Implications for the development

Молдавско-русские взаимосвязи в искусстве в лицах и 
персоналиях (2 пол. XX 
–
 нач. XXI в.): биобиблиогр. словаръ-справ. в 2-х т. /, Виктор Иванов 
(1910–2007)
, Кишинёв, 2009, Т. 2, p. 243-245. 
5
D. Golțov. 
Victor Ivanov: [album,
Chișinău: Literatură artistică, 1984, p. 82-83. 
6
Каталог, первая республиканская выставка рисунка
. Кишинёв: Тимпул, 1975, p. 5, 15, 18. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 78 ~
în presa periodică. În anul 1984 este editat un album
7
despre creația artistului, autorul căruia este 
criticul de artă Dmitri Golțov, lucrarea dată constituie cea mai avizată și complexă sursă despre 
viața și activitatea artistului, în care găsim publicate și analizate cele mai reprezentative lucrări. 
Textul studiului introductiv nu este lipsit de patosul retoricii caracteristice epocii, însă, dincolo 
de acest tribut față de conceptele politice ale timpului, autorul constructiv și analitic investi-
ghează creația artistului. D. Golțov îl califică pe plastician ca pe un „desenator de mare finețe”
8
, 
menționând că „Încă din perioada timpurie a creației sale Ivanov dă preponderență principiului 
rațional de reflectare”, ce argumentează importanța majoră a desenului în contextul viziunii sale 
artistice.
Predispoziția deosebită a plasticianului pentru genul peisajului liric a fost menționată de
L. Cezza și D. Golțov
9
. Analizând, în publicația sa, preponderent anume acest gen, D. Golțov 
punctează prezența „notelor de romantism”
10
, ce caracterizează cu elocvență viziunea artistului și 
se percepe începând de la desenele realizate în perioada timpurie a creației sale, precum lucrarea 
cu denumirea 
Râul negru. Baia Mare
(1928). Prin desenul dat artistul exprimă admirația pentru 
măreția peisajului ardelean. Locația precisă a motivului nu este clară, deoarece afluentul Oltului 
cu denumirea 
Râul Negru
nu trece prin orașul Baia Mare. Este cunoscut și faptul că artistul a 
activat în orașul dat
11
. Limbajul grafic în care este realizat desenul tinde spre ușoară geometri-
zare și generalizare, caracteristică tendințelor perioadei în cauză. Copacii de diferite dimensiuni 
de la poalele munților „conduc” privirea spectatorului spre depărtarea în care se înalță munții 
cu stâncile abrupte. Prin această structură compozițională, unde predomină perspectiva liniară, 
plasticianul contrapune liniștii neclintite a stâncilor de la altitudine naturii schimbătoare din 
prim plan.
Analizând compozițiile peisagistice ale plasticianului, D. Golțov deduce cele mai esențiale 
particularități: „prezența fiecărui obiect este logic motivată. Unele detalii, bine lucrate, dezvăluie 
sensuri ascunse, dar foarte importante, sau poartă caracter intim, intonație lirică. De aceea lucră-
rile sale trebuie privite îndelung.”
12
, ce caracterizează în mod elocvent metoda și temperamentul 
său creator. 
Același spirit romantic și admirație pentru grandoarea peisajului montan percepem și în 
compoziția grafică 
Stânci
(1932). Prelucrarea minuțioasă a imaginii sugerează sentimentul de 
evlavie mistică față de acest „templu” al naturii, care măreț se înalță spre cerul înnourat. Se cre-
ează impresia că nourii parcă se mișcă deasupra vârfurilor montane, ce intensifică încărcătura 
emoțională a lucrării. Aspectul aspirativ al munților este contrapus orizontalei luminoase a apei. 
Ritmul ascensional al stâncilor raportat la dinamica cerului în ansamblu constituie o întreagă 
„simfonie” a structurilor grafice care formează o compoziție monumentală și dinamică.
În amândouă lucrări artistul conturează silueta generală a masivului montan, redând cu mă-
iestrie iluminația specifică pentru această zonă geografică, prin folosirea accentelor întunecate 
și contrastelor puternice. Plasarea compozițiilor date în formatul orizontal este firească pentru 
schema panoramică.
Lucrarea