Implications for the development

~ 193 ~
Mariana BULICANU
doctorand
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, Chișinău
email: [e-mail] 
PREZENȚA NOȚIUNII DE DOINĂ ÎN LITERATURA SCRISĂ DE LA PRIMA 
DOVADĂ ISTORICĂ PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE
Summary
. 
The presence of the notion of „Doina” in written literature from the first histori-
cal evidence to the present day. 
A representative category of the lyrical genre that doesn’t refer to a 
specific occasion, doina directly expresses a wide range of emotions and feelings of strong intensity 
but also of a deep internalization such as: sadness, melancholy, alienation, relations with society or 
interpersonal, love, longing (notion and emotion of an exclusive consistency tot he Romanian space), 
reproduced and externalized in musical-poetic images. The research on this phenomenon achieved 
important success, although its importance is diminished from the perspective of approaching the 
subject by researchers, primarily those who specialize in literature, through the prism of examination 
instruments specific to literary folklore, and as a result we have unilateral and partial approaches.. 
Keywords: doina, music, lyric poetry, research, genesis, treasury, musicology
.
Categorie reprezentativă a genului liric neocazional, doina exprimă în mod direct o largă pa-
letă a emoţiilor și trăirilor sufletești de o intensitate puternică dar și de o interiorizare profundă 
precum: tristeţea, melancolia, înstrăinarea, relaţiile interumane sau cu mediul, dragostea, dorul 
(noţiune și emoţie de o consistenţă exclusivă spaţiului românesc), reprodusă și exteriorizată în 
imagini muzical-poetice. Cercetarea acestui fenomen deţine succese importante deși concluden-
ţa acesteia este diminuată din perspectiva abordării acestui subiect de către cercetători, prioritar, 
de orânduire literară, prin prisma instrumentelor de examinare specifice folcloristicii literare, 
ca rezultat avem abordări unilaterale și parţiale. Melodia, fiind factorul de primă importanţă a 
doinei, constituie nucleul de concentrare a celorlalte elemente tipice cu caracter variabilele ma-
nifestării muzical artistice.
Geneza noţiunii de doină încă este una necunoscută, iar esenţa lexico-semantică, deși ne 
dă certitudinea apropierii de un posibil adevăr știinţific, are drept rezultat ipoteze care rămân 
a fi prezumţii bazate pe plauzibil. Presupunerile privind etimologia vocabulei 
doina 
se referă 
la originea latină, slavă, celică sau autohonă, acestea cuprind în sistemul de cercetare aspectul 
onomatopeic si cel etimologic dar recunoaștem că o interpretare și o identificare satisfăcătoare, 
a termenului, rămâne a fi un act arhicompliat.
Prima mărturie literară a noţiunii de doină apare la Dimitrie Cantemir în „Descriptio Mol-
daviae” savantul menţionează că anume cu doina „încep toate cântecele care amintesc isprăvile 
vitejești de război și toate introducerile cu care moldovenii încep să intoneze o cântare”
1
. Cante-
mir susţine apartenenţa doinei la timpurile dacice legând numele zeităţilor romane Marte și Be-
lona de termenul propriu-zis, el spune că zeul războiului la daci purta numele de Doina. Ulterior 
această teză a fost contestată de unii cercetători.
Cert este că noţiunea propriu-zisă apare pentru prima oară la Cantemir dar menţiunile scrise 
despre doină sau cântecul de jale autohton datează cu mult înainte de cristalizarea conceptului. 
Acestea își au începutul încă din evul mediu, în secolul XI-lea când în 
Legenda Maior Sancti 
Gerhardi Episcopi 
apare următorul paragraf „...mulier quae cantat ancilla est hujus hospitis apud 
quem hospitamur, quae molit triticum domini suo, tempore quo alia molendina in regione ista 
reperiri omnino non possunt […] Ait Waltherus: arte et labore, non quolibet trahendo jumento, 
1
Dimitrie Cantemir,