Întărirea mecanismului insolvenței în România

Prescripția

Legea nr. 85/2014 a stabilit, prin derogare de la dispozițiile art. 2.152 alin. (2) din Codul Civil, potrivit cărora ”organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu”, posibilitatea invocării de către practician a prescripției extinctive, fără a mai intra pe fondul verificării creanței.

În această situație, practicianul în insolvență, în cadrul atribuției de verificare a creanțelor, este în măsură să invoce instituția prescripției dreptului material la acțiune.

2. 
   Tardivitatea
   

Și în privința creanțelor pentru care nu s-a solicitat înscrierea la masa credală în termenul stabilit de către judecătorul-sindic, s-a optat pentru soluția neanalizării creanțelor depuse tardiv pe fond, soluția fiind aceea a menționării acestui aspect de către practicianul în insolvență, cu consecința neînscrierii în tabelul preliminar. Analiza pe fondul creanței se face de către practicianul în insolvență doar dacă este admisă contestația creditorului împotriva neînscrierii pentru tardivitate.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 85/2014,”Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. 1 lit.b), este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: i) dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; ii) dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului; iii) dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.”

În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă prevăzută, aceasta se aplică atât în cadrul procedurii insolvenței, cât și în afara acesteia, noutatea dispoziției legale constând în faptul că, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, decăderea este constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul la masa credală. În vechea reglementare (art. 76 alin. 2 din Legea nr. 85/2006) era prevăzut faptul că decăderea poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție, atributul constatării acesteia aparținând instanței.

Faptul că sancțiunea se aplică și în afara procedurii insolvenței înseamnă că și în ipoteza închiderii unei proceduri de reorganizare pe baza unui plan confirmat și executat integral, cu consecința reinserției debitorului în circuitul economic, creditorul cu creanța neînregistrată la masa credala în termenul stabilit nu va mai avea dreptul să solicite restituirea acelei creanțe de la debitor.

Pentru identitate de rațiune, creditorul garantat care nu și-a înregistrat creanța în termenul stabilit, în procedura insolvenței debitorului principal, nu va mai putea executa fidejusorii sau terții garanți în afara procedurii insolvenței pentru sumele datorate de debitorul principal.

Aceasta întrucât executarea terților în condițiile în care aceștia la rândul lor, nu își vor putea exercita regresul împotriva debitorului principal justifică rațiunea stingerii contractului de fidejusiune în temeiul art. 2315 din Codul Civil și pe cale de consecință, imposibilitatea creditorului urmăritor de a mai executa pe oricare dintre aceștia, debitor principal sau fidejusori.

3. Situația creanțelor sub condiție suspensivă

A fost reglementată expres situația dreptului de vot/distribuție aferent creanțelor sub condiție suspensivă, exercitabil numai de la împlinirea condiției.

Aceasta este de fapt o reluare a dispozițiilor din dreptul comun, și anume reglementarea condiției suspensive din teoria generală a obligațiilor, aplicată la creanțele din procedura insolvenței.

Se pune întrebarea, de exemplu, cum se înscrie o creanță fiscală, împotriva căreia a fost declanșat un litigiu fiscal, aflat în faza acțiunii în anulare la instanța de contencios fiscal.

Dacă executarea actului administrativ fiscal a fost suspendată, atunci creanța fiscală se înscrie, însă sub condiție suspensivă.

Nu aceeași este situația înregistrării creanței fiscale contestate de către debitoare în fața instanței de contencios administrativ dar pentru care nu s-a obținut suspendarea actului administrativ. În această situație, creanța fiscală va fi înregistrată ca o creanță pură și simplu, condiția de care este afectat dreptul fiind una rezolutorie, iar nu suspensivă.

4. Situația modificărilor sau a casărilor cu trimitere în căile de atac exercitate de debitor, urmate de suspendarea ope legis a acțiunilor judiciare

O modificare sau casare în privința titlului aferent unei creanțe, produsă în căile de atac ale debitorului (pentru că doar acestea nu se suspendă, cele ale creditorilor fiind suspendate ope legis), conduce la refacerea tabelului de creanțe, în mod corespunzător.

De exemplu, împotriva debitorului a fost pronunțată, anterior deschiderii procedurii, o hotărâre judecătorească nedefinitivă prin care a fost obligat la plata unei sumei de bani (acțiune în realizarea unui drept de creanță). Calea de atac a fost declanșată de debitor, ulterior deschiderii procedurii, iar aceasta cale de atac continuă a se judeca. În ipoteza în care, în calea de atac, creanța se modifică sau chiar este eliminată, rezultă că o astfel de soluție va fi integrată de către practician în tabelul de creanțe, corespunzător acelui moment.

Ce se întâmplă însă în situația în care calea de atac a debitorului a fost admisă pentru un viciu procedural, de tipul necitării sau a neintrării în judecata fondului? Sau chiar în ipoteza în care, în instanța de fond, a fost admisă prescripția, iar în calea de atac o astfel de excepție a fost respinsa?

O nouă rejudecare în fața instanței de drept comun este împiedicată de dispozițiile suspendării ope legis, reglementate prin dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora”De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.”.

Mai mult decât atât: ”valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii.”

Dacă fondul cauzei nu a fost soluționat de către instanța de judecată, practicianul dobândește și atribuția verificării, pe fond, a acestei creanțe, potrivit art. 105 alin. (1): ”în cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5).”

5.