Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 388 ~
care populaţia băștinașă dădea dovadă încă din primele secole ale mileniului trecut, este relevată
și de cercetările din arhivele cehoslovace şi poloneze, conform cărora, la începutul evului mediu,
meșteșugurile pentru prelucrarea lemnului constituiau unul dintre elementele importante ale
valahilor.
20
Diferenţierea meşteşugurilor pe teritoriul României a apărut, mai cu seamă, ca o necesitate
economică a gospodăriilor și așezărilor agricole. Fără îndoială că prin produsele meșteșugărești
s-au îndestulat şi alte nevoi ale economici sătești în general şi ale gospodăriei individuale în spe-
cial, în primul rând cele ale îndeletnicirilor legate de păstorit și creșterea vitelor.
Uneltele, instalaţiile și construcţiile cu rol funcţional în practicarea unui meșteșug sau a in-
dustriei ţărăneşti identificate în arealul Curburii Carpaţilor, constituie, dacă efectuăm o temeini-
că documentare, importante artefacte pentru cunoașterea avuţiei tehnice milenare a poporului
nostru şi a moştenirii lăsate de strămoşi.
Viaţa economică medievală în ţinuturile buzoienilor era preponderent naturală, având un
caracter mixt, agrar și pastoral. Caracteristică era existenţa în paralel a mai multor forme de pro-
prietate: – mare proprietate feudală; – proprietatea obști sătești; – proprietatea ţăranilor liberi;
– proprietatea meșteșugarilor (mori, ateliere, unelte); – proprietatea ţăranilor aserviţi (gospodă-
riile și uneltele lor); – proprietatea robilor (sălașul și uneltele).
Separarea meșteșugurilor de agricultură, existenţa unor drumuri comerciale prin care se asi-
gurau activităţile de negoţ, sunt elemente care au determinat apariţia târgurilor și apoi materiali-
zarea formelor de viaţă urbană. Astfel și Buzăul a evoluat de la o așezare rurală care s-a dezvoltat
datorită unor condiţii favorabile, mai ales prin poziţionarea sa într-o zonă propice care a permis
o populare intensă, dar și de situarea la încrucișarea unor importante drumuri comerciale. Po-
ziţia târgului Buzăului la ieșirea râului omonim dintre dealuri, la încrucișarea unor importante
drumuri comerciale medievale ce legau: Valahia (spre capitala ţării Târgoviște ulterior București,
mai departe către Giurgiu, Sofia, Istanbul, Atena), cu Transilvania (prin puternicul centru meș-
teșugăresc și negustoresc al Brașovului spre Buda, Pesta și Viena), cu Moldova (fiind punctul
obligatoriu de trecere spre această provincie datorită singurului vad favorabil trecerii către Iași,
Suceava, Lvov sau Kiev) și Dobrogea (către porturile dunărene de la Brăila, Galaţi, teritoriile
st
Do'stlaringiz bilan baham: