Implications for the development

În aşezarea geto-
dacică de la Cârlomănești s-au găsit mărturii valoroase privind practicarea 
agriculturii, implicit a legumiculturii organizate din cele mai vechi timpuri, la confluenţa Nișco-
vului cu râul Buzău, pe o terasă înaltă cu aspect de mamelon. Resturile faunistice descoperite în 
această așezare au făcut obiectul unui studiu amplu. Cercetările întreprinse au evidenţiat pre-
ocupările daco-geților pentru creșterea animalelor, a vânătorii și nu în ultimul rând a lucrării 
pământului prin extinderea suprafeţelor cultivate și prin defrișarea pădurilor. 
În timpul locuirii celei de-a doua vârste a fierului (La T
ẻnẻ
) de la Cârlomănești,
 „dacii inten-
sifică cultivarea cerealelor”
5
dar extind, prin defrișarea pădurilor, și cultura altor specii cum ar fi 
mazărea, 
Pisum sativum
, 
Spp
. 
Arvense
, 
Panicum milacuem
și chiar specii din familia 
Umbelifere
1
Informaţiilor tehnice, www, Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa.
2 
N.n., paleotnobotanica este știinţa care se ocupă cu studiul resturilor de plante recuperate din siturile 
arheologice și de interdependenţa specifică dintre populaţia umană și plante.
3
Constantin Garoflid (19 martie 1872 – 23 iulie 1942, buzoian, de patru ori ministru al Agriculturii, 
întemeietorul Academiei de Știinţe Agricole și Silvice),
 
in: 
Agricultura veche
, Buzău, 1943, republicată 
în 2002, Editura Anastasia-Ina, p. 17.
4
N.n., menționați și de Ptolemeu.
5
Marin Cârciumaru, 
Paleoetnobotanica, Studii in preistoria si protoistoria Romaniei, 
1996, p. 73.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 384 ~
cu precădere morcovul, specie ce își are originea la Curbura Carpaţilor, dovadă că și astăzi îl 
întâlnim într-un procent destul de mare în flora spontană.
Plantele, dintotdeauna au fost pentru om cea mai importantă și sigură sursă de hrană. Stu-
diile paleoetnobotanice realizate în șantierele arheologice din judeţul Buzău demonstrează că în 
această zonă, horticultura, în special legumicultura, se practicau încă din perioada preistorică. În 
sit-urile arheologice de la Buzău s-au găsit unelte agricole și seminţe de plante de cultură, printre 
acestea și seminţe de plante legumicole ce se cultivă și în prezent.
Cetatea de pe culmea Pietrei cu Lilieci de la Târcov, a fost extrem de importantă în a doua 
jumătate a secolului I d. Hr. Ea a funcţionat în timpul domniei regelui Decebal, pe o culme greu 
accesibilă, la 735 de metri altitudine,într-un punct de observație de unde vrășmașii puteau fi 
văzuți şi de la 50 de kilometri/km. distanță, inclusiv pe cursul râului Buzău. Situată pe un platou 
acropolă, lung de aproape 200 de metri și o succesiune de trei terase fortificate cu ziduri de piatră 
și lemn, pe punctul cel mai înalt al așezării, cu un perete vertical împădurit, acesta era imposibil 
de cucerit de cotropitori. Din urmă cu două mii de ani, din locuințele dacilor, a fost recoltat 
material arheologic destul de bogat, au fost dezgropate fragmente de ceramică (cești, vase semi-
sferice cu marginea lată, toarte cu șa și prag), ustensile, arme și bijuterii. 
În mod fericit, mai multe tezaure, mărturie a continuităţii şi hărniciei geţilor au fost 
descoperite în ţinutul Buzăului. Tezaurul arheologic de la Pietroasa (Cloșca cu puii de aur), des-
coperit pe Dealurile Istriței, în conexiune cu momentele importante care s-au derulat la Buzău în 
secolul al V-lea, îl atribuie: vizigoților; scito-sarmaţilor; iranienilor; ostrogoţilor și mai recent da-
cilor. Altele două, ambele de la Pîrscov (unul monetar datând de 2000 de ani
6
și altul cuprinzând 
mai multe obiecte din aur, datat în secolul al V-lea d. Hr.
7
), demonstrează toate trei, o intensă 
activitate comercială în zona de contact cu marile rute comerciale dintre Dunăre, Pontul Euxin 
și spaţiul extra și intracarpatic. 
În urma cercetărilor arheologice, istorice, geografice, lingvistice şi etnografice, s-a constatat 
că în toţi munţii și zonele învecinate acestora de pe întreg teritoriul geto-dacilor, viaţa omenească 
s-a desfășurat prin activităţi economice productive: agricultură montană și de şes, creşterea vite-
lor şi păstorit, exploatarea lemnului, metalurgie, culesul fructelor, vânătoare, pescuit etc.
8
Agricultura dezvoltată de autohtoni în Curbura Carpaţilor, a fost influențată de existenţa 
apelor curgătoare repezi, a pădurilor bogate, cu lemn de construcție din abundenţă, metalurgie 
dezvoltată și cunoașterea roatei carului. Agricultura montană a creat în timp, în ţinutul de la 
Curbura Carpaţilor, condiţiile favorabile pentru satisfacerea necesităţilor curente ale locuitorilor, 
de la izolarea tribală, la forma colectivă de proprietate bazată pe comunitatea de neam, ulterior 
la formele de proprietate private. 
Şi păstoritul a fost una din ocupaţiile de bază ale geto-dacilor. Creșterea oilor pe aceste 
meleaguri a asigurat materia primă necesară producerii casnice a îmbrăcămintei. Din analiza 
îmbrăcămintei de pe Columna traiană și de pe monumentul de la Adamclisi, se deduce faptul că 
unele piese de port ale dacilor erau lucrate din postav bătut la piuă. Deși până acum nu se cunosc 
menţiuni scrise despre pive, ele au existat desigur şi în Carpaţi, în același timp cu cele amintite la 
Pola de unde se alimentau pieţele Illyricumului.
9
6 
Dumitru Scoroșanu,