Implications for the development

~ 72 ~
Stela COJOCARU
doctorand, Universitatea Liberă Internațională din Moldova, Chișinău
email: [e-mail] 
ASPECTELE TIPOLOGICE ASOCIATIV SEMNIFICATIVE 
ALE SEMNULUI PLASTIC ÎN PICTURĂ
Summary. The associative significant typological aspects of the plastic sign in painting. 
The 
contemporary metalinguistic and communicative approach to art imposed a semiotic visualization 
on it, which reveals the relationship between the work of art and the receiver, the particularities of 
the artistic language and the types of plastic signs, their associative and significant valences. Painting, 
from a semiotic perspective, is a system of significant signs and practices, a set of languages, symbols 
and meanings integrated into an artistic message. The specificity of the pictorial language consists in 
the content of the plastic signs (figurative and pictorial), which have their own “semantic language” 
through the multiple meanings of the plastic signs: colors, shapes, lines, spots, textures, etc.
The ex-
pressive force of the plastic sign depends on its relations with the elements present in the painting.
The painting contains all kinds of signs: the clue, the icon, the symbol. In a semiotic pictorial rep-
resentation all signs have the right to exist. The pictorial artistic image involves the use of chromatic 
symbolism, shapes, meanings of plastic signs, specific associations, archetypal symbolic structures, 
cultural codes, imaginary and illusory elements.
Culture incorporates these signs and codes into a 
wide universe, creating collisions and linking them „interdisciplinary”, thus obtaining universal sense 
and meanings.
Keywords
: semiotics, painting, plastic sign, clue, iconic sign, symbol, color, shape.
Arta, la momentul actual, este abordată ca o formă de comunicare, un limbaj metalingvistic, 
ce include propriul sistem de semne și coduri cu conţinut informațional specific. Comunicarea 
artistică are particularităţi specifice ce o disting radical de alte tipuri de comunicare (comună, 
știinţifică). Pe lângă caracterul ontologic dublu (fenomen material și spiritual în același timp) 
opera artistică are și un aspect semiotic bine structurat, care dezvăluie raportul dintre ea și re-
ceptor, particularitățile limbajului artistic și tipurile semnelor plastice, valențele lor asociative și 
semnificative.
Secolul al XX-lea, prin abordările sale novative, experimentale și abstracte, vine să accentueze 
ruptura iminentă dintre artă și public și îndepărtării ei de limbajul clasic. Experienţa artistică 
contemporană este dominată tot mai mult de căutarea mijloacelor noi de expresie, complicare a 
structurilor formale și sporire a capacităţii de semnificare a limbajului artistic, rezultând, astfel, 
problema interpretării și accesibilității artei, care este de fapt problema înţelegerii și cunoașterii 
limbajului specific al ei.
Pictura, din perspectiva semiotică, este un sistem de semne și practici semnificante. Imaginile 
artistice pictate, considerate cele mai verosimile, apar în artele plastice ca reprezentări artistice 
din culori și semne, care i-au forma unui limbaj specific cu caracter aproape universal, prin care 
artistul codifică experiența și mesajul în tablourile sale. „Pictura este una din formele de comu-
nicare și reprezentă un semn complex, care unește organic expresia cu semnificaţia, semn care 
prin forma sa expresivă și alcătuirea originală, e capabil să trezească trăiri, ecouri emoționale și 
asociații mentale specifice în conștiinţa receptorului”
1
.
Pictura, apare astfel, „ca un ansamblu de limbaje, simboluri și semnificații integrate într-un 
mesaj artistic”
2
, coduri cu semne sensibile și perceptibile, care interacționează între ele prin va-
1
G. Georgiu,