Implications for the development

Poetica spațiului
fenomenologia rotundului a spațiului poetic, ajunge la ideea: „ima-
ginile rotunjimii pline ne ajută să ne regrupăm în noi înșine, să ne dăruim nouă înșine o primă 
constituire, să ne afirmam ființa noastră la modul intim, prin lăuntru. Căci, trăită dinlăuntru, 
fără exterioritate, ființa n-ar putea fi decât rotundă.”
33
. Rotunjirea colțului de stradă are loc în 
spațiul urban modelat din 
Gesturi
prin vorbire și apropiere prin dragoste, realizând împlinirea 
ființei, iar despărțirea impune revenirea la spațiile încremenite anterioare aventurii amoroase și 
recrearea dramatică a spațiului urban, care părea că a scăpat pe un moment de orice reguli rigi-
de, revărsându-se din orice scheme urbane proiectate: „dar – NU ÎNCĂLCAȚI REGULILE DE 
CIRCULAȚIE! – două persoane se despart, intersectându-se, perpendicular trecând una prin 
alta, înhămându-se reciproc una la alta ca pescarii biblici la mrejele cu oameni, târându-se astfel 
prin oraș, astfel refăcând colțul acela de stradă”
34
.
După întâlnirile onirice repetate, camera își pierde din frumusețea intimității dorite și apa-
re: „mică și expirată ca o ultimă suflare”, chiar este conștientizată starea-limită de a locui într-u 
spațiu cubic, 
zar
, uzat la maxim, cu pereții goi, care de acum devine urât, și urmează doar să-și 
scoată pereții din cap – limitele nu doar în timpul somnului, ci să evadeze real din vizuina ne-
încăpătoare și să scape de propriile complexe pentru a face un tur aievea prin oraș cu persoana 
iubită, în cercuri-cercuri aproape ca în vis: „apoi altul și altul, de fiecare dată tot mai îngust, până 
orașul se strânge în sine, se comprimă-n inele, și fugindu-le sub picioare, începe a se roti ca un 
disc... înaintează prin labirintul spiralic – ac peste gaura devoratoare din mijlocul discului–de 
parcă ar imprima sau descifra o fugă”
35
. Aceeași mișcare rotativă circulară a orașului, cu forța 
centripetă acaparatoare a golului, revine de acum într-o nouă ipostază, Ch-ăul-disc se strânge, 
mărind viteza și punându-i pe fugă pe cei doi iubiți implicați atât în ștafeta neîntreruptă de 
umplere identitară a formelor cu gesturi pe o nouă pistă-traseu comună, dar și în cea a timpului 
devorator, al terorii politice, de care trebuie să se ascundă și care pliază forțat spațiul „între clădiri 
paralele, ca fagurii în stupi… oriunde ai privi transpare, filigranat, chipul Marelui Conducător”
36
. 
Iubiții reușesc, în ciuda interzicerilor regimului, să-și unească prin act erotic cele două lumi stră-
ine în odaia ce nu accepta până atunci străini și să se integreze în ritmul uniformizant, statistic 
și reglementar, impus de autorități: „Pe post se transmite jurnalul. Apoi se lasă o tăcere de ca-
zarmă peste Ch-ăul adormit sub pleoapele a jumătate de milion de locuitori cu viza de reședință 
în capitală.”
37
. Drama „geografiilor solemne ale limitelor umane”
38
, geometriilor intime urbane 
locuite de personajele care experimentează suprarealist dinamismul interiorizării-exteriorizării 
este asociată tulburărilor ființei rătăcite spiralate, defixate: „În această spirală, câte dinamisme 
care se inversează! Nu mai știi de îndată dacă alergi spre centru sau dacă evadezi”
39
.
31
Ibidem, p. 40.
32
Ibidem, p. 39-40.
33
Gaston Bachelard, 
Poetica spațiului
, p. 261.
34
Emilian Galaicu-Păun, 
Gesturi
, p. 40.
35
Ibidem, p. 61-62.
36
Ibidem, p. 63.
37
Emilian Galaicu-Păun, 
Gesturi
, p. 68.
38
Gaston Bachelard, 
Poetica spațiului
, p. 239.
39
Ibidem, p. 241.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 543 ~
În volumul