Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 383 ~
Râul Mousaios/Buzău, este cea mai importantă apă curgătoare care străbate județul cu același
nume, colectează aproape în totalitate apele curgătoare din Munții Buzăului ce izvorăsc din co-
roana Carpaților de Curbură. Apa potabilă (element primordial al vieţii) și bogată în faună pisci-
colă a râului Buzău și a afluenţilor lui, a fost un element favorizant pentru dezvoltarea civilizaţiei
umane. De existenţa râului Buzău, cu apele lui repezi, limpezi și pline de viaţă și a afluenţilor
lui, s-a legat traiul majoritarii locuitorilor acestui ţinut,
1
măcar sub aspect economic și social.
În timp, aproape pe toţi acești afluenţi au apărut iazuri, canale de apă pentru diferite instalaţii
hidraulice de tipul morilor de apă.
Studiile paleoetnobotanice
2
și cercetările arheologice ne arată că inclusiv vechea așezare uma-
nă a orașului Buzău, s-a constituit la estul și în lungul Iazului Morilor, deviaţia naturală a râului
Buzău, pe terasa aluvionară a malului drept al râului. Folosind actualele repere, o localizăm în
spaţiul cuprins între Pădurea Crâng, Palatul Comunal și gara feroviară, ulterior spre albia actu-
ală a râului, care în timp a rupt nemilos din partea de nord a bătrânilor codri. Așa se face că în
această zonă, oriunde săpăm, după decopertarea stratului fertil de 40 – 60 cm., găsim pietriș și
nisip specific râului Buzău, ce conţine resturi sau trunchiuri de copaci, în special de stejari, în
adâncimea solului, începând de la 3-4 metri.
De altfel, Constantin Garoflid caracterizează terenul din lunca râului Buzău astfel: „Pământul
e de formațiune aluvionară. În straturile de pietriș, de care am pomenit, se găsesc de multe ori în
adâncime, la săpatul puțurilor, trunchiuri pietrificate de copaci.”
3
In observaţiile sale aprecia că
grosimea stratului fertil în apropierea râului Buzău este de 30-40 cm, iar pe măsură ce ne înde-
părtăm de acesta, grosimea acesteia crește ajungând, în unele locuri, până la 70 cm.
Vasile Pârvan localiza de-a lungul râurilor Buzău și Ialomița, tribul dacic al Sensiilor/Siensi-
lor, din partea de Nord-Est a Munteniei, corespunzătoare județelor Buzău și Brăila, și pe Cotensi
4
– „enigmaticii cotensi” – în Estul Daciei, unul din principalele neamuri geto-dacice.
Cercetările și studiile de paleoetnobotanica întreprinse pe întreg teritoriu al actualului judeţ
Buzău, în special prin efectuarea analizelor sporopolinice pe diverse profile de sol, cât și prin
analizarea și identificarea speciilor din loturile de seminţe carbonizate descoperite în siturile
arheologice buzoiene, atestă faptul că în zona Buzăului se practică agricultura pe scară largă
încă din perioada preistorică. Analizând cu atenţie loturile de seminţe de legume descoperite la
Cârlomănești, putem spune că inclusiv legumicultura s-a dezvoltat începând cu epoca neoliticu-
lui de-a lungul râului Buzău, ajungând ca în timp, odată cu sosirea emigranţilor bulgari, aceasta
să se extindă ca o centură în jurul orașului Buzău și localităţile limitrofe. Pentru buna creștere a
legumelor era nevoie de apă, ceea ce a dus la permanentizarea folosirii unor sisteme gravitaţiona-
le de irigaţii, precum era cel al Iazului Morilor, sau prin crearea altor sisteme de irigaţii.
Do'stlaringiz bilan baham: