Implications for the development

~ 415 ~
Radu MOȚOC
istoric, Galați, România
email: [e-mail]
LAZĂR ŞĂINEANU (1859–1934)
O țară care se respectă și dorește să-și pună în valoare istoria, limba și obiceiurile tradiționale, 
trebuie să-și editeze dicționare cât mai diversificate.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Principatele Române, din nefericire, nu au avut un 
asemenea dicționar.
Prima încercare de a explica „cuvintele tehnice și altele greu de înțelesu”, a fost redactat de 
paharnicul Teodor Stamati în Dicționărașu Românescu, publicat la Iași, în anul 1851.
Societatea educată și școlile de toate genurile utilizau cu siguranță dicționarele franceze, prin-
tre care și cel editat în anul 1856, intitulat „Le Nouveau Dictionnaire de la langue francaise”. Dar 
o ediție în 15 volume și două suplimente denumită „Marele Dicționar universal al secolului al 
XIX-lea” va cuprinde și personalități din diferite ramuri științifice. Acest dicționar va fi editat în 
perioada anilor 1866–1876.
Fig. 1. Dictionariulu Limbei Române (1876) și Glossariu (1871)
Cum Principatele Române erau într-o ascensiune culturală și economică, se impunea un 
dicționar explicativ al limbii române.
Proaspăt înființata 
Academie Română,
la 1 aprilie 1866, a avut printre alte priorități și această 
dorință de a edita un dicționar românesc.
Această sarcină a fost încredințată, în 1869, de 
Academia Română,
celor doi ardeleni: August 
Treboniu Laurian – istoric (1810–1881) și lingvistului Ion C. Massimu (1825–1877). 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 416 ~
După mai mulți ani de redactare, apare,în 1871, primul volum al „Dicționariulu Limbei ro-
mâne’’. După însărcinarea dată de Societatea Academică Română. Dicționarul este tipografiat la 
București cu fondurile unui mecena aromân, Evanghelie Zappa (1800–1865). În prefață apare un 
text de mulțumire: „Memoriei Fericitului Evangeliu Zappa, din allu cui fondu se lucre dia și se 
tipăresce, se dedică acestuopu”. Al doilea volum apare în anul 1876.
Odată cu primul volum, în 1871, apare și volumul: „
GLOSARIU, 
care cuprine VORBELE 
DIN LIMBA ROMÂNĂ strine prin originea sau forma loru, cumu și celle de origine indouiosa”. 
Acest volum surprinde și prin numărul mare de pagini – 584. În acest al treilea volum sunt 
excluse foarte multe cuvinte care se practicau în limbajul curent. Pentru exemplificare, pre-
zentăm explicația cuvântului: 
ABANDONARE
: format din 
ab
și germanicul 
band
, legătura, ar 
însemna: 
deslegare.
Și de aici, în întellessului ordinariu: 
lassare, părăssire
; dero și verbulu și de-
rivatele: 
abandonatu, abandon
,