Implications for the development

Vestimentația. 
Epidemiile de ciumă au condiționat o reevaluare a normelor morale și de 
conduită în societate, fiind vizate în acest sens diverse categorii sociale. Acest fenomen s-a re-
flectat în așa numitele „procesiuni halucinante” caracterizate de predispunerea spre pierderea 
discernământului și „rătăcirea” rațiunii. Percepția și conștientizarea faptului că viața este scurtă, 
trecătoare, determina tendința oamenilor de a trăi „o zi aidoma unei vieți”, stimulând satisfacerea 
exclusivă a necesităților biologice
16
. 
Percepția vulnerabilității corpului uman, în special a pielii în fața ciumei, a determinat crearea 
unei atitudini aparte față de modelul și haina purtată. Se credea că haina, pentru a te proteja de 
ciumă, urmează a fi confecționată din materiale îndesate, netede, modelul vestimentar urmând 
a fi ajustat la corp pentru ca „aerul ciumat” să alunece, să devieze de pe el. Oamenii erau sfătuiți 
să evite purtarea hainelor confecționate din lână și bumbac, a blănurilor deoarece ele contribuie 
la răspândirea „aerului ciumat”
17
. 
„Moartea Neagră” a contribuit și la modificarea cromaticii vestimentației europene. Până la 
mijlocul secolului al XIII-lea în vestimentația europeană a păturilor elitiste și a curților regale 
predominau hainele în culorile roș, alb și negru. Începând cu secolul al XII-lea în vestimentația 
europenilor începe să se impună culoarea albastră (albastră deschisă, azurie, în franceză 
bleu
), 
fenomenul fiind condiționat de cultul Fecioarei Maria, respectiv, veșmintele de culoare albastră 
fiind asociate cu doliul ei în legătură cu moartea Fiului. În mediul aristocratic culoarea albastră 
a veșmintelor purtate simboliza constanța, speranța, tristețea și răbdarea
18
. După pandemia de 
ciumă, treptat, culoarea albastră din vestimentație este strâmtorată de culoarea neagră deoarece 
după „Moartea Neagră” au fost impuse noi norme în portul cotidian, inclusiv fiind reglementate 
producția și consumul obiectelor de lux. Totodată, urmează de accentuat faptul că în societatea 
medievală au existat două nuanțe ale culorii negre: negru „pozitiv” – simbol al smereniei, răb-
dării și demnității; negru „negativ” – simbol al foametei, morții, tristeții, păcatului, nenorocirii 
și doliului
19
.