Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 379 ~
discreție”. De altfel, solidarizarea cu cel îndurerat a fost marcată și de către I.I.C. Brătianu, care,
prin
consulat, i-a scris acestuia: „Aflu cu adâncă durere nenorocirea care te lovește. Te rog să
primești expresiunea sentimentelor mele de vie compătimire”
51
. Un interes aparte i s-a acordat
lui Ion Pangal (nepot al Luisei Zamfirescu), care urma ca împreună cu Constantin Brătășanu
(acesta refugiat la Odessa), să se deplaseze la Paris, or Pangal era, nu doar îndurerat de pierde-
rea suferită ci și bolnav – Take Ionescu s-a interesat de altfel, la 31 octombrie 1917 de starea de
sănătate a acestuia
52
.
Intervențiile la nivel înalt curgeau, punând Consulatul în alertă continuă. Așa și-n ziua de 3
noiembrie 1917 când însuși I.I.C. Brătianu i-a cerut consulului Grecescu o favoare aparte: „Vous
prie faire tout votre possible facilitér voyage famille Professeur N. Iorga”
53
.
La acel moment, pre-
mierul se găsea la Odessa participând la lucrările Camerei Române de Aprovizionare. În 7 no-
iembrie – zi de neuitat pentru cei care o trăiseră – Pangal se afla tot la Odessa, unde urma să
rămână 3-4 zile, așteptând de la Take Ionescu instrucțiuni, iar acesta știa deja că trebuia să plece,
însoțit de bagaje, vinerea, spre Paris
54
. Consulul Vasile G. Trifu – și el foarte activ la Legația din
Odessa -, în acel noiembrie își pierduse fiul, Constantin,
aflat sub arme, abia având timp să ajun-
gă la Iași, pentru a-l îngropa
55
.
Un dute-vino nemaipomenit este ușor de observat între Iași și Odessa și Kerson și Iași, pe
drum aflându-se soția lui Bossy (de la Kerson la Odessa și apoi la Iași), pe când fiul, Raoul,
sosise cu bine la Odessa, în ziua de 12 noiembrie 1917. Un moment mai fericit pentru Duiliu
Zamfirescu s-a petrecut în acea lună noiembrie: fiul său lt. Alexandru Zamfirescu s-a căsătorit
la Iași cu fiica deputatului Gărdescu, obținând autorizarea ministrului Contzescu – rugat de tată
să celebreze căsătoria –, după ce a primit 30 de zile de concediu din partea lui C. Brătianu ca și
felicitările generalului Vinogradski
56
.
Dezinterie, difterie, gripă și alte boli, lipsuri de alimente și medicamente, plus frica și grijile
celor siliți să se refugieze, căutând scăparea din locuri grav atinse de pericole letale, aflate în veci-
nătatea câmpurilor de bătaie, i-au marcat pe cei care au supraviețuit. Dar viața și-a impus legile ei
și-n acele condiții s-a căutat prin variate forme și mijloace să se asigure funcționarea instituțiilor
și măcar aparența normalității în viața familiară. Astfel, pe Constantin Brătianu, Vintilă l-a rugat
ca înainte de a reveni de la Odessa la Iași, să trimită două costumașe de lână (pantalon, jachetă
și jambiere) pentru micuții Vintilă și Sandi, dar și un șal mare și
gros pentru mama acestora
57
.
Atenți, cei refugiați la Odessa, îi linișteau pe cei dragi, îngrijorați de soarta lor: mareșalului
Curții i s-a telegrafiat: „Noi suntem bine. Elena Catargi”, iar pe senatorul Constantin Brătianu,
părinții săi, aflați tot acolo, l-au încredințat că erau bine instalați și sănătoși
58
. Ordine politice și
militare s-au transmis celor de la Odessa prin Consulat, pregătind misiuni de mare importanță.
Ministrul Take Ionescu i-a scris lui Greceanu la 7 decembrie 1917: „Colonel Caratașu trecut bine
Suedia. Plesnilă sosit ieri, luni seară în cinci zile. Regret port imposibil cu rublele. Urez fericire
51
Cf. telegrama lui Nanu cu nr. 8701/29 septembrie 1917 și telegramele Consulatuluio Odessa cu nr.
2131/3 octombrie, 8867/15 octombrie 1917, la fel Externele cu nr. 14660/30 octombrie 1917, idem, f.
360, 369, 376.
52
Vezi adresa Externelor cu nr. 3890/17 octombrie, scrisoarea lui Take Ionescu cu nr. 9127/31 octom-
brie 1917, idem, f. 371, 382.
53
Cf. telegrama cu nr. 9173/3 noiembrie 1917, idem, f. 384.
54
Cf. telegrama cu nr. 15463/9 noiembrie 1917, primită la Externe, idem, f. 392.
55
Cf. telegrama Ministerului Afacerilor Străine cu nr. 9179/4 noiembrie 1917 care anunța
moartea
tânărului și telegrama Consulatului Odessa nr. 15465/9 noiembrie 1917 ce informa despre plecarea
lui Trifu la Iași, idem, f. 394.
56
Vezi telegrama Consulatului Odessa către Ministerul Afacerilor Străine prin care tatăl l-a rugat pe
Contzescu să oficieze cununia, cu nr. 4404/22 noiembrie 1917, idem, f. 408.
57
Cf. telegrama cu nr. 9453/27 noiembrie 1917, idem, f. 413.
58
Cf. telegrama Consulatului din 3 decembrie 1917, înregistrată la Externe în ziua următoare cu nr.
16587, idem, f. 20.
