Implications for the development

Muntele Aiu-Dag
, un motiv care se regăsește la 
majoritatea pictorilor din URSS, care participau la taberele de creație din Hurzuf. În compoziția 
dată plasticianul obține iluzia spațiului prin gradul de detaliere a planurilor. Astfel silueta moti-
vului central al compoziției, muntele Aiu-Dag, este reprezentată doar printr-o singură linie, pe 
când vegetația și stâncile de proporții mai mici, din care fac parte și Adalare, din planul doi sunt 
prelucrate detaliat și prin mărimea sa redusă numai accentuează măreția lacolitului. D. Golțov 
adesea menționează, în analizele sale, caracterul „rațional calm”
14
al structurilor compoziționale 
în peisajele graficianului, care este prezent și în acest desen.
Mai aproape de o tratare expresionistă este desenul 
Șalupe
(1977). Compoziția este organizată 
astfel încât la linia orizontului contrastul dintre reflecția luminii de pe suprafața apei și a nourilor 
întunecați de pe cer este intensificat la maxim. Cerul și apa sunt raportate în proporția secțiunii 
de aur, 3 la 2. Autorul parcă surprinde acea clipă de tăcere și liniște în care omul conștientizează 
solitudinea sa în fața stihiei naturii, care deja înaintează de la orizont.
Încă un motiv montan din Crimea este desenul 
Haos. Muntele Pisica
(1979), din colecția 
Muzeului Național de Artă al Moldovei. Lucrarea dată deja este o compoziție grafică de durată. 
Plasticianul foarte amănunțit, după memorie și imaginație, prelucrează coroana, parcă dantelată, 
a copacilor, și cu mare grijă redă structura pietrelor și a stâncilor. Predispoziția pentru detaliu 
ne aduce aminte de limbajul peisajelor grafice din Renașterea nordică ori barocul timpuriu în 
Țările de Jos. În lucrarea dată, precum și în celelalte desene, vedem „principiile raționale de 
compoziție…”
15
, atât de des menționate de autorul monografiei despre creația plasticianului.
14
Ibidem, p. 23. 
15
Ibidem, p. 11.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 80 ~
Remarca lui D. Golțov despre „preferință pentru construcția analitică a formei, pentru temei-
nicia și precizia științifică a imaginii se manifestă și în lucrările cu priveliști din natură”
16
perfect 
ilustrează peisajul, nedatat, al graficianului, care reprezintă motivul rural din satul Stroiești. Lu-
crarea, cu veridicitate, prezintă imaginea tipică a satului moldovenesc cu izvorul în prim-plan, 
aspectul caselor, maluri, arcuri și garduri clădite din piatră. Linia vibrantă trasă peste pata trans-
parentă a zonelor de umbră și lumină conferă lucrării acea spontaneitate și prospețime caracte-
ristică pentru desenele realizate direct din natură, care imediat și convingător surprind starea și 
iluminația perioadei concrete a zilei.
Creația peisagistică a artistului, în ansamblu, este caracterizată de D. Golțov în felul următor: 
„luând ca exemplu cele mai bune compoziții de peisaj ale lui Victor Ivanov, se poate vorbi despre 
un grad înalt de concretizare a formei artistice.”
17
. Cu adevărat, pentru artist nu este prioritară 
maniera, nici posibilitățile tehnice ale materialelor grafice ori efectelor posibile, scopul prioritar 
al plasticianului era de a studia viața care-l înconjura.
Genul portretului este numeric mai redus, dar, de asemenea, reprezentativ pentru creația 
artistului. Dacă comparăm autoportretul (1928), realizat în culori de ulei încă în perioada stu-
diilor la Școala de Belle Arte din Chișinău, cu desenul executat în anul 1930, percepem în al 
doilea autoportret cristalizarea unei viziuni individuale de artist plastic. Capacitatea de genera-
lizare și selecție pentru exprimarea chipului dincolo de trăsăturile individuale constituie dovada 
maturității viziunii și, prin urmare, a limbajului plastic. Compoziția lucrării este construită anu-
me prin intermediul liniei viguroase care undeva accentuează caracterul individual al trăsătu-
rilor feței, ușoară hiperbolizare a cărora conferă lucrării o alură expresionistă, undeva trece în 
suprafețe de variate gradații valorice care atribuie imaginii iluzie de volum. Chipul însă nu este 
plasat într-un spațiu clar definit și este tratat asemenea unui basorelief, unde doar volumul feței 
este prelucrat în raport cu suprafața albă a suportului, fără să fie făcută aluzia la volumul întregii 
cutii craniene. Soluția dată compozițională accentuează acea concentrare și tenacitate a privi-
rii tânărului artist care la momentul realizării desenului avea doar douăzeci de ani. Prelucrarea 
atentă și detaliată a buzelor încordate și a bărbiei accentuează tensiunea privirii pătrunzătoare. 
Dacă comparăm desenul cu fotografia plasticianului din perioada tinereții, publicată în lucrarea 
lui T. Stavilă
18
, observăm că artistul are o predispoziție pentru a romantiza imaginea artistică, 
specifică întregului parcurs al creației sale, indiferent de gen ori temă abordată. Nu se cunoaște 
dacă anume destinul său complicat a format această tendință sau era o particularitate inițială a 
firii acestui om de creație.