Anna karenina

53

pereţilor ii făceau o impresie atit de neplă-j

fae atit de mult mereu cu acelaşi Golenişeev,.-'

-_ ≪__-------italian şi cu acel neamţ călător, incit simţea:

că tRbuia neapărat să-şi schimbe felul de viaţă. Amindoi \

hotirkă să plece in Rusia, la ţară. La Petersburg, Vronski

avwi de gind să-şi scoată averea din in diviziunea cu fratele

rttt, iar Anna — să-şi vadă băiatul. Vroiau să petreacă

vara I≫ ≪area moşie părintească a lui Vronski. -

: - X I V . • .;.;■

Levin er≫ iMnrat de peste două luni. Se simţea fericit,

dar cu totul altfel decit işi inchipuise. La fiecare pas se

ivea o dezamăgire a visurilor sale de odinioară, insă afla

şi incintări noi, neaşteptate... Se simţea fericit ; dar viaţa

in căsnicie, aşa cum o descoperea din clipă in clipă, ,era

cu totul altfel de cum o visase. incerca in fiecare moment

ceea ce simte un om care, după ce admiră de pe mal mersul

lin şi plăcut al unei bărci pe lac, se urcă singur in

barcă. işi dădea seama că nu era de ajuns SĂ stea drept

şi să nu se legene. Mai trebuia să chibzoiască, fără o clipă

de răgaz, incotro să mine luntrea şi SĂ nu uite că sub picioarele

sale se află apa. Mai trebuia să minuiască vislele

grele pentru braţele incă neobişnuite cu această muncă.

Se dumirea că era uşor de privit, insă foarte greu de făcut

tot ce se cerea, cu toate că lucrul acesta ii dădea o mare

bucurie.

inainte de insurătoare, cind privea căsniciile altora, cu

grijile lor mărunte, cu certuri şi cu gelozii, Levin zimbea

numai cu dispreţ. Era convins că in viitoarea lui căsnicie

fiu numai că nu se va intimpla nimic asemănător, dar că

viaţa sa de familie nu va semăna intru nimic cu cea a al-,

tora. Şi vedea că viaţa lui cu soţia sa nu numai că nu se

•rinduise intr-un chip deosebit, ci dimpotrivă se alcătuise

dintr-o dată din aceleaşi fleacuri pe care le dispretuise aşa

&e mult mai inainte, care dobindiseră acum, fără voia lui, •

insemnătate neobişnuită şi indiscutabilă. Levin işi dădu

•eama că rezolvarea tuturor acestor fleacuri nu era del≪ atit

de uşoară cum i se părea. El crezuse că are cele m; exacte

noţftni-despot- viaţa de familie şi, dealtfel, ca t

M

bărbaţii, Konsianfm Bniiiricj işi inchipuise, fără voie,

viaţa

(Ml amănunt prozaic, şi de la care nu trebuiau să-l răpească*'

grijile mărunte aie zilei.

•

işi inchipuise că-şi va vedea de ocupaţiile sale şi, dup&

lAUfică, işi va găsi odihna in fericirea dragostei, iar Kitty

trebuia să se mulţumească a fi iubită, şi atita tot. Dar el

Uitase, dealtfel ca toţi bărbaţii, că şi soţia are nevoie de

activitate. Se mira că ea, fiinţa aceea poetică, fermecătoare,

putea — nu numai din primele săptămini, ci chiar

tfta cele dinţii zile ale căsniciei — să se preocupe, să-şi |

Aducă aminte şi să se ingrijească de feţe de masă, mobilă, ,

de saltele pentru musafiri, de tăvi, bucătar, masă şi de: '

celelalte... incă din timpul logodnei, pe Levin il mirase

Mria de cane dăduse dovadă Kitty, renunţind la o călătorie

IR străinătate şi hotărindu-se să plece la ţară — de parcă

•T fi ştiut ce avea de făcut şi putea, in afară de dragoste, li

se mai gindească şi la altceva. Aceasta il jignise atunci, şl

acum, iarăşi, aceste mărunte griji ale sate il jigneau

Uneori. inţelese insă că ea avea nevoie de aceste ocupaţii.

Şi, deoarece o iubea, deşi nu pricepea rostul acestor griji ţi

ghimea pe socoteala lor, Levin nu se putea opri să n-o

•dtnire. RMea de felul cum aşeza ea mobilele aduse de la

Moscova, cum orinduia din nou odaia lui şi a ei, cum atirna

perdelele, cum impărţea camerele de musafiri şi alegea

•daia pentru Dolly, cum pregătea incăperea pentru noua •i

cameristă, cum comanda masa bătranului bucătar, cum tiv

dondănea cu Agafia Mihailovna, luindu-i cheile de la

otmară...

Vedea că bătrinul bucătar zambea blajin, primindu-i

poruncile fanteziste, cu neputinţă de indeplinit. Vedea

Cum Agafia Mihailovna clătina din cap, ingindurată şi cu

duioşie, ascultind noile rinduieli aie cămării, hotărite de

ttnăra cucoană. Kitty ii părea nespus de drăguţă cind veflea

In el riemd şi piingind şi-i spunea că jupineasa Masa

u privea tot ca pe o copilă, şi că de aceea nimeni n-o asfluHn.

Lui Levin i se părea totul drăguţ, dar ciudat, şi *

gfndea că ar fi fost mai bine să nu fie aşa.

El nu pricepea nimic din schimbarea care se petjweea

In Kitty de cind plecase din casa părlnteaacft,

Şdată ar fi vrui să mănince varză acră sau bomboane

￡& bea cvas, dar nu-i era ingăduit. Acum, Kitty putea co≪

fchanda ortce, putea să cumpere munţi de bomboane şi

fcneltuiască oriciţi bani vroia, putea comanda orice

jjjjtură. i Kitty se gindea acum, bucuroasă, la sosirea lui Doll|

fi a copiilor săi, mai ales fiindcă putea dispune să se prc

gătească pentru fiecare dintre dinşii prăjitura preferat'

ţi soră-sa i-ar fi putut preţui noua gospodărie. Nu ştia nic

6ia de ce, insă gospodăria o atrăgea nespus de mult. Simţind

instinctiv că vor veni şi zile de furtună, Kitty se

bucura de primăvară, işi clădea cuibul cum se pricepea ;

ţi, in acelaşi timp, se grăbea să şi—1 clădească şi să inveţe

cum trebuia să şi-1 facă.

Aceste griji mărunte ale ei, atit de potrivnice idealuk

lui Levin de inălţătoare fericire a primelor zile, erau unjj

dintre dezamăgirile sale. Grijile acestea pline de duioşie^

— al căror rost el nu-1 inţelegea, dar pe care nu putea să

nu le indrăgească in cele din urmă — erau acum un nou

izvor de incintare pentru dinsul.

Altă dezamăgire şi incintare le aduceau şi certurile.

Lcvin mi şi-ar fi putut inchipui niciodată că intre el şi soţia

sa ar fi putut exista alte raporturi afară de cele inteţneiate

pe duioşie, respect şi dragoste. Şi deodată, ei s

certară chiar din cele dintii zile, incă atit de aprig, inci;

Kitty spuse lui Levin că el n-o iubeşte, ci se iubeşte numai

pe sine insuşi ; apoi izbucni in plins, dind cu deznădejde

din miini.

intiia lor ceartă izbucnise fiindcă Levin, care se dusese

la o fermă nouă, intirziase o jumătate de oră. Vroise să

taie drumul şi se rătăcise. in drum spre casă, Levin nu se

gindise decit la ea, la dragostea ei, la fericirea lui. Cu cit

8e apropia de casă cu atit duioşia lui pentru dinsa sporea

mai mult. Intră fuga in casă cu acelaşi sentiment, dacă nu

≪u unul incă şi mai puternic, decit in ziua cind se dusese

fe familia Şcerbaţki ca s-o ceară in căsătorie. il intimpina

insă o figură posomorită, pe care n-o mai văzuse la Kitty.

Vru s-o sărute, ea insă il respinse.

—Ce ai ?

—Eşti vesel... incepu Kitty, vrind să-i arate o răceai:

de amărăciune.

Dar de indată ce deschise gura, absurda gelozie care o

chinuia de o jumătate de ceas, cit stătuse nemişcată la

fereastră, aşteptindu-1, răbufni din ea, in cuvinte pline de

mustrare. Levin inţelese abia atunci, pentru intiia oară.,

ceea ce nu pricepuse pe deplin cind ieşise din biserică

după cununie. inţelese nu numai că soţia ii era aproape,

dur că nici nu ştia unde se isprăveşte ea şi unde incepe el.

Se dumiri din sentimentul chinuitor de dedublare pe care-1

incercă in clipa aceea. La inceput, se simţi jignit, insă in

aceeaşi clipă se lămuri că Kitty nu-1 putea jigni, deoarece

ea era el insuşi. Avu la inceput sentimentul unui om care,

primind deodată o lovitură puternică din spate, se intoarce

infuriat şi dornic de răzbunare, ca să prindă pe vinovat.

Vede insă că se lovise singur din nebăgare de seamă,

Că n-are deci pe cine să se supere şi că trebuie să-şi indure

şi să-şi ogoiască durerea.

Mai tirziu Levin nu mai avu niciodată atat de puternic

impresia asta, dar prima oară ii trebui mult timp să-şj

revină. Ăr fi fost firesc să se dezvinovăţească şi să-i dovedească

vina ei. Insă a-i dovedi vina ar fi insemnat s-o

enerveze şi mai tare şi să mărească neinţelegerea dintre

dinşii, care era pricina intregii amărăciuni. Un sentiment

obişnuit il indemna să nu-şi recunoască vina şi s-o treacă

asupra lui Kitty. Dar un alt sentiment, şi mai puternic,

il indemnă să nu lase neinţelegerea a se adinei incă şi mai

tare, ci s-o inlăture cit mai repede cu putinţă. A rămine

sub o invinuire aşa de nedreaptă era un chin ; dar a-i pricinui

lui Kitty o durere, dezvinovăţindu-se, ar fi fost şi

mai rău.

Ca un om pe jumătate adormit, care luptă cu o durere

apăsătoare pe care ar vrea s-o smulgă din el, şi cind se

trezeşte pricepe că durerea este in miezul fiinţei sale,

Levin inţelese că n-avea decit un singur lucru de făcut :

Bă rabde — ceea ce tocmai incerca să facă.

Se impăcară repede. Recunoscindu-şi vina, fără s-o

mărturisească, ea se purtă faţă de dinsul cu atita duioşie,

ineit amindoi simţiră o nouă fericire şi o dragoste incă şi

mai puternică. Acest lucru nu impiedică insă repetarea

unor astfel de ciocniri, ba chiar destul de des, din motivele

ceie mai neaşteptate şi mai neinsemnate, fiindcă ei

nu se cunoşteau incă bine şi fiindcă nici unul nu ştia ce

, ■ m

f era important ari nu pentru celălalt. Afară de asta, in primele

luni, amfitdoi aveau adesea o proastă dispoziţie sufletească.

Ohd'Wtul era bine dispus, iar celălalt prost dispus,

pacea BU se tulbura. Dar cind amindoi se simţeau

prost dispuşi, ciocnirile izbucneau din pricini atit de neinţelese

prin lipsa lor de insemnătate, incit după aceea nici

nu-şi mai puteau aduce aminte pentru ce se certaseră. in

■schimb, cind amindoi se simţeau in apele lor, bucuria vieţii

lor efcă nemăsurată. Totuşi această perioadă de inceput a

fost grea pentru dinşii.

in toată această perioadă de aclimatizare, soţii treceau

printF-o incordare foarte vie — de parcă cineva smucea la

dreapta şi la stinga lanţul care-i lega. intiia lună după

nunti^ luna de miere, de la care Levin se aştepta, potrivit

tradiţiei, la atit de mult, a rămas in amintirea ammdurora

ca cea mai teribilă şi mai apăsătoare epocă din viaţa lor.

tn traiul de mai tirziu, amindoi se străduiră deopotrivă

ia-şi şteargă din amintire imprejurările urite şi ruşinoase

clin acea perioadă nesănătoasă, cind amindoi rareori se

•flau intr-o stare de spirit normală, cind rareori se regă-

Seau ei inşişi.

De-abia intr-a treia lună a căsniciei, după reintoarcerea

ie 3a 'Moscova, unde petrecură o lună, viaţa lor ajunse să

fie mai armonioasă.

XV

Soţii abia se intoarseră de la Moscova şi erau bucuroşi

de singurătatea lor. Levin şedea la birou şi scria. Kitty,

latr-o rochie violet-inchis, care-i era dragă lui Levin

fiindcă o purtase in primele zile ale căsătoriei, şedea pe

divan şi lucra la o broderie anglaise l, pe acelaşi străvechi

divan de piele, care fusese mereu in biroul bunicului şi al

tatălui lui Konstantin Dmitrici. Levin medita şi scria, simţind

neincetat, cu bucurie, prezenţa nevestei sale. El nu-şi

părăsise indeletnicirile, gospodăria şi cartea in care urmau

să fie expuse temeliile noii agriculturi. Dar după cum aceste

indeletniciri şi idei i se păruseră mai inainte mărunte şi

• . * * W # B S e e n g l e z ă ( f r . ) . ■ ■ ■ . ■ . . * ■ • . : ■ . ■ ■ ■ ' ; , . i : ; ' ; , . ; . ' • ■ ■ ■

neSnseKmate pe lingă bezna care-i invăluise viaţa, tot atit

de neinsemnate şi de mărunte i se păreau acum, pe lingă

fericirea vieţii ce-I aştepta, scăldată intr-o lumină orbitoare.

Levin işi urma ocupaţiile, dar acum simţea că centrul

de greutate al atenţiei lui se mutase asupra altor lucruri

— ceea ce-1 ajuta să privească situaţia cu totul altfel

şi mai limpede. Odinioară, ocupaţiile lui erau pentru dinsul

ca un refugiu in faţa vieţii, şi crezuse că viaţa, fără aceste

ocupaţii, i-ar fi fost prea intunecată. Acum insă avea nevoie

de aceste ocupaţii pentru ca viaţa să nat-i fie prea

monoton de senină.

Cercetindu-şi hirtiile, recitind cele scrise, Levin văzu

CU plăcere că lucrarea merita osteneala lui. Era o problemă

nouă şi folositoare. Multe dintre ideile de mai inainte i se

părură extremiste şi de prisos ; pe de altă parte, reimprospătindu-

şi in minte toată chestiunea, văzu cum trebuiau

implinite unele lacune. Acum scria un capitol nou despre

cauzele situaţiei grele a agriculturii din Rusia. Demonstra

că sărăcia Rusiei se trăgea nu numai dintr-o repartiţie nedreaptă

a proprietăţii rurale şi dintr-o orientare greşită, dar

că la aceasta contribuise in ultimul timp şi civilizaţia introdusă

in mod artificial in Rusia — mai cu seamă căile

de comunicaţie şi drumul de fier. Acestea au determinat

o aglomerare urbană, o sporire a luxului, o dezvoltare a

Industriei mari, a creditului şi a satelitului său — jocul

de bursă — in dauna agriculturii. I se părea că in cazul

unei dezvoltări normale a avuţiilor statului, fenomenele

acestea s-ar naşte numai cind agricultura ar lua o mare

extindere şi ar fi pusă in condiţii drepte şi cel puţin bine

determinate. Bogăţia ţării ar trebui să sporească proporţional

şi, mai ales, in aşa fel, ca celelalte domenii ale bogăţiei

să nu o ia inaintea agriculturii. Căile de comunicaţie

corespunzătoare ar trebui să existe numai in raport cu un

anumit nivel al agriculturii. Faţă de nedreapta impărţire

a pămintului, căile ferate, subordonate necesităţilor politice

şl nu celor economice, erau premature. In loc să dea agriculturii

ajutorul aşteptat, ele favorizau dezvoltarea industriei

şi a creditului, frinind agricultura. După cum li?

un animal dezvoltarea unilaterală şi prematură a unui ot^

gan ar impiedica dezvoltarea lui generală, tot astfel (in

ceea ce priveşte dezvoltarea generală a bogăţiilor din

■ ■ ■ . m

l i ' - Rusia) creditul, căile de comunicaţie şi sporirea activităţii

industriale, necesare desigur in Europa, unde corespund

unei realităţi, la noi n-au făcut decit rău, inlăturind principala

problemă, singura urgentă, şi anume : organizarea

agriculturii.

in timp ce Levin işi aşternea părerile pe hirtie, Kitty

se gindea la politeţea exagerată a soţului ei faţă de Cearski.

tinărul conte care-i făcuse curte fără tact in ajunul plecării

l0r din Moscova. ≪E gelos, se gindi ea. Doamne, cit e de

<$răguţ şi de prost ! E gelos ! Dacă ar şti că pentru mine

toţi bărbaţii sint ca bucătarul Piotr, işi zise Kitty, privind

CU un sentiment de proprietate, straniu pentru ea, ceafa

şi gitul lui roşu. Deşi e păcat să-1 smulg de la lucru (mai

are timp !), trebuie să-i văd faţa. Va simţi oare că mă uit

la el ? Vreau să-şi intoarcă faţa spre mine... Vreau, hai !≫

Kitty işi făcu ochii mai mari, vrind astfel să sporească

efectul privirii sale.

— Da, ele sug toată vlaga şi dau o falsă strălucire,

bombăni Levin, oprindu-se din scris şi, simţind privirea

lui Kitty, intoarse zimbind capul spre ea.

— Ce-i ? intrebă el, zimbind şi ridicindu-se in picioare.

≪S-a intors≫, gindi ea.

—Nu e nimic. Am vrut numai să te intorci spre mine,

/răspunse Kitty, uitindu-se la el şi vrind să ghicească

dacă-i

pare rău ori nu că-1 tulburase de la lucru.

—Ah, ce bine ne simţim impreună ! Adică eu, adăugă

L^vin, apropiindu-se de ea cu faţa luminată de un

zimbet

fericit.

—Sint atit de mulţumită ! N-am să mă mai duc nică

ieri, mai cu seamă la Moscova.

—D

ar

la

ce

te

gin

dea

i ?

—E

u ?

Mă

gindeam... Nu, nu. Du-te şi scrie. Nu-i

timp de distracţie, urmă ea, ţuguindu-şi buzele. Eu

trebuie

să tai acum găurelele astea. Le vezi ?

Luă foarfecele şi incepu să taie găurele.

—Nu mă duc. Spune-mi, la ce te gindeai ? o intrebă

el, aşezindu-se lingă ea şi urmărind mişcarea

circulară a

foarfecelor mici.

—Ah, la ce mă gindeam ? Mă girdeam la Moscova, la

c e a f a t a . . ■ • ■ ■ ■ ' ; : ' ■ ' • • : - - ' ' ■ : ' : " [ ' ■ ' '

60

—La mine! De ce mi-a fost dată atita fericire ? E

ceva nefiresc, prea frumos, zise Levin, sărutindu-i

mina.

—Eu, dimpotrivă, cu cit sint mai fericită, cu atit imi

pare rnai firesc.

—Uite aici o şuviţă de păr ! ii arătă Levin, intorcindu-

i uşor capul. O şuviţă. Uite-o aici. Nu, nu !

Avem

de lucru.

Lucrul insă nu mergea. Iar cind Kuzma intră să anunţe

că ceaiul era gata, amindoi se indepărtară repede unul de

nitul — ca nişte vinovaţi.

—S-a intors trăsura de la oraş ? intrebă Levin pe

Kuzma.

—S-a intors adineauri. Acum se desfac pachetele.

—Vino mai repede ! il chemă Kitty, ieşind din birou,

altfel am să citesc corespondenţa fără tine. Pe urmă

cintăm

la patru miini la pian.

Rămas singur, Levin işi viri hirtiile intr-o servietă

nouă, cumpărată de Kitty. Se duse să se spele pe miini la

un lavoar de curind cumpărat, cu obiecte de toaletă noi

şi elegante, apărute odată cu soţia sa. Levin zimbea gindurilor

sale şi dădea din cap in semn de dezaprobare. il

chinuia un sentiment asemănător mustrării de conştiinţă.

Era in viaţa pe care o ducea acum ceva moleşitor, capuan l,

cum ii spunea el, şi de care se cam ruşina. ≪Nu-i frumos

să trăiesc aşa, işi zicea el. Iată, se implinesc in curind trei

luni şi eu n-am făcut aproape nimic. Astăzi m-am apucat

pentru intiia oară serios de lucru, şi ce a ieşit de aici ? Abia

am inceput şi m-am şi lăsat. Mai că mi-am părăsit pină şi

ocupaţiile mele cele mai obişnuite. Pe moşie aproape nu mai

umblu, nici călare, nici pe jos. Ba mi-e milă s-o las singură,

ba văd că se plictiseşte. Şi eu care credeam că pină

la insurătoare iţi duci viaţa tiriş-grăpiş, cum dă Dumnezeu,

şi că viaţa cea adevărată incepe abia după căsătorie ! Dar,

uite, de aproape trei luni sint insurat şi niciodată nu mi-am

petrecut vremea atit de fără rost şi de trindav. Nu, nu

mai merge. Trebuie să incep lucrul. Kitty, fireşte, nu e

vinovată, n-am de ce să-i fac mustrări, eu trebuia să fiu

mai energic şi să-mi apăr independenţa de bărbat. Altfel

1 Oraşul italian Capua era vestit in antichitate prin viaţa de petreceri,

p e o a r e o d u c e a ţ i c e i b o g a ţ i , - . ■ . . ■ . . , . . ■ . . ; , ■ : - : ; . A , ; . ■ ' < : • > ; ■ . - . ; • > ; - , : .

;HŞ;i#hijMWi cae Ş≫ ea t≪ trmdăvia ţi o deprind şi pe ea...

'JEJtJg≫ hJWBiwţrlrr, ≪nare nici o vină≫, se gindea el.

,. ăi* WRli,W≫ ■emulţumit ii vine greu să nu arunce pe

altul vina stării sale sufleteşti şi mai cu seamă pe acela

care ≪ ≪ejk mai aproape de dinsul in mintea lui Levin

≪tărifca,. nelămurit≫ gindul că Kitty nu era vinovată (ea mt

putea avea nici un fel de vină), acuzaţia căzind pe educaşi

(pi pH≫ superficială şi frivolă. ≪Dobitocul acela de Cearski :

$mi dsu seama că ea vroia să-1 puie la locul lui, dar au

ştia cum ! Da, afară de grija casei (nu pot să ni*-i recunosc

astaX.1 ≪iară dte toaletele sale şi de broderie angl&ise, Kitty

n-are nici G-preocupare serioasă. N-o interesează nici oci≫-

paţia BWB≫, Btci gospodăria, nici mujicii, nici muzica la care

se pricepe'destul de bine, nici cititul. Nu face nimic şi e

cit s^ poate fie mulţumită.≫- Levin o blama in sinea lui ţi

incă nu inţelegea că ea se pregătea pentru perioada ace**

-de pj$≫ritate, care urma să-vină pentru dinsa, cind avea

să aţp,4(otodată soţie, mamă, gospodină, doică şi educa toate.

LevŞg^gnig^e gindea că ea se pregătea instinctiv penteu

aeefi||k-|BHuacă.ui'iaşă şi că nu-şi putea face mustrări pentru

clipBjiŞ'*tfa4 griji şi pline de fericirea dragpstei. de care ste

b acuBBi, cind işi clădea voioasă cuibul pentru viitor.

; '.;-.. ' XVI ;

e duse sus, Levin o găsi pe soţia sa lingă nou! samovar

de argint, alături de un alt serviciu de ceai. Aşezase

la o măsuţă pe bătrina Agafia Mihailovna, cu o ceaşcă de

ceai dinainte, şi citea o scrisoare de la Daily — surorile işi

scriau una alteia des şi regulat.

— Iaca cucoana noastră m-a pus să stau cu dumneaei,

IL spuse Agafia Mihailovna, zimbind prietenos către Kitty.

Aceste cuvinte ii vesteau lui Levin sfirşitul dramei care

ae desfăşurase in vremea din urmă intre Agafia Mihailovna

fi Kitty. Văzu că, in ciuda amărăciunii pricinuite Agafiei

Mihailovna d≫ noua ei stăpină, care-i luase din mină frinele

gospodăriei, Kitty, invingătoare, izbutise totuşi să se facă

ififoită de ea.

— Uite o sejrisoare pentru tine ! ŞJL Kitty ii dădu 0 scri

soare ticluită de o persoană puţin o

JP'

se pare că e de la femeia aceea a fratelui tău... urmă ea.

N-am citit-o. Scrisoarea astălaltă e de la ai mei şi de la

Doily. inchipuieşte-ţi i Dolly a fost cu Grişa şi cu Tania

la Sarmaţki, la un bal pentru copii... Tania a fost costumată

in marchiză.

Dar Levin n-o asculta. Roşind, el luă scrisoarea Măriei

Nikolaevna, fosta ibovnică a fratelui său, şi incepu s-o

citească. Era a doua scrisoare a Măriei Nikolaevna. in

prima, ea ii spunea că Nikolai Dmitrici o gonise fără nici

o vină. Adăuga cu induioşătoare naivitate că, deşi căzuse

din nou in mizerie, nu cere nimic şi nu doreşte nimic. O

chinuieşte numai gindul că Nikolai Dmitrici are să se prăpădească

fără ea, fiindcă sănătatea ii e zdruncinată, şi ruga

pe fratele său să aibă grijă de dinsul. Acum, Măria Nikolaevna

scria altceva. il regăsise pe Nikolai Dmitrici, se

impăcase cu dinsul la Moscova şi plecaseră impreună intr-o

capitală de gubernie, unde acesta căpătase un post. Acolo

se certase insă cu şeful său şi se mutase iarăşi la Moscova.

Se imbolnăvise pe drum aşa de rău, ≪că nu ştiu dacă am

să-1 mai văd pe picioare≫, ii scria Măria Nikolaevna. ≪Vorbeşte

mereu de dumneavoastră. Dar nici nu mai avem

bani.≫

—Citeşte ce scrie Dolly despre tine, incepu Kitty

zimbmd ; dar se opri deodată, văzind ce schimbată

era

expresia feţei lui Levin. Ce-i cu tine ? Ce 8-a

intimplai 1

—imi scrie că fratele meu Nikolai e pe moarte. Trebuie

să plec.

Faţa lui Kitty se schimbă şi ea deodată. Toate gindurile

despre Tania in tarată de marchiză şi despre Doliy se

risipiră.

—Cind pleci ? il intrebă Kitty.

—Miirae.

—• Pot să vin cu tine ? zise ea.

—Kitty, ce-ţi mai trece prin minte ? exclamă Leva≫

dojenitor.

—Cum, ce-mi trece prin minte ? răspunse Kitty≫

jignită ci Levin ii primise propunerea in silă, parcă şi

cU

oarecare necaz. De ce n-aş merge ? N-am să te

incurc.

Am să...

—Plec fiindcă fcni moare fratele, ase Levin. Ce să

cauţi tu acolo ? ■

■— Ce să caut ? Ceea ce cauţi şi tu.

≪intr-o clipă atit de gravă pentru mine, ea se ginc

numai că are să-i fie urit≫, işi zise Levin, şi gindul il

supără.

— Nu se poate ! rosti el aspru.

Văzirid că se apropie cearta, Agafia Mihailovna işi puse

incet ceaşca pe masă şi ieşi. Kitty nici n-o băgă in seamă.

Tonul cu care soţul rostise cuvintele din urmă o jignise

mai cu seamă prin faptul că el nu dădea nici o crezare

Bpuselor sale.

—Şi eu iţi spun că, dacă pleci tu, mă duc şi eu cu tine...

plec neapărat, incepu să vorbească Kitty repede,

minioasă.

Adică de ce nu se poate ? De ce spui că nu se poate ?

—Fiindcă va trebui să umbli Dumnezeu ştie pe unde,

rine ştie pe ce drumuri, prin ce hoteluri. M-ai

stingheri,

răspunse Levin, incercind să-şi păstreze singele rece.

—Deloc. Nu-mi trebuie nimic. Unde poţi sta tu,

pot şi eu...

—Atunci, pentru simplul motiv că acolo e femeia

≪ceea, de care nu te poţi apropia.

—Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu cine e şi ce e acolo.

Ştiu că fratele bărbatului meu se află pe moarte şi că

soţul

meu se duce la dinsul, şi eu il insoţesc ca să...

—Kitty, nu te supăra. Dar gindeşte-te şi tu : chesti

unea aceasta e atit de gravă, incit mă doare insuşi

gindul

că tu amesteci aici un sentiment de slăbiciune :

dorinţa

de a nu rămine singură. Dacă tu crezi c-o să-ţi fie urit

aici

singură, du-te la Moscova.

—. Poftim ! Totdeauna imi atribui ginduri rele şi

'josnice ! izbucni Kitty cu lacrimi de obidă şi de minie. Nu

simt nici o slăbiciune, nimic... Simt că datoria mă indeamnă

să fiu alături de soţul meu cind il loveşte o nenorocire. tu

cauţi intr-adins să mă faci să sufăr... ţii cu tot dinadinsv să

nu inţelegi...

—Nu ! Asta e ingrozitor. Să ajungi ca un sclav ! ss

Levin, ridicindu-se şi nemaifiind in stare să-şi

stăpineasc

necazul. Dar simţi in aceeaşi clipă că parcă s-ar fi

lo\

singur.

—Atunci de ce te-ai insurat ? Ai fi fost liber. De

făcut-o, dacă te şi căieşti ? strigă Kitty şi se ridică şi

fi

in salon.

Oftifcse duse după ea, LeSiH^-găsi pBUglifl cuL...,____

incepu să vorbească, dorind să-i spună cuvinte care,

ohtar dacă n-ar fi convins-o, cel puţin ar fi potolit-o ; dar

Kitty nu-1 asculta şi nu vroia să admită nimic. Levin se

afllecă asupră-i şi—i luă mina care se impotrivea. ii sărută

mina, o sărută pe păr, şi ii sărută iarăşi mina. Kitty insă

tifcfeBSt mereu. Dar cind ii luă capul in miini, şi-i spuse :

≪dEitety≫ ! ea işi reveni deodată, mai plinse puţin şi

se toipăcă.

Hotăriră să plece impreună a doua zi. Levin jură soţiei

sale că crede in dorinţa ei de a merge numai şi numai pe-n—

twt ia fi de folos, şi admise că prezenţa Măriei Mko1aevna

lmgft fratele lui n-avea nimic necuviincios. in fundul inimii,

Lmrfn pleca insă nemulţumit şi de dinsa, şi de el insuşi. ]

&B nemulţumit de Kitty fiindcă ea nu avusese tăria să-F

lasg a pleca atunci cind trebuia (cit de ciudat ii părea gin—

dul că el, care nu demult nici nu putea să creadă in fericirea

de a putea fi iubit de ea, se simţea acum nenorocit

că era iubit prea mult !), şi nemulţumit de el insuşi că

nu avusese destulă tărie de caracter. in adincul sufletului,

Konstantin Dmitrici era foarte nemulţumit de apropierea

greu de inlăturat dintre femeia care se afla cu fratele său

şi Kitty, şi se gindea cu groază la toate ciocnirile eventuale."

Numai faptul că soţia sa, Kitty a lui, se va găsi in aceeaşi

cameră cu tirl'a aceea il făcea să se cutremure de dezgust;

şi de groază.

XVII

Hotelul din capitala de gubernie unde zăcea Nftolai/

Levin era unul dintre hotelurile acelea de provincie care

se organizează după metode noi şi perfecţionate, cu cele

mai frumoase intenţii de curăţenie, confort şi chiar de

eleganţă, dar care, din pricina călătorilor in trecere, se.

prefac cu o repeziciune uimitoare in nişte basuri murdare,

ci≫ pretenţii de confort modern, şi care, toswad d*n pricina

acestor pretenţii, sint mai respingătoare ≪fecit hotelurile

VecMi, făţiş murdare. Hotelul lui Nikolai ajawese in starea

aceasta. Atit soldatul de la intrare, imbr&M* inlr-o um-f-