Tezaurul monetar de la Pârscov – o comoară așteptată,
in: „Întrezăriri”, Revistă
sătească de știinţă și cultură editată în comuna Pârscov, judeţul Buzău, anul VI, nr. 22 iunie 2018, p.
38.
7
V. Teodorescu,
Centre meșteșugărești în secolele V/VI-VII d. Hr.
, in:
Materiale de istorie și muzeogra-
fie
, nr. IX, București, 1972, p. 91.
8
Cornel lrimie, în
Cercetări etnografice privind istoria tehnicii populare la români,
in:
Revista CIBI-
NIUM, studii
şi
materiale, privind muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului,
Sibiu, 1967/68, p.
10.
9
Vasile Cristescu,
Viaţa economică a Daciei romane. Contribuţie la o reconstituire istorică,
Pitești,
1929, p. 126, cf. Cornel lrimie,
Cercetări etnografice privind istoria tehnicii populare la români,
in:
Revista CIBINIUM, studii
şi
materiale, privind muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului,
Sibiu,
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 385 ~
Din vremuri străvechi, apele curgătoare și bălţile au fost exploatate în comun de membrii tri-
burilor geto-dacice, care beneficiau de dreptul de a pescui sau de a construi iazuri pentru pește,
sau mori de apă rudimentare. Folosite la început în vârtejurile naturale ale apelor curgătoare,
morile şi alte instalaţii tehnice ancestrale acţionate de apă, pentru vâltorit şi piuărit, au o vechime
milenară dovedită pe teritoriul României.
10
Ceea ce caracterizează evoluţia nivelului tehnic al
acestora, este trecerea de la uneltele acţionate manual, la dezvoltarea şi transformarea în unelte și
instalaţii acţionate de forţa animală, apoi de forţa naturală a apei.
11
Valorificarea energiei cinetice a cursurilor de apă din zonele situate pe ambii versanţi ai tu-
turor formaţiilor muntoase din România de astăzi, a fost folosită încă din perioada geto-dacică,
în procesul spălării ţesuturilor din lână, cu cea mai simplă instalaţie hidraulică, în cadrul căreia,
agentul mecanic era însuși șuvoiul de apă, proiectat cu forţă turbionară la baza dispozitivului,
pentru crearea curentului de apă circular, care antrena ţesăturile introduse în
vâltoare, piuă, vâr-
tez, bulboană sau stează.
12
După o perioadă de timp ţesăturile erau scoase din vâloare cu ajutorul
unui cârlig din lemn. Simplitatea tehnică a instalaţiei și caracterul natural al procesului, reprodus
după fenomenul vârtejurilor de pe cursuri vijelioase de apă precum cel al Buzăului, răspândirea
sa maximă pe întreg teritoriul ţării, în aceeași variantă, împrumutarea denumirii de la fenome-
nul natural, conferă acesteia, valoarea istorică a celei mai vechi tehnici hidraulice de prelucrare
a unor produse pe teritoriul României. Așadar această instalaţie, era utilizată pentru spălarea și
limpezirea textilelor de mari sau mici dimensiuni.
Materialele folosite pentru construcţia unei asemenea instalaţii erau cele tradiționale perioa-
dei – piatră de râu și lemn. Din punct de vedere constructiv vâltoarea avea două părţi: instalaţia
propriu-zisă adăpostită de o construcţie solidă, lucrată din bârne groase, şi partea exterioară,
amenajată pe apă. Construcţia exterioară realizată din bușteni, avea formă conică, pentru ca apa
să se rotească și să creeze un puternic curent. Trebuie să precizăm că de la rău, apa era adusă cu
ajutorul unor drene de tip ecluze din pământ sau lemn, ce puteau fi reglate în funcţie de debitul
apei de munte și el influenţat de ploi, secetă, sau alte intemperii specifice fiecărui anotimp.
Existau și construcţiile anexe, realizate în general fără temelie, din bârne masive de stejar sau
ulm, lemne de esenţă tare și durabilă. Ele erau acoperite cu șindrilă, bârnele fiind prinse la capete
prin încheieturi.
O altă veche aplicaţie a morilor de apă, a fost morăritul pentru făină, care își are de aseme-
nea originea din timpuri foarte vechi, când oamenii au descoperit că fructele unor plante sunt
comestibile și au început să le cultive. Odată cu dezvoltarea produselor cerealiere se punea pro-
blema obţinerii produselor finite prin sfărâmarea boabelor, care apoi erau folosite în alimentaţie.
Producerea făinii din cereale a fost la început o preocupare casnică, primele unelte folosite în
acest scop fiind
râșniţele
, cunoscute încă din neolitic. Pe măsura trecerii timpului, uneltele au
evoluat, apărând moara formată din două pietre tronconice, mărindu-se astfel suprafaţa de con-
tact, iar piesa mobilă superioară, în funcţie de mărimea ei, putea fi acţionată de puterea braţelor,
de animale, sau de apă.
În tipologia morilor de apă folosite ca instalaţii pentru măcinat cereale, moara cu ciutură
reprezenta cea mai simplă instalaţie din seria tipologică a morilor hidraulice, având transmisia
directă, de la roata la piatra alergătoare. Randamentul său scăzut, era datorat tocmai acestor pa-
rametri tehnici, denumirea sa populară fiind așa cum am arătat de
râșniţă
.
În același timp, este de presupus că a apărut ideea cernerii produselor măcinate, folosindu-se
piei perforate, sau împletituri din nuiele sau fire de trestie. De altfel, datorită faptului că pietrele
pentru morile de apă, erau greu de prelucrat, se consacră forma discoidală, folosită și în zilele
1967/68, p. 12.
10
Ibidem, p. 10.
11
Ibidem.
12
Revista CIBINIUM, studii
şi
materiale, privind muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului,
Sibiu, 1967/68, p 8, vezi şi www răsfoiesc.com (vizitat 12 martie 2019).
Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 386 ~
noastre, sub numele de piatră de moară. Odată cu creșterea dimensiunilor pietrei, acţionarea se
va face preponderent cu apă.
Piesa principală care determina funcţionarea oricărei mori, o reprezenta roata cu palete, așe-
zată în calea curentului de apă pentru a fi împinsă de acesta. Astfel se obţinea mișcarea de rotaţie
a axului roţii.
Sunt cunoscute trei tipuri principale de roți de apă. Primul dintre ele era roata de apă vertica-
lă, în care apa curgea pe făgaș și greutatea ei întorcea roata. Al doilea tip de roată era tot verticală,
plasată într-un flux de apă ce o învârtea prin mișcarea naturală a sursei hidrografice. Morile ce
funcţionau cu aceste prime două tipuri de roți verticale aveau un prim tip de reductor, ce acționa
prin roata de apă verticală cu un ax orizontal.
Cel de-al treilea tip, era roata de apă orizontală, apa curgând pe un făgaș spre roată, iar
acțiunea de înaintare a apei învârtea roata. Aceasta era folosită pentru acționarea morii printr-
un ax vertical atașat direct la roată.
În afară de măcinarea boabelor, roţile de apă au fost folosite pentru irigarea culturilor și pen-
tru alimentarea cu apă potabilă a unor așezări.
A fost probabil, prima metodă de a crea energie mecanică, care a înlocuit-o pe cea a oameni-
lor și a animalelor.
Un aspect important îl va căpăta depozitarea cerealelor, considerată una din cele mai vechi
industrii ale lumii.
Trebuie să adăugăm și faptul că din perioada Daciei Romane, se cunosc unele instalaţii acţio-
nate de apă, folosite pentru sfărâmarea minereului, ca acelea descrise de Diodor
13
asemănătoare
cu cele folosite până în prima parte a secolului al XX-lea, în aceleași locuri din Munţii Apuseni.
14
Do'stlaringiz bilan baham: |