PATRIMONIUL ISTORIC
ŞI EDUCAȚIONAL
Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 374 ~
Ioan OPRIŞ
doctor în istorie, profesor universitar
Universitatea de Vest, Timișoara, România
email: ioanopris42@gmail.com
CONSULATUL ROMÂNIEI DE LA ODESSA ÎN VREMEA
MARILOR ÎNCERCĂRI (1917–1918)
Influența revoluționării maselor sărăcite și bulversate de război a adus îngrijorări și reacții
în întregul spațiu sud estic-european. În toate țările aflate în război, mișcările contra acestuia
și-au făcut loc, întrezărindu-se șansele independenței și suveranității. Și-n coloniile grecilor, ca
la Odessa, unde „jalnica stare de lucruri ce de câtva timp domnește în Grecia, a produs o mare
nemulțumire și fierbere în numeroasele colonii eline din Rusia meridională”. La Odessa, comu-
nitatea grecească „nu a încetat a manifesta sentimentele sale venizeliste chiar de la începutul
conflictului iscat la Atena”, consulii greci de la Reni, Sevastopol și Kiev, demisionând, în frunte
cu decanul lor, Eu-Kapsambelis, spre surpriza decanului corpului diplomatic contele de Viscont
1
.
Odată cu intrarea României în război, cooperarea cu aliatul rus a luat diferite forme; pentru
studenții aflați la studii în Rusia angajarea în cadrul armatei acesteia a apărut ca o soluție. Astfel,
la trei studenți teologi aflați la studii la Kiev – Vasile Popovici, Al. Constantinescu și Al. Popescu
– li s-a ordonat să se angajeze ca infirmieri. Altor doi, trimiși la studii de teologie la Petrograd
– Stelian Iliescu și Iulian Constantinescu – li s-a fixat ca loc de încorporare lazaretul Legației Ro-
mâniei. Din rațiuni de a nu-i pune pe drumuri periculoase spre țară, tuturor seminariștilor ca și
absolvenților de teologie li s-a ordonat de către Marele Stat Major să se încadreze în companiile
sanitare (multe din acestea au lucrat în sudul Rusiei, în zona Odessa)
2
.
În condițiile nesigure cauzate de război, legăturile României cu Rusia, afacerile și procurarea
diverselor materiale din această țară aliată au sporit simțitor. Pentru mulți români relațiile cu
rușii au fost foarte profitabile până la izbucnirea revoluției. Un om de afaceri ca I. Untaru din
București (str. I. C. Mihăileanu nr. 28) avea asemenea afaceri, dovedite de cele 2600 ruble depuse
în contul său la Consulatul de la Odessa
3
. Și soldatul Al. Bărbulescu, înrolat în Divizia sârbească
încă înaintea intrării României în război, a depus tot la Consulat 85 ruble – în preziua plecării
spre frontul dobrogean – spre a-i fi date soției sale din București (str. Aurel Vlaicul nr. 96)
4
.
Odessa a fost în acei ani un oraș spre care mulți români și-au îndreptat speranțele, refugiin-
du-se în fața urgiei războiului. Ministrul Fr. Nano arată acest aspect când l-a rugat pe consulul
general să asigura cazarea pentru prințesa Moruzzi și cei doi copii ai săi, plus o învățătoare care să
1
Cf. raportul consulului general al României, Sebastian Grecianu, nr. 1545/28 decembrie 1916,
Odessa, în Arh. MAE – Arhiva diplomatică, fond 71/1914, E1, Odessa, anii 1914-1916, vol. 37, f. 3.
Interesantă era informația – trimisă lui I.I.C. Brătianu și lui Em. Porumbaru – că Eu Kapsambelis era
căsătorit cu o româncă din familia Vârnav iar contele de Viscont, italian, fusese delegat la Comisia
Europeană a Dunării.
2
Vezi telegramele către Diamandy și atașatul militar român Marțian de la Legația din Petrograd, cu
nr. 350/24 august și 355/25 august 1916, la fel ordinul Marelui Stat Major cu nr. 10795/26 septembrie
1917 către Corpul 1-5, după care erau vizați toți bărbații născuți între 1877 și 1897, cf. Arh. MAE –
Arhiva diplomatică – OSD, vol. 44, fond Primul Război Mondial – Atașați militari, f. 191-193, 209.
Constantin I. Diamandi (1860–1931), diplomat de carieră, reprezentant al României în Rusia (1 oc-
tombrie 1913 – 13 ianuarie 1918), în care calitate a semnat convenția secretă ruso-română. Arestat de
bolșevici, din decembrie 1917 până-n ianuarie 1918, după eliberare s-a alăturat Delegației României
la Conferința de Pace (1919–1920).
3
Vezi adresa de confirmare a Consulatului cu nr. 15117/31 mai 1916, loc. cit., f. 4.
4
Cf. adresa Consulatului cu nr. 1076/10 septembrie 1916, idem, f. 10. De precizat că schimbul în lei
aducea destinatarei suma de 2000 lei.
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 375 ~
se ocupe de aceștia în zilele de joi, vineri și sâmbătă
5
. O telegramă a aceluiași minister îl înștiința
pe consulul general că N. Xenopol și soția soseau la Odessa – în drum spre Petrograd – la 17
septembrie, cerându-i să le rezerve cameră la Hotel Londres și bilete de tren pentru destinația la
care trebuiau să ajungă în 21 septembrie
6
. Din nou, la 2 noiembrie 1916 Consulatul era înștiințat
despre sosirea la Odessa a familiei Villacrois, care era în drum spre Kiev
7
.
Tot de la Externe s-a intervenit la Consulat pentru generalul dr. Demonsthene, decanul
Facultății de Medicină din București, care urma să ajungă la Odessa, însoțit de soție, în drum
spre Moscova, rugându-i să rezolve cazarea de o noapte și să rezerve două bilete pentru trenul
spre capitala Rusiei
8
.
Din orașul încă sigur și prosper, Odessa, cei de la Iași au primit alimente, îmbrăcăminte,
coloniale, informații despre membrii ai familiilor lor sau despre prieteni. Uneori chiar comenzi
speciale, ca o pelerină comandată de doamna de Warmant prin Ion Zarifopol (care a trimis 900
de ruble achitați prin Casa Dekelis la 27 iunie 1916), pelerina ajungând la destinație, dusă de
curierul diplomatic mr. Dobrescu
9
. Ce misiune! Tot „o jachetă și blănuri” au fost trimise din
Odessa lui Varu Luca, redactor la „Journal des Balkans” (București, str. Brezoianu nr. 4), pe care
Alexandru Rubin îl înștiința și că „interesele ziarului te reclamă urgent aici”
10
.
În vara anului 1916, Em. Porumbaru era rugat să-l informeze pe prim secretarul Legației
României de la Viena, N.D. Germani, că „persoana ce-l interesează se afla încă în viață”, locuind
la adresa cunoscută (nr. 43 sau 45) și că „duce traiul obișnuit”
11
.
Take Ionescu i-a telegrafiat consulului general de la Odessa mulțumindu-i pentru serviciile
sale, rugându-l să o informeze pe doamna Cordescu – care ajungea în oraș și i se rezervase ca-
meră la Hotel Londres – că mamei ei și familiei „le era bine”
12
. Iar la 4/17 ianuarie 1917, tot el
l-a anunțat pe consul că deputatul Nestor Cincu sosea în 20, însoțit de familie (7), rugându-l să
le rezerve un apartament; la fel și că familia Duiliu Zamfirescu, care pleca în ziua de 8 ianuarie
(joia), deci și pentru ei să rezerve două camere
13
.
Exodul spre Rusia, îndeosebi spre Odessa, arată situația dramatică în care se găsea România
și, mai ales, guvernanții acestuia. De altfel, o telegramă specială trimisă Consulatului menționa
că „ministrul (T. Ionescu, n.n.) suferă ca noi toți de lipsa aproape completă a alimentelor”, rugân-
du-l pe consul ca rapid să expedieze la Iași macaroane, jambon, pește afumat, mezeluri, limbă
afumată, conserve de pește, unt proaspăt siberian și „orice alte lucruri pe care le crezi indicate”,
în limita a 250 ruble, deja trimise la Odessa
14
.
La început de an din Iași au plecat, pe 3 ianuarie (marți), la ora 5,40 soția directorului general
al Creditului Urban, Maria Panaitescu împreună cu doamna Vitzu (născută Cernea), însoțite
de av. M. Cireșianu, ca pe 5 ianuarie, mama acesteia din urmă să fie înștiințată că erau cazate la
Hotelul Petrograd din Odessa și se aflau în siguranță
15
.
De la Consulatul din Odessa i s-a telegrafiat și dr. C. Angelescu, la Ministerul Afacerilor
Străine, să-l informeze că „Toute votre famille se porte trés bien et vous attend”
16
. Tot cei de la
5
Vezi adresa Ministerului Afacerilor Străine cu nr. 107/14 decembrie 196, idem, f. 12.
6
Cf. telegrama cu nr. 25239/10 septembrie 1916, idem, f. 43.
7
Idem, f. 47.
8
Cf. telegrama cu nr. 594/17 decembrie 1916, idem f. 13.
9
Vezi informarea Consulatului adresată lui Em. Porumbaru, nr. 748/30 iunie 1916 și nr. 806/11 iulie
1916, idem, f. 33-34.
10
Cf. adresa Consulatului cu nr. 358/4/17 noiembrie 1916, idem, f. 49.
11
Cf. adresa Consulatului cu nr. 838/20 iulie 1916, idem, f. 37.
12
Ibidem, f. 58.
13
Cf. adresele Ministerului cu nr. 28 și 37/4/17 ianuarie 1917, idem, f. 59, 60.
14
Cf. telegrama Ministerului cu nr. 647/11 ianuarie 1917, idem, f. 66.
15
Cf. scrisoarea directorului general al Creditului Urban (Iași, str. Asachi nr. 9 A), C.A. Panaitescu
către Conțescu, în loc. cit., f. 70-71.
16
Cf. telegrama cu nr. 63/16/29 ianuarie 1917, idem, f. 73.
Do'stlaringiz bilan baham: |