Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 75 ~
cărămida care stă la baza construcției spațiului și Universului. René Berger estima că „punctul
este originea și începutul în geneza unei opere, el stă la baza creaţiei”
10
.
Punctul plastic este un simbol, elementul generator din care evoluează întreaga creaţie: prin
mișcare naște linia, prin deplasarea liniei naște suprafaţa. Punctul e sursa de unde totul ia naștere
și în care totul se întoarce, locul de explozie și implozie, simbolul conștiinței supreme, locul de le-
gătură și coeziune a toate. Legat cu invizibilitatea și omniprezența Divină, este simbolul Unicului
Dumnezeu. În pictură punctul este asociat destul de bine cu elementele depărtate sau minuscule
– flori, frunze, gâze, fluturi, stele, picăturile de ploaie, fulgi, cu diverse idei de: început, sfârșit,
concentrare, limită, germinație, semință, împrăștiere etc.
Linia ca semn plastic are un aspect dinamic bine conturat și în funcție de direcția deplasării
(orizontală, verticală, diagonală, în sus sau jos etc.) sau tip (dreaptă, frântă, curbă etc.), are o
semantică foarte diferită, cu expresivităţi și semnificații deosebite. Linia picturală, prin contur
sau fiind invizibilă, separă, leagă, secţionează, ordonează spațiul plastic în construcții logice sau
abstracte. Este cel mai eficient mijloc de comunicare a afectivității în pictură, fiind și un simbol
ferm al dinamicii (linia – punctul în mișcare posedă aceleași stări potenţiale) și infinitului.
În pictură, linia devine semn cu potenţial de creare a formei, volumului, spațiului, culorii
(liniile hașurii). Stând la baza existenței formelor și separării lor de mediu, linia se asociază cu
separarea și diferențierea primordială, dualitatea; ea creează punți și unifică, fiind simbolul uniu-
nii, comunicării, al relațiilor interumane. Valoarea expresivă și cea semnificativă a liniei se obține
în funcție de lungime, grosime, structură, poziție, traseu, culoare, amplasare în spațiul plastic.
Linia verticală, prezentă în compoziția plastică, dă sentimentul de înălțare, aspirație, monu-
mentalitate, fermitate, stabilitate, semnificând și ascensiunea spre Dumnezeu. Linia orizontală
orientează omul spre lume, societate; poate semnifica calmul, liniștea, pasivitatea, orizontul larg
deschis. Linia oblică, diagonala, creează mișcare și dinamism extrem, instabilitate, agitație. Linia
curbă sugerează armonie, mișcare plană, lină, căutare; are caracter feminin, cald, lipsit de aspri-
me; creează sensibilitate, emotivitate, redă ritmul regnului viu, semnificând creșterea, dezvolta-
rea, formele de relief, în aspect mai inferior – neliniște, tensiune.
Liniile drepte sugerează liniștea, împlinirea, descătușarea, creează impresia de spaţiu deschis,
rece. Linia frântă e dinamică, neliniștită, agitată, uneori devine agresivă, exprimă duritate, ten-
siune, putere, zbucium sufletesc, schimbare de scop și direcție. „Dreaptă sau curbă, plană sau
spațială, linia dispune de un arsenal extins de elemente cu expresivitate plastică, stând la baza
unei gramatici fundamentale a imaginii plastice”
11
. Linia în pictură a fost folosită cu succes de
Van Gogh, Henri Matisse, Pablo Picasso, Theodor Pallady, ș.a.
Forma este înfăţișarea sub care se prezintă orice lucru din natură. Dicţionarul de artă defi-
nește forma ca „totalitatea mijloacelor de limbaj plastic care alcătuiesc aspectul exterior al unei
opere de artă: culoare, linie, volum etc.”
12
. Forma, în aspect plastic, este rezultat al procesului de
creaţie și conține ideea care stă la baza operei. În demersul constituirii sale coincide cu creaţia în-
săși, fiind desăvârșită prin materializarea unei forme exterioare existente în interiorul artistului.
Forma creată de artist, în funcţie de diferitele ei abordări funcţionale, are diferite semnificații:
forma deschisă – un duct ce nu se mai întoarce la punctul iniţial, sensul ei comun fiind centrifug,
excentric, orientat în afară; forma închisă – cu detalii liniare, a căror dispunere tinde spre centrul
și interiorul ei, promptă, centrică, deplină; forma semnificativă – marcată de semnificaţia ele-
mentului reprezentativ sau abstract, fiind o formă simbolică, obține un alt sens, decât cel iniţial,
care cuprinde o idee, un concept, o reprezentare imaginară intuitivă.
Forma în pictură este inseparabilă de culoare, ele evoluează mereu împreună, alcătuind un tot
integru și organic în spațiul plastic. „Într-o pânză totul e semn. Câteva pete colorate, niște simple
10
R. Berger,
Do'stlaringiz bilan baham: 
