Implications for the development

~ 553 ~
Diana DEMENTIEVA 
doctorand
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, Chișinău 
email: [e-mail]
LECTURA CA MOD DE EXISTENȚĂ A OPEREI LITERARE
Summary. Reading as a mode of existence of the literary work
. The article reveals the main ways 
of existence of the literary work, promoted by numerous theoretical movements disciplines, schools 
and theories. Throughout history, literary work has been perceived in different ways: as an artifact, as 
a symbiosis between form and content, as a structure or system and as a strict reading relationship. 
In particular, the idea is emphasized that artistic creation can manifest its existence only through a 
single means – the act of reading. And the other ways of existence of the literary work represent only 
different perspectives of reception, which is also achieved through reading. In this context, the reader 
has an important role in understanding, evaluating and co-creating the text. The approach empha-
sizes the idea that when reading and interpreting the literary work it is necessary to avoid extremes, 
in other words to avoid platonicism or nominalism in favor of perspectivism. The work is not only 
the experience and the subconscious of the author, it is not limited only to the form or content and it 
does not represent only the experience and reception of the reader. Indeed, she begins to live well with 
reading, but reading does not fully define her, she does not identify with it, reading is a particular act.
Keywords
: 
literary work, reading, reader, execution, artifact, form, content, close reading, distant 
reading.
Modul de existență sau așa-numitul „situs-ul ontologic” al operei literare a fost dintotdeauna 
o problemă epistemologică foarte complicată. Ce este, de fapt, opera literară? Cum își revendică 
ea existența? Cât de întemeiată este idea precum că obiectele artistice își trăiesc propria „viață”, 
la fel ca ființele sau alte categorii de obiecte materiale și ideale? De vreme ce până la momentul 
dat nu s-au oferit răspunsuri pe deplin satisfăcătoare, respectivele interpelări rămân a fi mereu 
actuale. Complexitatea definirii operei literare și incertitudinea în ceea ce privește determinarea 
modului ei de existență sunt două probleme direct proporționale. Prin urmare, depășirea acestei 
dileme clasice ar rezolva mai multe probleme legate de înțelegerea, interpretarea și valorificarea 
pertinentă a tot ceea ce numim literatură artistică. 
Opera literară constituie o realitate specifică, complexă și controversată. Așa se explică faptul 
că numeroasele mișcări teoretice care au încercat să-o definească și să-i stabilească particularitățile 
sunt total sau parțial antinomice. Printre cele mai hotărâtoare direcții se numără: platonismul, 
biografismul, formalismul, conținutismul, structuralismul, deconstructivismul, 
reader-responce-
criticism
-ul, dialogismul ș.a. În funcție de aceste abordări se pot identifica mai multe modele de 
existență a operei literare. Gheorghe Crăciun, în studiul 
Introducere în teoria literaturii 
(1997), 
reamintește că opera literară poate fi înțeleasă în sens triplu: ca o armonizare dintre formă și 
conținut, ca o structură sau un sistem imanent și ca o relație de lectură. În cursul istoriei, pe lân-
gă aceste trei modele de bază, s-au perindat și alte teoretizări
1
. Așadar, în gândirea tradițională 
opera este văzută ca un „artefact”, la romantici este echivalată cu intenția/conștiința autorului, 
pentru hermeneuții psihanaliști opera nu reprezenta altceva decât subconștientul creatorului, iar 
la moderni și postmoderni existența operei literare se relevă prin trăirea și „răspunsul” cititorului 
față de cele citite. După Gheorghe Crăciun toate modelele referitoare la existența operei literare 
sunt, de fapt, perspective subiective „constituite însă în paradigme cu o valorare intersubiectivă 
1 
Gheorghe Crăciun,