Implications for the development

Portretul unui tânăr
(1954), realizat în sanguină, dovedește capacitatea artistului de a perce-
pe și reda, dincolo de trăsăturile individuale, starea emoțională, psihică și acea parte a naturii 
umane care se numește „firea” personajului portretizat. Această calitate este mult mai rară și mai 
prețioasă decât capacitatea de a reprezenta veridic doar trăsăturile fizice individuale, față de care 
V. Ivanov nu este întotdeauna foarte atent. Portretul menționat, cel puțin parțial, era realizat di-
rect în fața modelului, fapt dovedit de ochii personajului, care nu doar privesc în direcții diferite, 
dar au și expresie diferită. Însă buzele sunt excesiv conturate și contrastant executate, luând prea 
multă atenție a privitorului asupra sa. Acest fapt ne permite să presupunem că lucrarea a fost 
finalizată din memorie.
Scopul desenului realizat în creion 
Portretul minerului
(1955), cel mai probabil, conform 
cerințelor epocii, era de a reprezenta un cetățean model de o anumită profesie. V. Ivanov însă se 
concentrează pe individualitatea persoanei concrete, care stă în fața lui. Doar că în acest portret 
artistul manifestă mai puțină tenacitate și se rezumă, în mare parte, la redarea trăsăturilor feței.
Aceeași tratare este valabilă și pentru desenul 
Portret de fată
(1959), realizat în sanguină. Plas-
ticianul accentuează excesiv și conturează buzele în defavoarea percepției chipului în ansamblu. 
Mai expresivă este schița 
Femeie citind
(1960), realizată în cărbune, unde personajul este mult 
16
Ibidem, p. 11.
17
Ibidem, p. 20. 
18
T. Stavilă, 
Arta plastică din Basarabia de la sf. sec. XIX 
–
 încep. sec. XX
, Chișinău, 1990, p. 128.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 81 ~
mai individualizat, dar ușoara disproporție între mărimea mâinii în raport cu cea a capului con-
feră lucrării un caracter și mai convingător. Vedem starea surprinsă direct din natură.
Lucrarea 
Portretul unei fetițe
, executată în anul 1961, îmbină cele mai bune tradiții ale artei 
realiste din perioada istorică dată cu acea tenacitate, care în mod inexplicabil, atât pentru artist, 
cât și pentru privitor, străbate în unele lucrări cu deosebită putere. Aici este concentrat simțul 
laconic al mijloacelor grafice care se manifestă prin fermitatea și precizia, aproape monumentală, 
a liniei. Prin intermediul accentelor și semitonurilor foarte sumare este redată expresia copilă-
rească, cu privirea infantilă și puțin flegmatică. 
În portretele sale plasticianul nu urmează clișeele artei angajate, dar, mai degrabă, continuă 
tradiția artistică însușită de la profesorul său A. Plămădeală. Exemplu elocvent este unul din cele 
mai reușite portrete al lui V. Ivanov, desenul realizat în cărbune, 
Portretul lui D. Gorii 
(1973), 
care face parte din colecția de grafică a Muzeului Național de Artă al Moldovei. Desenul nu 
este executat în cheia stilistică care presupune patos, chiar dacă în cazul dat e vorba despre un 
agricultor cu merite față de stat, ce ne comunică denumirea completă din monografie. Fața și 
coafura modelului este foarte fin și atent modelată, iar linia fermă a conturului laconic integrează 
tot volumul.
În momentul actual istoric este interesant să observăm cum prin intermediul lucrărilor, pre-
cum portretul lui D. Gorii, a fost păstrat chipul și numele acestor persoane în timp. Admitem 
că dacă nu ar exista astfel de portrete, istoria ar da uitării atât numele, cât și chipurile țăranilor, 
precum personajul în cauză. Astfel vedem încă o ilustrare a faptului că arta plastică, pe lângă 
funcțiile ei estetice, poartă în sine și memoria istoriei, fiind documentul ei.
În monografia despre creația plasticianului, D. Golțov nu a acordat multă atenție genului por-
tretului în creația lui V. Ivanov. Criticul de arte probabil a pornit de la faptul că genul peisajului 
prevalează cantitativ și calitativ asupra portretelor.
Putem concluziona că practicarea tehnicilor gravurii a avut un impact asupra limbajului plas-
ticianului ca desenator, care se manifestă prin tendința pentru laconismul liniei și mijloacelor de 
expresie. În soluțiile compoziționale predomină gândire spațială, care însă nu a ajuns definitiv la 
convenționalitatea grafică.
Studiind desenele lui V. Ivanov putem observa abilitatea de a mânui cu măiestrie un spectru 
cu adevărat vast al materialelor grafice. Artistul însă nu este novator și urmează, cu un rafinat 
simț estetic, formulele bine știute. Cu toate că vedem în desenele sale o varietate de tehnici și for-
mule, putem constata că artistul nu a ajuns la propriul său stil irepetabil ca desenator, dar a fost 
unul din acei mari profesioniști care prin devotamentul său pentru creație au clădit baza școlii 
naționale de artă plastică.
Râuleţ negru. Baia Mare
, 1928. Hârtie, creion, 15,9 × 21,1 cm. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.
Din seria 
Mănăstirea Kirillo-Belozersky
. Biserica „Schimbarea la Față”. 1972.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 82 ~
Coline. 1973. Hârtie, cariocă. Sudak. Cetate. 1975. Hârtie, peniță.
Stroiești.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 83 ~
Șalupe. 1977.
Portret de fată. 1959 . Hârtie, sanguină, 27 × 19, 5 cm. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.
Femeie citind. 1960. Hârtie, cărbune. 26 ×19,5 cm.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine