Implications for the development

Factorii endogeni/interni. 
Se referă la natura și tipul materialelor utilizate; morfologia struc-
turală a texturii și a fibrelor; natura și tratamentul efectuat anterior pentru conservare; prezența 
și natura atacului biologic la materialele folosite înainte de punerea în operă;interacțiunile cu alte 
elemente structurale (componente); tratamentele fizico-chimice și mecanice implicate la pune-
rea în operă; vechimea suportului.
Caracteristicile structurale ale suprafeței bunului de artă precum
 rugozitatea, capacitatea de 
absorbție/hidrofobicitate, porozitatea, suprafața internă 
sunt esențiale pentru aderarea microor-
ganismelor, colonizarea și răspândirea acestora.
Mecanismele biodegradării
. Bunurile patrimoniului cultural sunt expuse și sunt supuse 
influenței parametrilor de mediu intern și extern. 
Factorii fizici, substanțele chimice și factorii biologici interacționează cu materialele consti-
tutive și schimbă atât caracteristicile lor compoziționale, cât și cele structurale. Un anumit aspect 
al transformării materiei se datorează activității metabolice legate de creșterea organismelor vii. 
Mai multe tipuri de micro și macroorganisme pot găsi un habitat adecvat pentru creșterea lor fie 
pe clădiri monumentale, situri arheologice și alte lucrări de artă realizate cu lemn, textile, hârtie, 
metal, ceramic, os etc. Speciile vii care se dezvoltă pe aceste materiale variază de la celule bacte-
riene microscopice către plante și animale superioare. Procesul de creștere și dezvoltarea vegeta-
tivă a organismelor au o consecință directă asupra conservării bunurilor culturale. Principalele 
tipuri de daune derivate din activitatea metabolică a organismelor sunt legate de mecanisme de 
degradare fizică, chimică și estetică. Intensitatea acestor daune sunt strict corelate cu: tipul și di-
mensiunea organismului implicat; tipul de material și starea de conservare a acestuia; condițiile 
de mediu, expunerea microclimatică; nivelul și tipurile de poluanți atmosferici.
Au fost folosite diverse metode pentru clasificarea și cuantificarea microorganismelor și a 
macroorganismelor implicate în procesele de biodeteriorare. Parametrii ecologici și fiziologici 
care se referă la dezvoltarea biodeteriogenilor specifici au fost cercetați împreună cu efectul 
creșterii lor pe materialele suport a bunurilor de artă.
Tipul de degradare cauzat de microorganisme este de obicei determinat de natura supor-
tului. Suporturile organice (lemn, piele, hârtie, pergament, textile, os) și anorganice (piatră, 
sticlă,ceramică, metale) determină mecanismele de deteriorare. De exemplu, fungii folosesc su-
portul organic în sine ca nutrienți, în timp ce materialele anorganice sunt transformate de mai 
mulți metaboliți excretați care pot reacționa cu suportul în moduri diferite.
4
N. Vornicu, C. Bibire, 
Biodeteriorarea Operelor de Art
ă
, Editura Trinitas, 2002, 257 p.; J. Swings, 
P. Descheemaeker,
 The Role of Heterotrophic Bacteria in the Degradation of Stone. In Environment/
Protection and Conservation of the European Cultural Heritage
. Ed.: Science Information Office Uni-
versity of Ghent Publ., 1995, p. 123-139.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 338 ~
Operele de artă sunt adesea realizate dintr-o combinație de diferite materiale organice și an-
organice, și este practice imposibil să se ofere informații complete despre susceptibilitatea lor la 
biodeteriorare. În general, riscul de atac biologic este legat de componenta cea mai susceptibilă. 
Fenomenele de biodeteriorare pe materialele compuse sunt similare prin caracter și efect cu cele 
ale componentei unice.
Substraturilor organice ca picturile de șevalet și panourile de lemn, sculpturile din lemn, 
hârtia (cărți, documente etc.), imprimeurile și textilele, os, fildeș sunt obiecte de artă a căror 
compoziție se bazează pe materiale organice naturale. Toate, datorită naturii lor biodegradabile, 
sunt de obicei ținute în medii bine controlate. Atacul biologic al acestor materiale are loc numai 
în condiții de conservare precară: nivel ridicat de umiditate, contact cu solul, ventilație slabă și 
operațiuni rare de întreținere.
Deteriorarea microbiană, a lemnului este operată în principal de microfungi, poate începe 
atunci când conținutul de apă este mai mare de 20%. Aceștia se pot dezvolta la suprafață sau în 
interiorul structurilor interne inducând, prin producerea de exoenzime modificări ale integrității 
celulare. Polimerii biologici structurali sunt distruși în principal de activitatea tulpinilor fungice 
de tipul: putregai alb (Pholiota sp., Fomes sp., Pleurotus sp.); putregai brun (Merulis lacrymans, 
Poria spp., Coniophora puteana); putregai moale (Chaetomium, Xylaria, Alternaria, Humicola 
Stenphylium).
Hârtia este o sursă bună de hrană pentru microorganisme și organisme heterotrofe. Condiția 
indispensabilă pentru un atac microbian este un conținut ridicat de apă și higroscopicitatea cres-
cută o face mai sensibilă la biodegradare.
Printre tulpinile celulolitice de microfungi identificate de noi sunt specii de Deteromycetes 
(Alternaria spp., Aspergillus spp., Fusarium spp., Humicola grisea, Myrothecìlim verrucaria, Pe-
nicillium spp., Stachybotrys atra, Stemphylium spp., Trichoderma spp., Ulocladium spp. etc.) și 
Ascomycetes (c.g., Chaetomium spp.), frecvent izolate din cărți vechi, documente și tipărituri. 
Anumite specii celulozolitice de Aspergillus și Penicillium sunt deosebit de dăunătoare hârtiei, 
deoarece sunt capabile să crească pe substraturi cu un conținut de umiditate de 7-8%, care poate 
fi atins la unele tipuri de hârtie la niveluri de UR de până la 62-65%. Bacteriile atacă mai puțin 
hârtia, însă am izolat mai multe bacterii din hârtiile menținute în medii cu UR mai mare de 85% 
aparținând genurile Cytophaga, Cellvibrio și Cellfalcicula acestea din urmă fiind rar întâlnite.
5
5 
N. Vornicu, C. Bibire, R. Diaconescu, M. Geba, C. Oniscu,