Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 339 ~
Textile pot fi de origine vegetală sau animală. Cele de origine vegetală sunt bumbacul, inul,
cânepa, iuta și sisalul. Lâna este produsă din părul diferitelor mamifere (oi, alpaca etc.), constă în
principal din keratină, o proteină foarte insolubilă care conține legături de sulf în moleculă. Fibra
de mătase este compusă din două filamente formate dintr-o proteină (60-70%), fibroină, legate
între ele de o altă proteină (25-30%), sericina. Susceptibilitatea sau rezistența textilelor la biode-
teriorare depinde de conținutul de celuloză, lignin, proteină și alți constituenți organici. Cei mai
frecvenți biodeteriogeni ai textilelor celulozice sunt microfungii ascomycetes și deuteromycetes
(Alternaria, Aspergillus, Fusarium, Trichoderma, Memnoniella, Myrothecium, Neurospora, Pe-
nicillium, Scopulariopsis, Stachybotrys, Stemphylium) și bacteriile din speciile celulozolitice și
necelulozolitice (Sporocytophagamyxococcoide, Cellvibrio, Cellfalcicula, Microspora and anae-
robic Clostridium).
6
Fig. 2. Biodegradare artefact arheologic textil, sacos.
Sensibilitatea pielii și pergamentului la biodeteriorare depinde: de materia primă, de metoda
de producție și de condițiile sale de conservare. În condiții aerobe, numai bacteriile pot ataca
colagenul parțial descompus, printre care tulpini de Bacillus (B. mesenthericus), Pseudomonas,
Bacteroides și Sarcina. Materialele vechi din piele/pergament pot fi atacate și de anumite specii
de fungi din genurile Cladosporium, Fusarium, Ophiostoma, Scopulariopsis, Aspergillus, Peni-
cillium, Trichodernia etc.
Biodeteriorarea materialelor anorganice utilizate în operele de artă este în esență un proces
care implică piatra monumentelor cioplită sau zidită, artefactele arheologice, obiectele din sticlă
și metal.
În funcție de compoziția chimică a materialelor se pot distinge mai multe tipuri de biodete-
riorări determinate de: acizi organici și anorganici; substanțe chelatice; baze (substanțe alcaline);
enzime; pigmenți.
7
Unele microorganisme (bacterii, alge, fungi) produc pigmenți organici de diferite culori în
perioada lor de dezvoltare. Prezen
ț
a fungilor pe un anumit material poate fi depistată datorită
culorii miceliului format. Endopigmenții sunt localizați în celulă și difuzează prin liză celulară iar
exopigmenții sunt secretați de celulă și difuzați în substrat.
Fungii produc pigmenți de diferite culori (verzi, albaștri, roșii, violeți etc.) care au natură
chimică diferită aparținând antrachinonelor, xantanonelor sau carotinelor. Melanina este un pig-
ment ce se depozitează la suprafața externă a hifelor fungice.
Bacteriile care produc o serie de pigmenți: ex. Pseudomonas formează cianina, verdina, me-
lanina, rubina.
Patina și eflorescențele provocate de prezența agenților biologici este asemănătoare cu cea
produsă de compuși chimici. De exemplu, patina neagră produsă de activitatea cianobacteriilor
6
N. Vornicu, C. Bibire,
Biodeteriorarea Operelor de Art
Do'stlaringiz bilan baham: