Implications for the development

Ţinutul Buzăului este atestat documentar în secolul IV d. Hr. 
Primul document cunoscut 
care face referiri la zona râului Mousaios/Buzău de la care și-a luat numele, relatează martirizarea 
Sfântului Sava de la Buzău
15
(334–372), cel mai important martir din timpul persecuţiei lui Ath-
anaric, conducătorul populaţiei migratoare care domina la acea dată întinderile de la Curbura 
Carpaţilor. Este vorba de scrisoarea lui Junius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea) 
către Vasile cel Mare, episcopul din Cezareea Capadociei, care în anul 374 menţionează pentru 
prima dată în scris denumirea de Mousaios (Buzău) și atestă existenţa creștinismului în părţile 
Buzăului.
Societăţii buzoiene, perfect încadrate feudalismului incipient românesc, i-au fost caracteris-
tice 
obștile, romaniile populare.
16
 
constituite pe malurile răului Buzău, De aceea presupunem că 
așezarea delimitată de malurile răului Buzău și ale Iazului Morilor, în mijlocul codrilor deși și 
primitori, era de fapt o comunitate de muncă, bazată pe normele sale fundamentale care erau în 
legătură cu obiectele muncii, în relaţie cu persoane, familii, tranzacţii, diferende, dar și norme de 
organizare social-politicã. 
Pentru a înţelege societatea strămoșilor noștri buzoieni din acele vremuri, pe scurt, normele 
privitoare la proprietate priveau: 
●
stãpânirea devãlmașã
(în comun a pãmântului) a moșiei, ce 
13
Vasile Cristescu, 
Viaţa economică a Daciei romane. Contribuţie la o reconstituire istorică,
Pitești, 
1929, p. 19, cf Cornel lrimie, 
Cercetări etnografice privind istoria tehnicii populare la români, 
in: 
Re-
vista CIBINIUM, studii 
şi 
materiale, privind muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului,
Sibiu, 
1967/68, p. 11.
14
Valeriu Butură, Contribuţii 
la studiul instalațiilor tradiţionale pentru extragerea 
şi 
prelucrarea meta-
lelor din Munţii Apuseni, 
comunicare Ses. muz. 1965, cf Cornel lrimie, in: 
Cercetări etnografice privind 
istoria tehnicii populare la români, 
in: Revista CIBINIUM, studii şi materiale, privind muzeul tehnicii 
populare din Dumbrava Sibiului, Sibiu, 1967/68, p. 11.
15
Epifanie Norocel, Împlinirea a 1620 de ani de la martiriul Sfântului Sava de la Buzău, in: „Îndrumător 
bisericesc” nr. 11/1992, p. 57-61; Idem, 
Sfântul Sava și Buzăul,
in: „Îndrumător bisericesc”, nr. 15-
16/1996–1997, p. 9-11; Idem, 
Sfântul Sava de la Buzău
, Buzău, 1996.
16
N.n., 
romanii populare 
este apelaţia știinţifică datorată lui Nicolae Iorga, ce se referă la comunităţile 
românofone rămase fără acoperire politică, după retragerea şi prăbuşirea Imperiului Roman.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 387 ~
dãdea dreptul membrilor săi la folosire comunã deși pãrţi din ea puteau intra în stãpânire și 
folosințã personalã. Alte bunuri devãlmașe fiind – turmele, – fondul de rezervã pentru anii cu 
recoltã slabã, – moara comunã, – subsolul); 
●
stãpânirea personalã
ce avea baza în munca pro-
prie (unele bunuri amenajate) – pãdure în teren de cultivat „
curãtura”
, 
„runc
”, vii, ogoare, ţarinã, 
prisacã; ape în iazuri, mori, pive; pãșune; 
●
și încurajarea proprietăţii pentru conducătorii obștei 
(inițial casa, curtea, apoi gardul din secolul IV d. H).
Asupra apei a existat, ca formă tipică de stăpânire personală, aceea a