Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 34 ~
Dm. Gobdelas de la începutul secolului al XIX-lea, la fel era însoţită cu informaţii privind preţul
de achiziţie și costul real al fiecăreia. Deci, patrimoniul public și privat în epoca modernă era
evoluat într-o anumită măsură, proces care a continuat și în perioada interbelică. Nu putem dis-
cuta despre valoarea materială a patrimoniului mobil, inclusiv cel muzeal în perioada regimului
sovietic, pentru că muzeele din republică nu erau preocupate de cunoașterea situaţiei valorice
a patrimoniului pe care îl deţineau. Dar este foarte important să menţionăm că această
valoare
nominală era stabilită pentru colecţiile din marile muzee ale Uniunii Sovietice din Moscova și
Leningrad, pentru piesele cu o semnificaţie excepţională.
În prezent, este necesară aprecierea mai concretă a valorii materiale a patrimoniului mobil,
având în vedere valenţele ei de schimb și asigurare care sunt specifice oricărui bun cultural. Altfel
spus, astăzi cei ce gestionează patrimoniul mobil, ar trebui să fie obligaţi să evalueze patrimoniul
cultural, să stabilească valoarea nominală pentru fiecare bun cultural. Discuţiile și dezbaterile
privind această problemă au de acum istorie și totuși administratorii instituţiilor
muzeale unde
este concentrată cea mai mare parte a patrimoniului mobil nu sunt încântaţi de idee și tărăgă-
nează estimarea, stabilirea valorii nominale pentru fiecare bun cultural înregistrat ca parte a
patrimoniului cultural naţional. Nedorinţa de a se încadra în acest proces de evaluare este dictată
de mai multe motive:
-
nu există, nu este elaborat conceptul de valoare nominală a bunului cultural;
-
majoritatea muzeelor au fost create în perioada regimului sovietic și ele deţin un enorm
patrimoniu documentar ce cuprinde carte, documente, diplome,
diverse certificate, adeverinţe,
ce nu au valoare excepţională și nu sunt semnificative pentru istoria și cultura naţională;
-
sunt atestaţi puţini specialiști în expertizarea patrimoniului, în evaluarea bunurilor cul-
turale;
-
stabilirea valorii nominale a bunului cultural este o activitate în plus pentru puţinii mu-
zeografi și necesită timp și cunoștinţe;
-
contabilii muzeelor nu consideră oportună ţinerea unui registru aparte privind valoarea
nominală a bunurilor culturale pe care le deţine instituţia.
Ce-i de făcut? Este evident că cât nu vom încerca că amânăm această procedură de evaluare a
patrimoniului, nu vom reuși, pentru că ea este necesară și utilă, pentru că ea contribuie la o gesti-
onare durabilă a patrimoniului, pentru că se face în toate instituţiile gestionare
de patrimoniu din
toată lumea. Este necesară cunoașterea valorii materiale a fiecărui bun cultural cu toate valenţele
lui, este obligatorie nu numai evaluarea dar și reevaluarea periodică. Probabil că a venit timpul
să facem o inventariere serioasă a colecţiilor muzeale. Este știut faptul, că în perioada regimului
sovietic muzeele republicii au colectat și au dezvoltat un patrimoniu ilustrativ, patrimoniu care
astăzi nu prezintă interes și nici nu poate fi valorificat. Este necesară o inventariere,
mai exact o
revizie a patrimoniului, și acest patrimoniu care nu poate fi încadrat în categoriile juridice Tezaur
și Fond să fie plasat la Fondul comun – C, fond care ar cuprinde toate copiile și materialele fără
valoarea excepţională. Această procedură, ar fi un pas important în stabilirea valorii nominale
a bunurilor culturale. Și chiar dacă ne împotrivim procedurii de estimare a valorii nominale,
oricum acest proces a început în muzeele naţionale în anul 2019 odată cu declanșarea procesului
de clasare a patrimoniului mobil. Clasarea bunurilor culturale mobile este o procedură
de sta-
bilire a categoriei bunurilor culturale mobile, categoria A – Tezaur – ce include bunuri culturale
de valoare excepţională pentru umanitate și categoria B – Fond, ce include bunuri culturale cu
valoare deosebită pentru Republica Moldova, și înscrierea acestora în Registrul patrimoniului
cultural naţional mobil. În 2012 au fost elaborate și aprobate Normele de clasare a bunurilor
culturale mobile. Aceste Norme cuprind criteriile generale și specifice de clasare și modalităţile
de expertizare a bunurilor culturale. Conform legislaţiei în vigoare, clasarea bunurilor culturale
mobile se efectuează în baza criteriilor generale și specifice. Aceste criterii „sunt standarde, pe
baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa bunurilor culturale nobile și
prin care se
determină dacă aceste bunuri sunt susceptibile de a fi clasate”
5
. Criteriile generale se referă la
5
Do'stlaringiz bilan baham: 
