Implications for the development

Metode și tratamente
. Se cunosc metodologii directe și indirecte pentru a opri sau a încetini 
procesul de biodeteriorare. Metodologiile și produsele trebuie alese ținând cont de condițiile de 
substrat și de speciile care trebuie tratate, pentru a nu provoca interferențe negative cu materia-
lele și cu un impact redus asupra mediului.
Metodele de control pot fi clasificate: mecanice, fizici, chimice, biologice sau biochimice.
Metodele mecanice 
implică îndepărtarea fizică a biodeteriogenilor cu mâna sau cu instrumen-
te precum bisturiile, spatule, răzuitoare, aer abraziv sau aspiratoare (in special pentru cruste de 
licheni, mușchi etc.)
Metodele fizice
utilizate experimental sunt: 
razele ultraviolete
(UV) – în special împotriva 
bacteriilor, algelor și fungilor din tencuieli; 
razele gamma
– sunt utilizate pe scară largă pentru 
sterilizarea microflorei și uciderea insectelor, în special pe materiale organice precum hârtia, per-
gamentul și lemnul
9
; 
curentul de înaltă frecvență
poate fi utilizat pentru a ucide insectele care 
distrug lemnul (Anobiidae), dar numai în absența metalelor
10
; 
sistemele de curent electric de 
joasă frecvență 
– au fost folosite recent pentru a împiedica păsările să se culce pe monumente; 
căldura
– uscată sau umedă este utilizată în dezinfectarea materialelor organice. Aplicarea căl-
durii umede pentru dezinfectarea cărților este încă una dintre cele mai utilizate tehnici, se reco-
mandă o temperatură de 95° C și 40% UR timp de 4 ore; 
ultrasunetele
– pentru atacul insectelor.
Metode biochimice 
utilizează compuși chimici de origine biologică: antibioticele, enzimele 
sunt proteine care catalizează reacțiile biochimice și au fost utilizate în rare ocazii ca biocide și 
sunt uneori menționate pentru curățarea adezivilor
11
9
L. J. Van Der Molen, B.W. Garty, Aardema and W. Krumbein, 
Growth control of algae andcyanobac-
teria on historical monuments by a mobile UV uni
t (MUVU), in: 
Studies in Conservation, 
25, 1980, 
(2), p. 71-77.
10
Ibidem.
11
G. Gargani, 
Fungus contamination of Florence art-masterpieces before and after the 1966 disaster
. 
Biodeterioration of Materials 1. Amsterdam, Elsevier, p. 252-257.
Fig. 4. Patină verde la marmură.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 342 ~
Feromonii sunt substanțe volatile și sunt substanțe foarte utile ca măsuri preventive în atacul 
insectelor xilofage.
Metode chimice
– bazate pe principii active în soluție (substanțe chimice) sunt cele mai frec-
vent aplicate (fie ca active cu spectru larg sau fungicide, algicide, erbicide, insecticide și repelenți 
specifici pentru păsări). Mulți compuși organici și anorganici au fost folosiți, ca agenți biocizi, 
pentru a elimina biodeteriogenii din bunurile culturale.
Din punct de vedere al acțiunii asupra celulelor microorganismelor, substanțele chimice se 
împart în două mari categorii:
A-substanțe care influențează creșterea și dezvoltarea microorganismelor (fungi etc.);
B-substanțe indiferente.
Substanțele din prima categorie (A), la rândul lor, pot fi împărțite în:
A1- substanțe stimulatoare (elementele nutritive și factorii de creștere);
A2- substanțe inhibitorii, nocive.
Din această ultimă categorie fac parte substanțele antiseptice și dezinfectante care împiedică 
multiplicarea microorganismelor, dar nu le omoară. Ele au o acțiune biostatică și se mai numesc 
substanțe biostatice (ex.: fungistatice).
Substanțele care distrug celulele fungice se mai numesc substanțe fungicicide.
Deși se face distincție între aceste două tipuri de substanțe, deseori între ele există deosebiri 
numai în ceea ce privește concentrația folosită. De exemplu, fenolul în concentrații de 2-5% este 
dezinfectant, iar în concentrații de 0,02-0,05% este antiseptic.
12
Aceste substanțe pot să întrunească simultan una sau mai multe proprietăți ca de ex. pot fi 
insecto-fungicide, fungicido-bactericide etc., dar și ignifuge. Pentru a realiza acest efect multiplu 
substanțele se asociază câte 2-3 într-un produs complex cum este cazul majorității produselor 
cunoscute. Aceste produse pot să conțină pe lângă principiile active ce distrug agenții biologici 
și adaosuri care să favorizeze impregnarea sau care să fixeze substanța activă de suportul tratat și 
să mărească persistența acestuia în timp.
Modul de aplicare al biocizilor depinde de compoziția materialului din care este făcut obiec-
tul de artă, de starea de conservare a acestuia, de tipul de organism care trebuie eliminat, de 
densitatea și gradul de difuzie a atacului biologic și de produsul ales. Aplicarea biocizilor pe 
suprafața tratată se poate face în funcție de forma lor de prezentare (lichidă sau gazoasă) astfel: 
impregnare; pensulare; imersie; stropire; injectare; sprayere; gazare.
12
Agarossi, R. Ferrari, M. Amonte, G. Gugliandolo, 
Changes of microbial system in an Etruscan tomb 
after biocidal treatment
, Proc. VII Int. Congr. Deterioration and Conservation of Stone, N. Coperni-
cus Univ. Press., Torun, 1998, p. 82-91.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a