Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 566 ~
nivel morfologic distingem anumite structuri care ne indică anumite timpuri utilizate și un nu-
măr anumit de substantive sau alte părți de vorbire utilizate frecvent, care determină caracterul
sobru și neutru al acestui tip de discurs. La nivel sintactic se atestă enunțuri
construite simple
care formează firul narativ al discursului.
După cum am menționat, atestăm o deosebire la nivelul de transmitere a informație, dar nu
în toate cazurile, în cazul prelegerilor discursul științifico-didactic deseori este înlocuit de cel
academic, atunci când profesorul prezintă un anumit subiect în baza unei cercetări, în cazul dat
atestăm deosebire la nivelul de înțelegere al conținutului. În mediul universitar receptorii sunt
studenții care sunt în procesul de dezvoltare și acumulare de cunoștințe, iar în
mediul academic
avem un public inițiat deja în subiectul abordat. Aici sub aspect pragmatic am putea menționa
și atrage atenția asupra întrebărilor care ar putea să apară în timpul prelegerilor. Astfel, obser-
văm o asemănare a prelegerilor universitare susținute de profesori în cadrul universităților și a
conferințelor susținute în mediul academic de specialiști. Mediul academic este strâns legat cu
mediul didactic din instituțiile superioare de învățământ, având în vedere că foarte mulți profe-
sori care predau sunt cercetătorii care țin lecțiile publice în academie sau alte foruri științifice,
uneori prezentând aceiași informației doar că receptorii fiind diferiți și astfel scopul și rezultatul
se schimbă.
Discursul științifico-didactic este studiat mai mult de cercetători din punct de vedere al clasi-
ficării acestuia și mai puțin din perspectiva pragmatică, care este una dintre cele mai răspândite
direcții de cercetare în lingvistica contemporană și presupune cercetarea
acestui tip de discurs
scris și oral din sfera științifică, discursul fiind înțeles ca un proces și rezultat al interacțiunii
comunicative cu scopul de a transmite informații, de a forma metodologii și a pregăti specialiști,
de asemenea, interacțiunea dintre emițător și receptor, unde emițătorul are scopul de a influența
sfera cognitivă a receptorului, ca într-un final să îi formeze baza unui sistem de cunoștințe și
gândire profesională. Pentru transmiterea eficientă a cunoștințelor conținutul este necesar să fie
structurat coerent. Sub aspect pragmalingvistic aceasta presupune segmentarea comunicativă
care are loc la nivelul enunțurilor și al discursului. După cum am menționat, scopul principal al
acestui tip de discurs este de a transmite o informație pentru a forma anumite abilități cognitive
noilor specialiști și a dezvolta spectrul de cunoștințe al receptorilor. Discursul sau textul dacă
este scris sau rostit cu scopul
de a-l informa pe destinatar, trebuie neapărat să conţină o anumită
cantitate de informaţie nouă. Totodată, pentru ca discursul să fie înțeles și să aibă un impact efi-
cient asupra studenților, dar și a altor categorii de receptori, în
cazul discursului academic, dar să
nu conțină doar un șir de fraze fără o legătură între ele, informaţia nouă conţinută trebuie să se
bazeze pe datele cunoscute deja, fie din experienţa destinatarului, fie din enunţurile precedente.
Receptarea discursului nu prezintă niciun fel de dificultăţi, dacă informaţia transmisă este
prezentată în următoarea ordine: cunoscut-necunoscut. Acest mod de prezentare a informaţiei
corespunde modalităţii obișnuite de receptare a informaţiei de către creierul uman. Anume da-
torită acestei modalităţi de înlănţuire a frazelor în interiorul unui discurs se obţine o progresie
optimă a informaţiei transmise, conform scopului inițial al emițătorului.
În cazul discursului științifico-didactic coerența este caracteristica de bază, altfel profesorii
rămân neînțeleși. Pentru ca discursul acestora să se definească prin coerenţă, el trebuie să înde-
plinească mai multe condiţii, dintre care cele mai importante sunt următoarele două. În primul
rând, este necesar ca în cadrul lui să existe elemente care s-ar repeta de la un enunţ
la altul sau
de la un fragment la altul. Menirea de bază a unor astfel de elemente este să asigure continuitate.
Deci, din punct de vedere al structurii sale informaţionale, reluarea unei părţi din informaţie în
cadrul discursului rostit este obligatorie. Pe de altă parte, în orice discurs trebuie să se conţină,
pe lângă informaţia cunoscută și informaţii noi. Numai în acest caz, un discurs va putea prezenta
interes comunicativ pentru studenți. Dacă profesorii ar relua pe tot parcursul discursului una și
aceeași informaţie acesta nu ar avea nicio relevanţă sub aspect informativ și ar fi aproape nul din
punct de vedere comunicativ. Proprietatea discursului de a furniza, pe lângă informaţia veche,
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 567 ~
cunoscută și o anumită cantitate de informaţie nouă corespunde principiului progresiei infor-
maţionale, care este unul dintre principiile de bază de organizare a unui discurs/text. Principiul
reluării informaţiei și cel al progresiei informaţiei reglementează buna organizare a structurii
informaţionale a discursului/textului.
În cazul discursului academic, cât și în cazul discursului științifico-didactic este important
ca fiecare informaţie nouă să se sprijine pe elemente informaţionale cunoscute. Doar în acest
caz discursul devine fluent, înțeles. Și dimpotrivă, atunci când se încalcă acest principiu, discur-
sul devine dificil pentru înţelegere. Dificultatea receptării informaţiei se explică prin încălcarea
principiului de bază al organizării informaţionale care prevede ca orice informaţie nouă să aibă
drept punct de sprijin o informaţie cunoscută. Această modalitate de integrare a noii informaţii
în cadrul unui discurs asigură o mai bună progresie informaţională.
Scopul final al discursu-
lui din sfera științifică este ca mesajul să fie transmis în mod accesibil receptorilor, deoarece
neînțelegerea informației de către studenți, precum și de receptorii discursului academic, deter-
mină ineficitatea discursului, cunoștințele nefiind transmise și asimilate pentru dezvoltarea unor
capacități a tinerii generații.