Pentru Call islamică și pentru a răspunde la misionari, așa Sheikh a decis să părăsească toate celelalte afaceri

clude orice presupunere că el ar putea fi spus-o de teama

Evrei. În cazul în care credința în trinitate a fost necesară pentru mântuire etemal

el

Probabil că și-a exprimat aici a fi singur și având în nici unul să se teamă.

Atunci când este confimmed, așa cum este aici, că viața etemal se află în

credință

în adevăratul unitatea lui Dumnezeu și în credința în Profetia lui

Hristos, ea

Rezultă că ceva într-adevăr opus la această credință trebuie să fie

cauza

de moartea veșnică. Hristos a fost trimis de Dumnezeu, în esență, el se dovedește

pentru a fi

în afară de Dumnezeu.
Musulmanii, dimpotrivă, sunt posesorii acestui etemal

viață

pentru a crede în Dumnezeu adevărat numai în timp ce alte națiuni care se deda

în

închinarea la idoli ca Magians, hinduși și associaters chinezi sunt

lipsit de ea, așa cum sunt trinitarieni pentru a nu avea credință în

adevărat

unitate a lui Dumnezeu. Evreii sunt lipsiți de ea pentru că nu crede în

Isus

fiind trimis de Dumnezeu.
În al doilea rând Declaratie
Evanghelia după Marcu 12: 28-34 spune:
Și unul din cărturari au venit, și după ce le-a auzit rea-

soning împreună, și perceperea că a răspuns le-

bine, l-au întrebat, Care este prima poruncă dintre toate? Și

Isus ia răspuns: Primul dintre toate poruncile este,

Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn: Și să

iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău,

și cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta; aceasta este

în primul rând poruncă. Iar a doua este ca, anume aceasta, Tu

Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este nimeni altul com-

poruncii mai mare decât acestea. Și scribul ia zis:

Ei bine, Învățătorule, ai spus adevărul: pentru că există un singur Dumnezeu;

și nu este nimeni altul decât el: Și să-l iubească cu toată

inimă, și cu tot cugetul, cu tot sufletul,

și cu toată puterea, și a iubi pe aproapele său ca Însuși

de sine, este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele.
Și când Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, ia zis:

el, nu ești FRM departe Împărăția lui Dumnezeu.

Cele de mai sus două poruncile sunt, de asemenea, descrise în Matei capitolul

22 în cuvinte similare și la sfârșitul ea spune:

De aceste două porunci atârnă toată legea și

prophets.l

Am înțeles din cele de mai sus doctrina care a fost exprimată și

elucidat de către toți profeții din cărțile lor și de Moise în

Tora: ca singurul mod de a Împărăția lui Dumnezeu este a crede că

Dumnezeu este unul și nu este alt Dumnezeu afară de El. Credință a avut în trinitate

fost

esențială pentru mântuire etemal ar fi fost exprimat și

eluci-

datat de către toți proorocii, și Isus trebuie să fi spus ceva la

the

efect ca Dumnezeu este format din trei persoane, fiecare persoană fiind

distinct

una de alta, în sens real. Lipsa unor astfel de indicații în

the

Cărți sacre este suficient pentru a demonstra falsitatea acestei irațional

doctrină.
Unele deduceri vagi și ambigue ale lui creștini de la

cărțile unor Profeții nu sunt valabile, deoarece sunt atât de criptice și

echivoc că acestea nu pot fi acceptate în fața simplu

și

declarație explicită citat mai sus. Următoarele afirmații sunt destul de

clar în pretindem lor.

Deuteronom 04:35 contine:

Că tu să poți cunoaște că Domnul este Dumnezeu; există

nimeni altcineva în afară de el.

În continuare, în versetul 39 se spune:
Știi, prin urmare, această zi, și consideră că este în inima ta,

că Domnul este Dumnezeu, sus în cer, și pe pământ

sub: nu este altul.
Din nou în Deuteronom 6: 4-5:
Ascultă, Israel: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn: și tu

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, și cu toate

sufletul tău, și cu toată puterea ta.
Cartea lui Isaia 45: 5-6 conține:
Eu sunt Domnul, și nu mai este altul, nu există nici un Dumnezeu

alături de mine ..ca să se știe, de la răsăritul soarelui,

și din vest, că nu este nimeni în afară de mine. Eu sunt

Doamne, și nu este altul.

Sarne Cartea 46: 9 dispune de:
Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul; Eu sunt Dumnezeu, și acolo

este nici unul ca mine.

Toate versetele de mai sus anunță în cuvinte simple și simple, care

oameni de la răsărit și de la apus sunt obligate să creadă, în esență,

că:
Nu este Dumnezeu în afară de Allah.
Traducătorul versiunii arabă a Bibliei tipărite în 1811

denaturat Hristos declarație proprie prin schimbarea prima persoană în

secțiunea

doilea person.l Hristos declarație proprie a fost "Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn",

aceasta a fost schimbat în: "Domnul Dumnezeul tău este un singur Domn". Acest

pare să fi fost modificate în mod deliberat ca prima persoana utilizat în

în primă instanță respinge orice posibilitate de dumnezeire pentru Isus

în timp ce

utilizarea de-a doua persoana nu-l respinge în mod necesar.
Declaratie de al treilea
Evanghelia după Marcu 13:32 conține această declarație:
Dar de ziua și ceasul acela știe nimeni, nu, nu

îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Această declarație din nou vorbește clar de falsitatea

trinitate,

deoarece cunoștințele de Judecata de Apoi este posedat doar de

Dumnezeu, așa cum este arătat de către Hristos declarație proprie de mai sus. Hristos în mod clar

se opune

se de la această cunoaștere, precum și alții, fără nici rezerve

ȚII. Dacă Hristos a fost una dintre persoanele ipostatice ale lui Dumnezeu, acest

lipsa de cunoaștere a Judecata de Apoi nu ar fi fost

conceput pentru el, mai ales având în vedere credința că

Cuvânt și Fiul împreună sunt "cunoașterea lui Dumnezeu", și că

Cuvânt, Fiul și Hristos sunt unite împreună într-o singură ființă. Dacă ne

accepta, pentru o clipă, că ele sunt unite prin incamation, sau

prin transsubstanțierii ca iacobiților cred, ar însemna

că

cunoașterea Ziua Judecății ar fi fost posedat

prin Hristos alonel sau, cel puțin, că Fiul trebuie să-l cunosc ca Tată

nu.
Augustin a spus că Hristos se negate de acord cu întreprinderea

în picioare de oameni ca și cum ar spune că din moment ce el nu a putut spune

le-a

Ziua Judecății, pentru ei era ca și cum el nu-l cunosc.
Declaratie de-a patra
În Matei 20: 20-23 găsim:
Atunci au venit la El mama lui Zebedeu aiba 2 copii cu

fiii ei, închinându-l, și din dorința de un anumit lucru de

l. Și a zis: Ce vrei? Ea a zis:

el, Grant că acești doi fii ai mei să șadă, cea de pe tău

dreapta, altul la stânga, în împărăția ta. Dar Isus

a răspuns și a zis: Voi nu știți ce cereți ... dar a ședea la

mâna dreaptă, iar în stânga mea, nu este a mea de a da, dar acesta trebuie

să le fie atribuit pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.

Același eveniment a fost descrisă în Marcu 10: 35-45, dar acolo el

vorbește despre Iacov și Ioan se apropie de Hristos în loc de

mama lor, care prezintă un alt exemplu de contradicție de

the

Textul biblic.
În această declarație Isus afirmă în mod clar că nu este în puterea lui

pentru

acorda reoluest ei și a subliniat faptul că această putere revine

Tată

singur. Această declarație se opune, de asemenea, Hristos de a fi

în al doilea rând

persoană a trinității.
Declaratie de al cincilea
Matei 19: 16-17 spune:
Și, iată, a venit și ia zis: Bunule Învățător, "

ce bine să fac, ca să am viață etemal? Și

el a zis: De ce Mă numești bun? nu este nici unul

bun, dar unul, că este, Dumnezeu.

Această declarație este în mod evident împotriva trinității. Isus nu a făcut nici

ca fiind numit "bun" să nu mai vorbim fiind numit Dumnezeu. Această declarație

ar fi lipsită de sens dacă Isus ar fi fost într-adevăr Dumnezeu întrupat. În

că

cazul în care acesta ar fi spus că nu era nimeni bun, dar Tatăl,

Fiu

și Duhul Sfânt. Cum poate Isus fi presupune că a fost mulțumit

cu lor atribuind în mod deschis dumnezeire să-l și abordarea el ca

după ce la creat pe om cu propriile sale mâini?

Declaratie de al șaselea
Matei 27:46 contine:
Și despre ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare,

a zis Eli, Eli, Lama sabactani? adică, Dumnezeul Meu, My

Doamne, de ce M-ai părăsit?
În continuare, în versetul 50 găsim:
Isus, când a strigat din nou cu glas tare, a dat

duhul.
1. Autorul nostru are cuvântul "Drepți", de aici, care este, de asemenea, prezent

în limbile arabă

Versiune 1865. În versiunea King James cuvântul "Good" apare ca

citat de noi

de mai sus.

Și Luca 23:46 dispune de:
Și când Isus a strigat cu glas tare, a spus el,

Tată în mâinile Tale îmi încredințez duhul meu.

Afirmațiile de mai sus clar respinge că el era Dumnezeu întrupat. Pentru

dacă ar fi fost Dumnezeu, el nu ar fi strigat și a zis: "Dumnezeul meu, meu

Dumnezeu de ce M-ai părăsit? "Sau:" Tată Felicit spirt meu

în mâinile tale ", etc. pentru că moartea nu poate depăși Dumnezeu, așa cum este

Este evident faptul

dent din următoarele versete din cărțile sacre.

Dumnezeu este imun la moarte
Isaiah 40:28 dispune de:
N-ai cunoscut? n-ai auzit, că ce în ce

durată Dumnezeu, Domnul, a făcut marginile pământului,

bolnav, care cade, nu, nici nu este obosit? nu există nici o cautare a lui

înțelegere.

Capitolul 44: 6 din aceeași carte spune:
Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul lui

Domnul oștirilor; Eu sunt în primul rând, și eu sunt ultimul; și pe lângă

Mine nu este Dumnezeu.
Jeremiah 10: 10has:
Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, el este Dumnezeul cel viu, și o

rege veșnică.

Paul proprii în prima Epistolă către Timotei 1:17 spune:
Acum, pînă la etemal King, nemuritor, invizibil, singurul

Dumnezeu, să fie cinstea și slava în vecii vecilor.

Dumnezeu, care este etemal, nemuritor, liber de oboseală, și veșnică

nu poate fi neajutorat și supuși morții. Poate un muritor slab este Dumnezeu?

De fapt, adevăratul Dumnezeu este Cel care, în conformitate cu textele citate

de mai sus, Hristos a fost abordarea în momentul morții sale. Ciudat

the
Creștinii cred că Dumnezeul lor, Hristos, nu numai moartea suferit

dar

De asemenea, au intrat în iad după moartea sa.
Această credință este raportat de la Cartea de Rugăciune tipărite în 1506 în

aceste cuvinte:

După cum a murit Hristos, și a fost îngropat de dragul nostru, noi trebuie, de asemenea

cred că el a coborât în ​​iad.

Philip Guadagnolo a scris o carte în limba arabă în respingere a

lucru de Ahmad Al Sharif ibn al-Zain "Abidin și a numit-o

Khiyalatol Filbos (Punctele de vedere ale Philip). Acesta a fost tipărită la Roma, în

1669. Tatăl Philip a spus în această carte:

Care a suferit pentru păcatele noastre, a coborât în ​​iad, și apoi

a fost înviat din morți, a treia zi.

Cartea de rugăciuni conține cuvântul "iad" în doc- Atanasian

trigon, "brad umai crezut de către toți creștinii.

Jawad ibn de Sabat a spus:
Explicând această credință, părintele Martyrose mi-a spus că

când Hristos a acceptat formă umană a devenit necesar pentru

l să suporte toate suferințele omenești și necazuri. Prin urmare, el

a fost trimis în iad și a fost pedepsit. Când a fost eliberat

de la tiv, toți cei care au fost prezenți în iad înainte de el a fost

lansat cu el. Am cerut o dovadă și sprijin pentru

această credință. El a răspuns că această credință nu a avut nevoie de nici o

sprijin. Unul dintre creștinii prezenți, a remarcat sarcastic

că Tatăl trebuie să fie foarte crud, în caz contrar el va avea

Nu este permis ca fiul său să meargă în focul iadului. Preotul

a devenit foarte supărat pe el și l-au izgonit din adunarea.

Mai târziu, în aceeași creștin a venit la mine și îmbrățișat

Islamul dar nu a permis să fie făcute publice în timpul vieții sale. Eu

ia promis să-l păstrați secret.

În 1833 (1248 AH) un preot renumit, Joseph Wolf, a venit la

Lucknow în India. El a susținut că a primit inspirație de la

Dumnezeu. El a declarat în public că Hristos va coborî din cer în

1847. Un Shi "ah savant a avut o dezbatere cu el. Shi" ah savant

l-au întrebat despre credința în discuție și el a răspuns că

Hristos a făcut într-adevăr să introduceți iad și a fost pedepsit, dar nu era nimic

greșit la acest drept a fost pentru mântuirea poporului său.

Unele secte creștine deține o credință și mai rău despre Hristos. Clopot

a spus în istoria sa în ceea ce privește Maroniților:
Această sectă consideră că Hristos a intrat iad după ce sa

moarte și că el a eliberat sufletele Cain și poporului

din Sodoma din iad, pentru că ei nu erau adepții

creatorul răului, în timp ce sufletele Abel, Noe și

Abraham a rămas în iad așa cum au fost adversari. Ei au, de asemenea,

cred că creatorul universului nu este un Dumnezeu care

La trimis pe Isus. Prin urmare, ei resping cărțile Vechiului

Testament ca fiind inspirat de Dumnezeu.

Autorul Meezan al Haqq a spus în cartea sa Hall al-lshkal

care a scris răspunde cartea Kashf al-Asrar:

Este adevărat că credința creștină include convingerea că

Hristos a intrat în iad și a ieșit din ea a treia zi

și Sa înălțat la cer, dar dracu cuvântul aici semnifică

"Casa", care este un loc între iad și cea mai mare cerul.

Acest lucru implică faptul că Hristos a intrat în "Casa", astfel că el s-ar putea

arată slava Lui pentru oamenii din "House" și că el ar trebui să

dezvălui pentru a le lui fiind maestru de viață, și că el a avut

ispășit toate păcatele, fiind crucificat. Astfel, iad și Satana

au fost depășite de el, și au fost făcute ca și în cazul în care inexistente

a credincioșilor.

Acesta a fost confirmat de Cartea de rugăciuni și de către preoții,
Philip Guadagnolo, Martyrose și Joseph Wolf că iadul este destinat

aici

în adevăratul sens, spre deosebire de interpretarea prezentată de

autor

de Meezan al-Haqq. Rămâne să fie susținută de unele convingătoare

Argumente care există orice loc numit "House" între iad și

cea mai mare ceruri, sau că Isus a intrat în iad, pur și simplu pentru a arăta slava Sa

pentru

oamenii din "House".
În plus, existența "Casa" nu face nici o diferență de la

fie că este un loc de plăcere și confort sau este un loc de

pedeapsă

ment și chin. În primul caz, ar fi necesar pentru

Hristos să le arate slava lui ca si cum ar fi deja trăiesc în

eter-

plăcere nal și confort și, în al doilea caz, "Casa" este

nimic

altele decât iad pentru sufletele care suferă acolo.
Atonement: o imposibilitate Rational
Jertfa lui Hristos sub forma de moartea sa nu are nici o logică

con-

conexiune cu credința în ispășire, care este răscumpărarea omului

de la păcatele sale. Așa cum păcatul în acest context este păcatul originar care a fost

com-

mise de către Adam în Paradis. Este logic de neconceput ca toți

unui

om descendenții propriu ar trebui să sufere pentru păcatul tatălui lor. Ar fi

să fie o

mare nedreptate pentru ei. Se spune în mod clar în cartea lui Ezechiel

18:20:
Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, nici

trebuie să tatăl purta nelegiuirea fiului său, dreptatea

a celui neprihănit va fi peste el, și răutatea

rău va fi peste el.

Un alt fapt care nu putem să înțelegem este că Satan a fost

depășite prin Hristos, prin moartea sa. Potrivit cărțile

Creștinii Satana este veșnic legat cu lanțuri și închiși din momentul

înainte de nașterea lui Hristos. Al șaselea verset din Epistola lui

Jude are:
Și îngerii, care nu au păstrat vrednicia, ci stânga

locuința, -a rezervat în lanțuri veșnice

în întuneric, până la judecata zilei celei mari.
Declaratie de-al șaptelea
Evanghelia lui Ioan conține următoarea declarație a lui Hristos

abordarea Mary: l

Isus ia zis:, nu Atinge-ma; pentru că nu sunt încă

suit la Tatăl Meu: dar du-te la frații Mei, și spune-

le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și Dumnezeul meu,

și Dumnezeu.2 ta

Hristos, în această declarație, se descrie ca om ca și alții cam asa ceva

că oamenii nu-l poate acuza de cererea de

auto-îndumnezeire.

El a subliniat umanitatea sa și a spus că el este un om ca ceilalți, de

fiul cuvânt a fost folosit pentru el numai în sens metaforic. Ca aceasta

Declarația a fost făcută de el, înainte de înălțarea Sa la ceruri și

doar după "învierea" lui se confirmă că Hristos a fost

predicând

umanitatea lui și lui fiind slujitorul lui Dumnezeu până la înălțarea lui

pentru

cerurile, care este, toată viața lui. Declarația de mai sus a

Hristos este absolut, în conformitate cu următoarea declarație de

the

Sf Coran în cazul în care se citează declarația profetului Isus

(Pacea

fie asupra lui).

Am vorbit cu ei de nimic în afară de ceea ce mi-ai poruncit. (I

a spus) se închină lui Allah, Domnul meu și Lord.3 ta

Al optulea Shtement
Evanghelia după Ioan 14:28, conține următoarea declarație de

Hristos:
Pentru Tatăl meu este mai mare decât Mine

Aceasta confirmă, de asemenea, că Hristos a negat fiind Dumnezeu, așa cum nimeni nu poate fi

chiar egal cu Dumnezeu departe de a fi mai mare decât El.

Declaratie de al IX-lea
Evanghelia după Ioan 14:24 conține următoarea declarație de

Hristos:
Și cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui proprii

care mi-a trimis.
Acest lucru face foarte clar faptul că cuvântul rostit de Domnul Hristos este cuvântul

a lui Dumnezeu și nu cuvântul lui Isus, și că Isus a fost nu mai mult de

o

mesager trimis de Dumnezeu.

Declaratie de-al zecelea
Matei capitolul 23 conține această adresă a lui Hristos a lui

ucenicii:

Și nu numiți pe nimeni pe tatăl tău pe pământ: pentru unul este

Tatăl vostru, care este în ceruri. Să nu vă numiți stăpâni:

pentru unul este Învățătorul vostru, chiar Christ.l
Acest lucru, de asemenea, spune clar că Dumnezeu este unul și numai Isus mesager lui

ger.
Declaratie de al Xl-lea

Evanghelia după Matei 26: 36-44 are:
Atunci Isus a venit cu ei într'un loc numit

Ghetsimani, și a zis ucenicilor: Stai voi aici, în timp ce eu

du-te și roagă-te acolo. A luat cu El pe Petru și cei doi

fiii lui Zevedeu, 2 și au început să se întristeze și foarte grele.

Apoi le-a zis, sufletul meu este cuprins de o întristare,

chiar până la moarte: rămîneți aici, și vegheați cu mine. Și el

a mers un pic mai departe, și a căzut cu fața la pământ, și sa rugat, zicând:

Tată, dacă este cu putință, să paharul acesta ", treacă de la mine: nev-

ertheless, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. Și el vine la

ucenicii, și să le găsit dormind, și a zis lui Petru.

Ce ar putea să nu vă vedeți cu mine o oră? Uita-te și roagă-te,

ca să nu cădeți în ispită: duhul în adevăr, este plin de râvnă,

dar carnea este neputincioasă. El a plecat din nou a doua oară,

și sa rugat, zicând: Tată, dacă acest pahar nu poate trece

departe de mine, cu excepția să-l beau, se voia Ta; Și el

a venit și le-a găsit dormind din nou .... Și a plecat

din nou, și sa rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte.
Toate cuvintele și faptele lui Hristos în descrierea de mai sus

dovedesc în mod clar că Hristos nu a considerat el însuși a fi Dumnezeu, dar

o Ser-

Vant lui Dumnezeu. Ar fi trist Dumnezeu la moarte, ar fi Dumnezeu culcat la pământ

și să se roage așa cum a făcut Hristos? În plus, în cazul în care singurul scop al lui Hristos proprii

care vine în lume în formă umană a fost să-și sacrifice viața pentru

răscumpărare a întregii lumi, de ce, la acest lucru foarte ocazie, a fost el

astfel

trist cu privire la problema de moartea sa, care a fost presupune ca

foarte

scopul existenței sale? De ce a roage ca Dumnezeu ar elimina

cupa de moarte de la el?

l "Declaratie welfth
Acesta a fost obiceiul de obicei a lui Hristos pentru a se referi la el cu cuvintele

"Fiul omului", după cum reiese din Matei, 8:20, 9: 6, 6:13, 27,

17: 9,

12, 22. 18:11. 19:28. 20:18, 28. 24:27. 26:24, 45, 64. În mod similar

acolo

sunt multe alte locuri din alte cărți.

Argumentele creștine în favoarea Sfintei Treimi
S-a arătat în al cincilea punct de mai sus că scrierile lui

Ioan sunt pline de descrieri metaforice și simbolice și că

există cazuri rare, numai în cazul în care unele interpretare nu este

necesar. În mod similar am arătat în al șaselea punct de frumoasa

ambiție

guity se găsește în Hristos propriilor declarații, în măsura în care, de fapt, că

chiar
ucenicii Lui au putut să-l înțeleagă până la Hristos însuși

a avut

specificat sensul declarațiilor sale. De asemenea, ne-am citat

Exemple

dovedind că niciodată nu a pretins dumnezeire și nici nu a fi a doua persoană

de

trinitatea în cuvinte clare; și că declarațiile utilizate, de obicei, de către

the

Pe creștini să susțină această afirmație sunt ambigue și cea mai mare parte luate

de la

Evanghelia lui Ioan.

Aceste declaratii sunt de trei tipuri:
1. Există unele declarații care nu fac în nici un fel sprijinul lor

pretinde, în măsura în sensurile lor reale sunt implicate. Deduc- lor

ȚII din aceste afirmații stau în contradicție clară de a rea-

fiul, precum și dovezi textuale și explicite declarații ale lui Hristos

el însuși. Noi le-am discutat suficient în precedent

două secțiuni.

2. Unele afirmații produse de aceștia în acest scop sunt de

natură care au fost deja explicate prin alte versete din

Evanghelii și de declarațiile făcute de Cristos însuși. În presiunea la

ence de aceste explicații, fără alte explicații ale

Savanți sau comentatori creștini pot fi acceptate.
3. Există declarații care, în conformitate cu, teologii creștini

necesită interpretare. Necesitatea de interpretare în astfel de

Declarații prevede că această interpretare nu trebuie să contrazică

textul sfânt și să fie în concordanță cu argumente raționale. Este

inutil de a reproduce toate aceste declarații aici și vom

reproduce și a discuta doar unele dintre ele, în scopul de a expune

natura argumentare lor.
Primul argument
Versurile frecvent citate de savanți creștini sunt cele care

se referă la Hristos ca Fiul lui Dumnezeu. Aceste versete ca argument pentru