Implications for the development

Descrierea Moldovei
, Chișinău: Litera 1997, p. 211.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 194 ~
se propria manu circumferendo...”
2
unde se vorbește despre o femeie care în timpul muncii sale 
la râșniţă cântă un cântec în semn de ospitalitate iar autorul face o paralelă între muncă artă care 
există împreună și mișcarea cu caracter circular . Din păcate nu avem detalii concrete privind 
limba sau natura actului artistic.
În secolul al XIV-lea în 
Cronica Bizantină, 
precum și în secolul al XVI-lea, în 
Învăţăturile lui 
Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
se notifică existenţa cântecului tradiţional dar fără o pro-
nunţare definitorie asupra caracterului lui. 
Poetul renascentist maghiar Bálint Balassi (
Valentin Balassa
) pune în valoare folclorul româ-
nesc în opera sa , aflându-se în prizonierat liber în zona Ardealului, preia motivele a două poezii, 
în una dintre ele poetul își plânge soarta tristă și singuratică asemănând-i-se cu un copac de pe 
câmpia întinsă iar în manuscris apare adnotaţiunea „
Az „Szavu nu lasze
’
n kaasza fata” oláh ének 
nótájára „
adică pe notele pe notele muzicale ale cântecului românesc 
Sava nu lăsa în casă fata. 
Un procedeu similar suferă poezia cu nr. XXXV (p. 59-60, ediţia Szilady), aceasta fiind așezată 
pe melodia 
Ciobăniţa care își plânge oile pierdute.
În izvoarele istorice scrise o amintire deosebit de preţioasă este aceea din opera „Zlatna” a 
lui Martin Opitz unde se face trimitere la cântecul tradiţional românesc într-o formă elogioasă:
„Vnd doch nur wie im Spiel’ vnd Schertzen kommen seydt
Daß euch Terpsichore / die Mutter der Sirenen /
Sehr lieb zu haben scheint vor andern jhren Söhnen /
Vnd daß euch Phebus selbst wann jhr die Sayten rührt /
Vnd spielt ein artlichs Lied / die schnellen Finger führt?
Diß alles vnd noch mehr erhebt euch von dem Volcke
Das an der Erden hangt / vnd mit der dicken Wolcke
Der schnöden Eytelkeit liegt vnbekandt verdeckt.
Ein Geist der Tugend liebt / der voller Flamme steckt”
O, cântecele voastre cât de frumoase sunt!
Întârziu cu plăcere din drum să le ascult;
Sunt nobile și limpezi, chiar muza Terpsichore
V-a înzestrat cu viersul înlegânatei Hore
Căreia însuși Febos îi dase armonia,
Împlând a voastră doină de dor cu veșnicia!
În toate-aceste arte și-alese fapte bune
Vă făuriți în lume un strălucit renume!
(tr.: George Coșbuc).
În 1632 Gutav Adolf Paul de Strassbourgh notează caietul de călătorie, despre așa zișii „mu-
sicorum chorus” care „ziceau românește cântece bătrânești, cât li lua gura”. În „Codicele Vasar-
helyi” apare un cântec sub numirea lui de Daina, apariția căreia ne dovedește forma circulației 
noțiunii din acea vreme, unde în rol de refren se folosește cuvântul 
dejnam 
în repetiție.
Erasmus Gustav Scheidel, cronicarul suedez, ne vorbește despre dansurile și cântecele de dra-
goste cu specific moldovenesc, pomenește termenul 
Doina 
în următorul context „Fetele și feme-
ile cântă cu plăcere aproape în tot locul (...) și repetă ca într-un refren aproape tot întotdeauna 
cuvântul doina. Acest cuvânt se aude în toate casele”.
Franz Josef Sulzer în 
Istoria Daciei Transalpin 
spune: „Doina, Doina dudelt der Walache”
3
(Doina, doina îngână Românul) deși evidenţiază prezenţa cuvântului Daina la slovaci și la litua-
2 
Legenda Maior 14 p. 11; Eugen Glück,