Implications for the development

~ 382 ~
Marius-Adrian NICOARĂ
doctor în istorie
membru asociat al Academiei Oamenilor de Știinţă din România
email: [e-mail] 
ASPECTE PRIVIND MOŞTENIREA TEHNICĂ A FOLOSIRII INSTALAŢIILOR 
HIDRAULICE 
ÎN DOMENIUL 
AGRICULTURII LA CURBURA CARPAŢILOR,
PÂNĂ ÎN SECOLUL XVI
Summary. Aspects regarding the technical heritage of the use of hydraulic installations in the 
field of agriculture at the curvature of the carpathians, until the 16th century. 
Water is certainly 
an essential elements for the emergence and development of human civilization. Most of the Geto 
– Dacian settlements were created in the vicinity of the vital sources of fresh water, Buzău being no 
exception.
Due to its geographical location and historical evolution, Buzău has at the curvature of the Car-
pathian mountainsa unique, distinct civilization al and cultural existence, fundamentally defined in 
the Romanian area, later being a meeting point of four medieval Romanian regions: Wallachia, Mol-
dova, Transylvania and Dobrogea, a civilization that can be truly included in each of them.
An important aspect in revealing the specificity of Buzău in the national context, is the aspects 
of folk art and culture, way of life, taking into account crafts and folk art creation, the study of water 
installations built by peasants and the tools of „pre-industrial” peasant.
Keywords
: agriculture, Buzău river, Carpathian Curvature, mountains, Iazul Morilor, national 
context, hydraulic, folk installations. 
Apa a fost cu certitudine unul din elementele esenţiale ale apariţiei și dezvoltării civilizaţiei 
umane. Nu întâmplător marile civilizaţii ale lumii, s-au dezvoltat pe cursurile unor mari fluvii 
precum Nilul, Gange sau Yangtze, care după revărsări și retrageri periodice, lăsau aluviuni și se-
dimente, care pe luncile astfel fertilizate, îmbunătăţeau recoltele agricole ale băștinașilor. Ulterior 
omenirea a reușit să permanentizeze și să controleze acest fenomen, creând sisteme de irigaţii, 
folosind căderea apei prin uimitoare sisteme de inundare controlată a unor terase, pe care se 
cultivau cereale, legume sau fructe, așa cum se păstrează astăzi în forme ancestrale în Indonezia, 
China sau India.
Şi arealul European consemnează dezvoltarea principalelor civilizaţii precum cele latine sau 
anglo-saxone, implicit a unor mari oraşe precum Atena, Roma, Paris, Londra sau Amsterdam, 
pe lângă importante râuri, fluvii, estuare sau delte. 
De altfel şi majoritatea aşezărilor geto-dace au fost create pe lângă sursele vitale de apă dulce, 
ţinutul de la Curbura Carpaţilor nefăcând excepţie. Identitatea buzoiană o urmează întocmai pe 
cea românească, formată pe un substrat din amestecul elementelor getice și romane, cu influenţă 
a tradiţiei bizantine și slavone.
Datorită așezării sale geografice la Curbura Carpaţilor și a evoluţiei istorice, Buzăul are o 
existenţă civilizaţională și culturală unică, distinctă, fundamental definită în arealul românesc, 
consolidată de poziţia sa geografică de punct de întâlnire a patru regiuni românești medievale: 
Valahia, Moldova, Transilvania și Dobrogea, civilizaţie care poate fi cu adevărat inclusă în fiecare 
dintre ele.
Un aspect important în relevarea specificului locuitorilor de la Curbura Carpaţilor în contextul 
naţional, îl reprezintă modul de trai, practicarea agriculturii și folosirea tehnicii populare,luând 
în considerare meșteșugurile și creaţia de artă, studiul instalaţiilor şi uneltelor pentru perioada 
zisă „preindustrială”, „industrială ţărănească”.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 383 ~
Râul Mousaios/Buzău, este cea mai importantă apă curgătoare care străbate județul cu același 
nume, colectează aproape în totalitate apele curgătoare din Munții Buzăului ce izvorăsc din co-
roana Carpaților de Curbură. Apa potabilă (element primordial al vieţii) și bogată în faună pisci-
colă a râului Buzău și a afluenţilor lui, a fost un element favorizant pentru dezvoltarea civilizaţiei 
umane. De existenţa râului Buzău, cu apele lui repezi, limpezi și pline de viaţă și a afluenţilor 
lui, s-a legat traiul majoritarii locuitorilor acestui ţinut,
1
măcar sub aspect economic și social. 
În timp, aproape pe toţi acești afluenţi au apărut iazuri, canale de apă pentru diferite instalaţii 
hidraulice de tipul morilor de apă.
Studiile paleoetnobotanice
2
și cercetările arheologice ne arată că inclusiv vechea așezare uma-
nă a orașului Buzău, s-a constituit la estul și în lungul Iazului Morilor, deviaţia naturală a râului 
Buzău, pe terasa aluvionară a malului drept al râului. Folosind actualele repere, o localizăm în 
spaţiul cuprins între Pădurea Crâng, Palatul Comunal și gara feroviară, ulterior spre albia actu-
ală a râului, care în timp a rupt nemilos din partea de nord a bătrânilor codri. Așa se face că în 
această zonă, oriunde săpăm, după decopertarea stratului fertil de 40 – 60 cm., găsim pietriș și 
nisip specific râului Buzău, ce conţine resturi sau trunchiuri de copaci, în special de stejari, în 
adâncimea solului, începând de la 3-4 metri. 
De altfel, Constantin Garoflid caracterizează terenul din lunca râului Buzău astfel: „Pământul 
e de formațiune aluvionară. În straturile de pietriș, de care am pomenit, se găsesc de multe ori în 
adâncime, la săpatul puțurilor, trunchiuri pietrificate de copaci.”
3
In observaţiile sale aprecia că 
grosimea stratului fertil în apropierea râului Buzău este de 30-40 cm, iar pe măsură ce ne înde-
părtăm de acesta, grosimea acesteia crește ajungând, în unele locuri, până la 70 cm. 
Vasile Pârvan localiza de-a lungul râurilor Buzău și Ialomița, tribul dacic al Sensiilor/Siensi-
lor, din partea de Nord-Est a Munteniei, corespunzătoare județelor Buzău și Brăila, și pe Cotensi
4
– „enigmaticii cotensi” – în Estul Daciei, unul din principalele neamuri geto-dacice. 
Cercetările și studiile de paleoetnobotanica întreprinse pe întreg teritoriu al actualului judeţ 
Buzău, în special prin efectuarea analizelor sporopolinice pe diverse profile de sol, cât și prin 
analizarea și identificarea speciilor din loturile de seminţe carbonizate descoperite în siturile 
arheologice buzoiene, atestă faptul că în zona Buzăului se practică agricultura pe scară largă 
încă din perioada preistorică. Analizând cu atenţie loturile de seminţe de legume descoperite la 
Cârlomănești, putem spune că inclusiv legumicultura s-a dezvoltat începând cu epoca neoliticu-
lui de-a lungul râului Buzău, ajungând ca în timp, odată cu sosirea emigranţilor bulgari, aceasta 
să se extindă ca o centură în jurul orașului Buzău și localităţile limitrofe. Pentru buna creștere a 
legumelor era nevoie de apă, ceea ce a dus la permanentizarea folosirii unor sisteme gravitaţiona-
le de irigaţii, precum era cel al Iazului Morilor, sau prin crearea altor sisteme de irigaţii.