Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 624 ~
cetărilor ce reflectă crimele regimului stalinist au contribuit la consolidarea treptată a apatiei
generațiilor post-totalitare față de acest trecut, sau chiar a glorificării unor „aspecte pozitive”
(atitudine cauzată de lipsa unor cunoștințe temeinice sau de „consumul” informației eronate /
trunchiate / falsificate din mass-media despre perioada sovietică).
În Republica Moldova, după 1990, cultura memoriei comunismului a demarat în lipsa unui
cadru instituțional, cu publicarea mărturiilor celor care au suferit. Clasa politică a încercat să
opereze selectiv cu ceea ce poate fi rememorat și ceea ce ar fi bine de dat uitării. Perindarea unor
guvernări hibride, fapt caracteristic întreg spațiului post-sovietic, „a determinat în mod ciclic
nostalgii și salturi îndărăt, sporind distanța și multiplicând discrepanțele dintre comunitățile
memoriei”
3
. Foștii nomenclaturiști și activiști de partid își structurau deja discursuri politice în
spiritul schimbării, iar victimele represiunilor comuniste, încurajate de valul liberalismului pla-
sau în mediul public detalii despre ororile prin care au trecut. Sub influența celor care cereau să
li se facă dreptate Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 8 decembrie 1992
Legea privind
reabilitarea victimelor represiunilor politice
care menționa că represiune politică „se consideră
curmarea de vieţi omenești, măsurile de constrângere întreprinse de către stat faţă de cetăţeni din
motive politice, naţionale, religioase sau sociale sub formă de privaţiune de libertate, deportare,
exilare, trimitere la muncă silnică în condiţii de limitare a libertăţii, expulzare din ţară și lipsire
de cetăţenie, expropriere, internare forţată în instituţii de psihiatrie, sub altă formă de limitare
a drepturilor și libertăţilor persoanelor declarate periculoase din punct de vedere social pentru
stat sau pentru regimul politic, realizate în baza deciziilor organelor de stat administrative, ju-
diciare și extrajudiciare”
4
. Legea respectivă nu menționează sub nici o formă victimele foame-
tei din 1946–1947, în pofida faptului că această nenorocire organizată / permisă de autoritățile
sovietice a răpit viața a circa 200.000 de oameni și a adus toată populația RSS Moldovenești, cu
mici excepții, la limita existenței. Deși mărturiile supraviețuitorilor și documentele de arhivă
păstrează detaliile îngrozitoare ale acestei crime împotriva umanității, în post-totalitarism tra-
gedia foametei fost puțin mediatizată atât în Spaţiul Românesc cât și peste hotarele acestuia.
Supravieţuitorii foametei rămân de unii singuri cu trecutul dramatic, fără a conștientiza integral
profunzimea traumei ce le-a marcat destinul, fiind convinși că generaţiile de astăzi nu pot și nu
încearcă să-i înţeleagă. Consecinţele nefaste ale acestei situații (lipsa culturii memoriei) se accen-
tuează prin ruptura în comunicare dintre generaţii și indiferența parţială a mediului social faţă
de anii 1946–1947 din istoria Basarabiei.
În pofida crimelor grave comise de regimul comunist, populația din Republica Moldova s-a
lăsat manipulată de promisiunile Partidului Comunist care după ce a fost pus în afara legii în
1991 și-a restabilit activitatea în 1993, iar după alegerile parlamentare din 2001 a preluat puterea
în republică. În acest context, instituțiile statului în loc să se creeze treptat o simbolistică ce ar
educa societatea în spiritul promovării valorilor general-umane și detestării crimelor comuniste,
au păstrat, în mare parte, simbolistica trecutului sovietic, contribuind astfel la perpetuarea mai
multor mituri despre perioada sovieto-comunistă. Efortul autorităților de atunci de a pune în
evidență aspectele „bune” ale timpurilor sovietice au debusolat și mai mult societatea – pe fondul
unor nostalgii sovietice și a stării materiale precare a majorității populației manipularea a adus
rezultatele scontate. În timpul guvernării comuniste „intensitatea comemorării victimelor repre-
siunii din perioada 1944–1956 era mult mai redusă în comparație cu eforturile și fondurile uriașe
investite în complexele memoriale dedicate victoriei sovietice în al Doilea Război Mondial. Cu
alte cuvinte, guvernarea comunistă a stimulat o memorie profund „asimetrică” a experiențelor
traumatice ale populației locale, minimizând exprimarea „memoriei incomode”. În timp ce vic-
3
Virgiliu Bîrlădeanu, Lidia Pădureac,
Do'stlaringiz bilan baham: |