului primar în cercetarea etno-
folclorică și prin urmare afectarea prestigiul arhivelor ca instituții: „Modernizarea și dezvoltarea 
arhivelor rămâne a fi o problemă foarte sensibilă a instituțiilor de cercetare și a celor de cultură. 
Procesele identitare desfășurate pe mai multe planuri în spațiul nostru vor putea fi monitorizate 
mult mai eficient prin studierea acestora și prin arhivarea materialelor rezultate din cercetările 
de teren. Documentele primare privind sistemul culturii tradiționale, elaborate inclusiv în zilele 
noastre și păstrate după toate rigorile științifice pe termen nelimitat, vor putea asigura dezvolta-
rea durabilă a cercetării, pentru care optează comunitatea științifică”
9
.
În societatea științifică discuțiile asupra fondării Arhivei Naționale de Folclor au demarat 
încă din anul 1998 pe paginile mai multor publicații periodice: