Implications for the development

Norme de clasare a bunurilor culturale mobile
, in: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 99-

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 35 ~
vechimea, raritatea, starea de conservare a bunului cultural. În procesul de clasare pentru fiecare 
criteriu general se acordă un punctaj valoric. Punctajul valoric se acordă pentru fiecare crite-
riu general. Criteriile specifice de clasare „sunt standarde caracteristice unui domeniu, pe baza 
cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa arheologică, istorică, documentară, artistică, 
etnografică, știinţifică ori tehnică a bunurilor culturale, prin intermediul cărora se determină 
valoarea culturală deosebită sau excepţională, stabilindu-se categoria de patrimoniu cultural A 
– Tezaur sau B – fond) din care fac parte aceste bunuri”
6
. Criteriile specifice includ valoarea 
istorică și documentară, valoarea memorială, autor, autenticitatea și calitatea formală a bunului 
cultural. Punctajul valoric pentru criteriile specifice este diferenţiat în funcţie de încadrarea într-
un domeniu sau altul (categorie de bunuri culturale: bunuri arheologice, istorico-documentare, 
bunuri cu semnificaţie artistică, bunuri cu semnificaţie etnografică, bunuri de importanţă știin-
ţifică și tehnică. Punctele valorice se acordă pentru fiecare criteriu și se însumează. În procesul de 
expertizare a bunurilor culturale suma punctelor valorice acordată conform criteriilor generale 
și specifice se adună, obţinându-se suma finală a punctelor valorice. Deci, în cazul expertizării 
bunurilor culturale pentru clasare se acordă un punctaj valoric, iar Fișa analitică de evidenţă 
pentru bunuri culturale mobile întocmită de specialist include și rubrica – valoarea nominală a 
bunului cultural. Altfel spus, instituţia care declanșează procedura de clasare, complectând actele 
necesare procedurii va stabili și valoarea nominală a bunului cultural ce urmează a fi clasat. 
Discutăm despre de necesitatea evaluării financiare a fiecărui bun de patrimoniu, dar nu 
avem niște criterii de stabilire a valorii nominale a bunurilor culturale elaborate și aprobate. 
Având în vedere marea diversitate a bunurilor culturale este necesar să subliniem că este com-
plicat de elaborat asemenea criterii. Și totuși astăzi este necesară estimarea colecţiilor publice 
de patrimoniu mobil. Trebuie de stabilit pe cât posibil criterii omogene de estimare a bunurilor 
culturale pentru a evita disparităţile în evaluarea obiectelor omogene de către diferite instituţii. 
Procesul acesta este necesar să fie început de instituţiile muzeale, acolo unde se păstrează cea mai 
mare parte a bunurilor culturale mobile. Pentru a evalua corect bunurile culturale trebuie, mai 
întâi de analizat:
- 
cataloagele de licitaţie; cotarea pe piaţa internaţională a valorii unor bunuri culturale.
- 
unele practici ale achiziţiilor de bunuri culturale;
- 
primele de asigurare pentru expoziţiile organizate în afara ţării;
- 
achiziţiile pe piaţă locală de antichităţi.
Este importantă valoarea asigurată atribuită bunurilor mobile care este stabilită de fiecare 
instituţie pornind de la valoarea nominală, înmulţită cu coeficienţii variabili, cum ar fi distanţa 
până la locul unde se desfășoară expoziţia, condiţiile de siguranţă, durata expoziţiei, tipul de 
transport etc.
Elaborarea criteriilor sau metodelor de stabilire a valorii nominale și însuși acest proces ar 
trebui să treacă prin mai multe etape:
- 
articularea unei tipologii generale în cadrul diverselor categorii de bunuri culturale;
- 
definirea unei evaluări a obiectului păstrat în întregime și a obiectului păstrat doar par-
ţial; 
- 
definirea unei valori de bază la care se adaugă valoarea suplimentară;
- 
definirea elementelor de valoare suplimentară, specifice clasei tipologice și fixate pentru 
fiecare categorie de obiecte, inclusiv utilitatea publică a bunului cultural;
- 
definirea conceptului de valoare nominală a bunului cultural .
Este cert că trebuie să pornim de la câteva criterii generale: valoarea artistică sau istorico-
documentară, vechimea, originea și starea de conservare cu identificarea unor indici procentuali 
pentru aceste criterii, cu o limită maximă a procentelor acordate și ar trebui să ţinem cont nu 
numai de domenii: artă, arheologie, etnografie etc., dar și de categoriile de bunuri care însumea-
ză fiecare domeniu aparte. Vom continua cu stabilirea unor parametri concreţi pentru criteriile 
102 din 25 aprilie 2014, p. 66.
6
Ibidem, p. 67

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 36 ~
generale și specifice, criteriu raritate ar fi cazul să determine până la 30% din valoarea de bază 
sau iniţială. Valoarea suplimentară, contextuală, nu ar trebui să depășească 20% din valoarea ini-
ţială. Pentru fiecare categorie de obiecte ar trebui să elaborăm un Tabel de evaluare cu criteriile 
stabilite bazat pe o analiză specifică și calitativă a moștenirii culturale existente și ţinând cont și 
de integritatea bunului cultural, necesitatea lucrărilor de restaurare, interesul public etc.
Valoarea nominală se va consemna în documentele de evidenţă: registre, inventare, fișe de 
evidenţă, fișe analitice etc. Pentru fiecare categorie de obiecte vor fi elaborate anumite criterii de 
stabilire a valorii nominale, ţinând cont și de datare și de perioadele istorice, de naţional și uni-
versal. O bună parte a patrimoniului mobil o formează cartea. În colecţiile publice și private sunt 
înregistrate cărţi cu o semnificaţie naţională și internaţională, laice și religioase, editate în spaţiul 
românesc și european, La baza procesului de clasare și de determinare a valorii bunului cultural 
tip/categorie carte stau anumite criterii generale și specifice. În opinia dr. Gh. Buluţă, „procesul 
determinării valorii are la bază o serie de criterii pentru stabilirea semnificaţiei, importanţei 
culturale și, în final, determinării expresiei bănești a bunurilor, unele criterii fiind generale, altele 
specifice. Criteriile generale permit evaluatorului o privire de ansamblu și o orientare spre crite-
riile specifice și instrumentele de informare necesare (cataloage, bibliografii, baze de date ș.a., iar 
aria criteriilor specifice se referă la: particularităţile ediţiilor și la particularităţile exemplarelor”
7
. 
Autorul consideră că în aria criteriilor generale pot fi incluse: 
- 
interesul, descifrat prin: valoarea istorică și documentară; valoarea memorială (proveni-
enţa); renumele autorului; scopul și structura lucrării; domeniul și conţinutul intelectual; limba 
în care a fost scrisă/tipărită lucrare.
- 
vechimea: prin stabilirea unor limite concrete, pentru cartea românească 1508–1830, 
pentru cartea străină 1454–1500, 1501–1800; pentru periodice românești, sfârșitul secolului al 
XVIII-lea; pentru periodicele străine secolul al XV-lea – 1800.
- 
unicitatea – un criteriu absolut , mai ales în cazul manuscriselor.
- 
frecvenţa – criteriu folosit pentru a se stabili numărul de exemplare din fiecare ediţie a 
unui titlu care se află în ţară sau în străinătate.
- 
starea de conservare – are în vedere gradul de deteriorare fizico-mecanică, chimică sau 
biologică, și caracteristicile reconstituirii sau restaurării legăturii și/sau blocul cărţii. 
Iar la criterii specifice atribuie particularităţile ediţiilor și exemplarelor. Gh. Buluţă propune 
o formă de stabilire a valorii estimative, conform tabelului de mai jos: