Maitreyi
este prezentată ca un tablou al
naturii, scoțând în evidență vestimentația colorată a orientului: „mi s-a părut mult mai frumoasă
în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor gal-
bene, și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii”
10
; „înveșmântată în cea mai
frumoasă
sari
pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maro și papuci de aur”
11
.
Manifestări ale superiorității culturii observatoare nu întârzie să apară totuși, de aceea Mai-
treyi i se părea naratorului-personaj: „urâtă – cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele căr-
noase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut
în copt”
12
, avea o culoare a pielii „mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus
de lut și de ceară”
13
. În ochii europeanului, femeile indiene în general erau„dezgustătoare” și
„murdare”
14
.
După cum observăm, aceste femei, dr. Stella Kramrisch (Occident), cât și Maitreyi (Orient),
au avut o influență asupra tânărului Eliade în perioada aflării acestuia pe un continent străin.
Deducem acest fapt datorită imortalizării acestor personaje în majoritatea lucrărilor de ficțiune,
în care este evidențiată lumea necunoscută a Orientului.
Diferențele dintre aceste două realități culturale, orient și occident, persistă de altfel în majo-
ritatea textelor literare imagotipice ale lui Mircea Eliade. În acest context vom completa portretul
femeii orientale în comparație cu cea occidentală printr-un șir de imagotipuri, care sunt accepta-
te atât în imaginația occidentală, cât și cea orientală, doar pentru faptul că flatează prejudecățile
acestora. Recunoaștem că despre femeia orientală și occidentală s-au spus și s-au scris „o sumă
de stupidități, pitorești și verosimile”, însă de multe ori etichetarea femeilor s-a dovedit a fi greșită
sau incertă.
Autorul român susține că în India orice femeie e
Devi
, se consideră o zeiță. Când se adresează
unei doamne sau domnișoare, indiferent de rang, de vârstă, nu se pomenește numele de familie,
dar se adaugă
Devi
după numele ei propriu, de exemplu: Indira Sen / Indira Devi. În Euro-
pa avem denumirile de „Doamnă” (fr. Madame, eng. Mrs.) și pentru adolescente „domnișoară”
(eng. Miss). Diferența se explică prin aceea că „India nu vede în femeie nici fecioara, nici amanta.
India vede numai zeița, numai jertfa creatoare, mama. Orice altă virtute feminină pălește alături
de aceasta din urmă. Orice femeie e adorată întrucât este sau va fi o mamă. De aceea când cunoști
prea bine o femeie ca să o mai poți numi
Devi
, o numești mamă. Chiar dacă e numai o fată de
țară sau o adolescentă de colegiu”
15
.
În India cuvântul „Mama” are o semnificație aparte. Nu reprezintă numai o expresie de res-
pect, dar este singurul cuvânt ce se potrivește dragostei și bunătății. Mama în familiile indi-
ene este întotdeauna gingașă și supusă: „Niciodată n-am simțit o mai devotată, mai curată și
liniștitoare dragoste filială ca pentru d-na Sen, pe care – cum e obiceiul aici – fiecare o cheamă
7
Mircea Eliade,
Isabel și apele diavolului
, p. 282.
8
Mircea Eliade,
Maitreyi
, Chișinău: Pro Libra, 2016, p. 12.
9
Ibidem, p. 37.
10
Ibidem, p. 12.
11
Ibidem, p. 53.
12
Ibidem, p. 5.
13
Ibidem, p. 5-6.
14
Ibidem, p. 6.
15
Mircea Eliade,
India
, in: India. Biblioteca Maharajahului. Șantier, București: Humanitas, 2008, p. 159.
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 549 ~
«mamă». Când zăresc pe stradă
sari
albastre (ca ale d-nei Sen), chiar fără a vedea fața femeilor,
simt aceeași emoție. Simt că sunt «fiu», că nicăieri nu voi găsi o mai dezinteresată, mai curată și
mai înaltă pasiune maternă ca în India”
16
.
Despre bunătatea mamei sale și gingășia ei vorbește și Maitreyi Devi în romanul său
Do'stlaringiz bilan baham: |