Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 540 ~
valsând, ușor ca poalele rochiei, rotunjind unghiurile până la perfecțiunea cercului, a cărui rază
este chiar privirea Sa desperată (…)”
15
. Învârtirea reală a discului, în vârful bățului, închipuind
un
soi de gramofon, cu turația de 33 1/3 (găsit în curtea lor de către tineri) obține în spațiul men-
tal al personajului
El
bipolar – ales, reîncarnare christică-iudaică (ipostază predestinată simțită
de propria sensibilitate neordinară)
,
dar și
arătarea suburbiei,
alteritatea a curții (percepută de ti-
nerii din curte) – forma obsesivă a unei rotiri centrifuge a unui disc neobișnuit, extins spațial „ca
o roată dințată care rupe bucăți de realitate și le atrage în rotirea-i extatică”
16
, personajul accep-
tând regula jocului suprem de a rămâne „ac pe discul rotitor al istoriei, să-i depene înțelesul”
17
.
Traseul personajului
El
, teleportat mental în labirintul negru și
spiralic al pistei de pe disc,
este unul centripet, orientat spre gaura devoratoare din mijlocul discului care îl atrage în hău,
scriitorul reluând prin autocitat același ritual de mișcare sincopată, prin ritmuri contrapunctive,
a orașului-disc Chișinău din propriu text poetic:
Ch-ău (ragtime)
, publicat la 1993 în ziarul „Sfa-
tul Țării”
18
: „gol lărgindu-se-n mijlocul discului gata să dea peste marginea/ plăcii gol grație cărui
acesta se mișcă, tot mai repede: 33-45-78 - o morișcă:/ țac țac țac”
19
.
La nivel scriptural,
chiar intratextualizant, autorul postmodern Emilian Galaicu-Păun
reușește să modeleze procesul teoretizat de Michel Foucault prin care reprezentările spațiului
devin transgresive și restabilesc relații noi între locuri, oameni și lucruri: ,,Spațiul în care trăim,
de care suntem atrași, [...], în care se desfășoară tocmai erodarea vieții, timpului și istoriei noas-
tre, acest spațiu care ne roade și ne brăzdează este și în el însuși un spațiu eterogen. [...] noi nu
trăim într-un fel de vid, în interiorul căruia s-ar putea situa indivizi și lucruri [...], trăim în an-
samblul unui interior de relații care definesc amplasamente ireductibile unele la altele și
absolut
nesuperpozabile.”
20
, și chiar realizează raporturi tainice între textele, volumele sale, în care trans-
par aceleași metafore vii ale mitologizării experienței personalizate a orașului Chișinău:
Do'stlaringiz bilan baham: