Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 33 ~
problemă cu multe necunoscute care urmează a fi rezolvată. În articolul de faţă venim cu unele
considerente, reflecţii asupra acestui aspect ale evidenţei patrimoniului mobil care prezintă po-
ziţii dificile, neclare, discutabile și care necesită precizări, lămuriri și rezolvare urgentă. Legis-
laţia moldovenească definește patrimoniul cultural naţional mobil ca un „ansamblu de bunuri
culturale mobile, clasate în patrimoniul cultural naţional cu valoare deosebită sau excepţională
istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, știinţifică și tehnică, literară, cinemato-
grafică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, etnografică, estetică, etnologi-
că și antropologică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural și ale relaţiei
omului
cu acest mediu, ale potenţialului creator uman”
1
. Altfel spus, patrimoniul cultural mobil
însumează masa bunurilor culturale cu o anumită valoare. Patrimoniul cultural naţional mobil
cuprinde bunuri arheologice și istorico-documentare, bunuri cu semnificaţie artistică, bunuri
cu semnificaţie etnografică, bunuri de importanţă știinţifică, bunuri de importanţă tehnică. Bu-
nurile culturale mobile se află în colecţii publice și private, fiind gestionate prin instituţii spe-
cializate ale statului și diverse persoane sau organizaţii private. Din patrimoniul cultural mobil
fac parte și bunurile muzeale, „adică totalitatea obiectelor culturale aflate în deţinerea muzeelor
și colecţiilor
publice sau private, recunoscute în acest sens. El are un caracter deschis, în sensul
cuprinderii – prin cunoaștere ca și prin creaţie – a noi și noi bunuri ce primesc atribut muzeal”
2
.
Pentru o identificare și gestionare corectă, utilizare eficientă a bunurilor culturale mobile, in-
clusiv a celor muzeale, este necesară o evidenţă corespunzătoare. Evidenţa este fundamentală
pentru cercetarea și valorificarea patrimoniului. Evidenţa muzeală a bunurilor mobile are o is-
torie veche, fiind de o vârstă cu instituţia muzeală. Evidenţa cuprinde mai multe documente,
diverse inventare,
registre, fișe și dosare de evidenţă. Astăzi evidenţa bunurilor culturale mobile
se efectuează conform Regulamentului privind evidenţa și conservarea patrimoniului cultural
mobil care a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1111 din 11.09.2003 în scopul punerii
în aplicare a Legii muzeelor nr. 1596-XV din 27 decembrie 2002. Este necesar să menţionăm că
în prezent este elaborat un nou Regulament care urmează a fi aprobat. Conform Regulamentului
din 2003 evidenţa se efectuează prin înregistrarea primară în registru, pe baza documentaţiei
de evidenţă, prin inventarierea știinţifică și prin evidenţa contabilă conform „Instrucţiunii cu
privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice”, aprobată prin ordinul Ministerului Finanţe.
Este necesar să subliniem că înregistrarea, evidenţa bunurilor mobile cuprinde o rubrică aparte,
și anume – valoarea materială a bunului, atât în cazul achiziţiei cât și a donaţiei
3
. Deci, este foarte
clar stipulat în actul normativ necesitatea indicării valorii nominale a bunului cultural. O analiză
a registrelor de evidenţă a muzeelor ne permite să afirmăm că muzeele indică doar valoarea no-
minală a bunurilor culturale achiziţionate. Dar bunurile donate
sau primite prin transfer, obţinu-
te prin cercetare, documentare nu sunt supuse procedurii de stabilire a valorii nominale și deci,
nu sunt însoţite cu informaţia privind valoarea, costul bunului exprimat financiar, în bani. Dacă
am încerca să facem o incursiune în istoria muzeografiei basarabene, am observa că evidenţa bu-
nurilor culturale mobile în perioada ţarismului rus în instituţiile muzeale ale ţinutului se efectua
cu indicarea valorii nominale a fiecărui obiect muzeal. Același lucru îl făceau și cei ce deţineau
colecţii private. Astfel colecţia lui Ioan Suruceanu, care cuprindea 90.443 de diverse categorii de
bunuri culturale, după moartea lui a fost evaluată la suma de 29.794 rub. 50 kop
4
. A fost posibil
de stabilit valoarea nominală a colecţiei pentru că fiecare obiect din colecţia lui Ioan Suruceanu
era însoţit de eticheta care conţinea informaţii privind valoarea bănească – la ce preţ a fost achi-
ziţionat obiectul și care era valoarea lui reală. Fiecare carte din cunoscuta colecţie de carte a lui
1
Do'stlaringiz bilan baham: 
