Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 73 ~
riate relaţii, cu semnificaţii multiple ale semnelor plastice: culori, forme, linii, pete, texturi etc.
Elementele limbajului plastic, gramatica vizuală, constituie alfabetul artelor vizuale și reprezintă
mijloacele specifice de comunicare, integrate în sisteme de semne și simboluri asociate, coduri și
mesaje, bazate pe reguli de sintaxă și structuri unice de interpretare și semnificare. Orice tablou
pictat utilizează astfel de semne, simboluri, coduri culturale și lecturale specifice.
Specificul limbajului pictural constă în conținutul semnelor plastice (figurale și picturale),
care adesea inventează un „limbaj semantic” propriu unui tablou anumit.
Semioticianul Umber-
to Eco afirmă că tabloul „reprezintă momentul în care un fenomen semiotic ia naștere, momen-
tul în care un cod este propus, valorificându-se codurile precedente”
3
. Semnele plastice nu au
fost pe deplin și constant catalogate, deoarece vocabularul
picturii este infinit, iar semnificaţiile
semnelor fiind multiple și inepuizabile.
Forţa expresiei unui semn plastic depinde de relaţiile acestuia cu elementele din cadrul com-
poziţiei. În interiorul tabloului, există totdeauna o relație reciprocă de comunicare între semne,
simboluri, forme, culori. Elementele izolate ale imaginii nu au niciodată un înțeles de sine stătă-
tor, integrate însă într-un tot întreg, preiau o parte din înțelesul și sensul general al imaginii. Ima-
ginile picturale sunt polisemantice, implică lanțuri întregi de semnificații, asociații, care uneori
stârnesc confuzii la nivel semnificativ.
Semnul plastic, se referă nu atât la obiectul real, cât la conceptul plin de semnificaţii, care
reprezintă esenţa mesajului vizual artistic (concepție susținută și de F. Saussure). El trimite la
actualizarea unui „eidos”, care nu poate fi definit decât prin forma sa spaţială.
Semnul plastic nu
are referent în lumea reală, valorile lui rămân adeseori indefinite. Semnele plastice figurale „re-
prezintă obiectul prin similaritatea sa, și se află într-un raport clar de analogie, asemănare și mo-
tivare față de obiectele la care se referă (pictura figurativă), dar au și un sens conotativ simbolic”
4
.
Semnele picturale sunt apropiate de formă, însă devin transparente și subordonate sensului.
Structurile formale și cromatice ale tabloului sunt totdeauna dependente de „materia” semni-
ficantului. Imaginea artistică picturală presupune folosirea simbolisticii cromatice și formelor,
schemelor pictoriale inconfundabile, asociațiilor specifice, structurilor simbolice arhetipale, co-
durilor
culturale, elementelor de imaginar și iluzoriu.
Semnul plastic în pictură are funcție dublă – de comunicare și semnificare, de la referințe
simple prezente onest pe spațiul plastic până la „trimiteri dincolo” și treceri la valori spirituale.
„Orice semn plastic are o structură dublă – una materială și alta sensibilă, uniune din care și
rezultă semnificaţia, expresia, ideea”
5
.
În pictură se regăsesc toate
tipurile de semne
(clasificate de Pierce):
indiciul
(fumul – indiciu
pentru foc; fulgerele, norii denși – pentru furtună; umbra – pentru lumină; etc.);
semnele iconice
(includ toată varietatea de semne figurale),
simbolurile
. Într-o reprezentare semiotică picturală
au dreptul la existență
toate semnele, fapt ce se reflectă într-o relaţie iconico-plastică sugestivă
și armonioasă pe pânză. Semioticianul R. G. Barthes considera că, mesajul unei imagini trebuie
analizat pe toate nivelele: cromatic, iconic și simbolic.
Modul de semnificare iconic (funcționează la nivel denotativ), e reprezentat de elementele
vizuale cuprinse în imagine (forme grafice, figuri, obiecte, imagini, semne ornamentale) și e
întâlnit cel mai des în pictura figurativă, unde sunt detectate mai multe grade de iconicitate – de
la genul hiperrealismului și trompe-l’œil-ului (iconicitate maximă) până la cubismul analitic și
sintetic, în care cu greu pot fi sesizate fragmente de realitate. Semnul plastic poate fi prezent și în
tenta cromatică a tabloului, în pigmentația veșmintelor personajelor, obiectelor etc. În pictura cu
diferite subiecte: mitologice, biblice, de gen etc., pot apărea și
alte semne, ce decurg din povestea
sau istoria, înfățișată de pictor
6
.
3
Ibidem, p. 325.
4
U. Eco,
Do'stlaringiz bilan baham: 
