Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 589 ~
modernă,denumește un element al coifurii purtat de jandarmi, în special la paradă sau ceremo-
nii. A fost moștenit din latina târzie
cofea
„căiță” (atestat de Venantius Fortunatus din secolul VI
și păstrat şi în limbile romanice;
32
, fiind relaționat de etimologi cu lexemul românesc
cofă
; cf. it.
(s)cuffia
, fr.
coiffe
, prov.
coifa
, sp.
(es)cofia
, port.
coifa
. Cf. și
scufie
. Apare cu semnificație militară,
de element de protecție a capului ostașilor implicați în lupte, din secolul al XVI-lea. În secolul
al XIX-lea îl atestăm în unele sintagme terminologice:
coif din alamă, coif din piele neagră, coif
metalic, coif pentru grăniceri
, perioadă după care a devenit istorism.
Un alt accesoriu al coifurii militare în epoca modernă îl constituie
egreta
,
care reprezenta, în
secolul al XIX-lea, un mănunchi de pene sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălărie, la chipiul
militar (în unele ţări şi astăzi), la turbane etc. (
egretă albă din pene de erodiu, cu tricolor la bază,
egretă albă pentru ofiţeri, egretă albă, prevăzută la bază cu pene galbene și albastre, egretă având
la bază „mărul lunguieţ”, egretă de culoare fumurie, egretă de culoare roșie în ţinuta de campanie,
egretă din păr de cal vopsit roșu, egretă din păr fumuriu, egretă din pene albe de stârc, egretă roşie
pentru muzicanţi, egretă roșie pentru trupă, egretă roșie cu merişor galben, egretă din păr alb de
cal, egretă, tricoloră, cu merişor roșu
etc.).
Am atestat acest termen militar vestimentar în următoarele exemple: „Văzui prin ceață
egrete-
le
-albicioase mișcându-se departe, ca umbre fioroase”
33
; „Îşi comandau haine particulare,
egrete
lungi, galoane galbene
34
; „Numai era de tot tînăr cînd i se aşezase pe frunte cuca de argint cu
egretele
și cabanița”
35
.
Termenul a fost format în limba franceză
aigrette
, de unde româna l-a și împrumutat, de la
genul de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de
pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb i se mai spune în limba română (fr.
egretta
)
36
.
Un
sinonim al
egretei
poate fi considerat
penaj
(îl atestăm și cu varianta de
panaș
), mănunchi
de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc. (
penaj alb cu bază albastră,
penaj albastru, penaj bicolor (roșu-garance și alb), penaj negru la chivără, penaj negru, cu vârful
roşu, penaj tricolor, penaj verde de cocoș, penajul bicornului alb, penajul bicornului fumuriu, pena-
jul din păr de cal (vopsit roșu)
etc.). Am atestat acest termen militar vestimentar în următoarele
exemple: „Soldații aveau chipiuri cu
penaj
”
37
. Lexemul a fost împrumutat din franceză
pennage
.
Termenul
sub bărbíe
„curelușă a mai multor elemente de coifură
din secolul al XIX-lea, care tre-
ce pe sub bărbia militarului”: „
Sub bărbia
era alcătuită din două jugulare de alamă, în formă de
solzi, suprapuși, dispuşi pe două rânduri și montaţi pe piele.”
38
Este atestat în mai multe sintagme
terminologice (
sub bărbie cu jugulare galbene, fixate în rozete
;
sub bărbie de lac negru
;
sub bărbie
falsă din galon sârmat
etc.)
p. 392.
32
W. Meyer-Lübke,
Romanisches etymologisches Worterbuch
, Heidelberg: C. Winter, 1935.
33
G. Alexandrescu,
Opere
, Bucureşti: E.S.P.L.A., 1957,
p. 82.
34
Gh. Brăiescu,
Opere alese
, V. I, București: Editura pentru Literatură, 1962,
p. 153.
35
F. Barbu,
Princepele
, Bucureşti:
Editura Tineretului, 1969,
p. 176.
36
Dicționar explicativ ilustrat al limbii române
, Chișinău: Arc, 2007, p. 633.
37
C. Sandu-Aldea,
În urma plugului
, Bucureşti: Cartea Românească, 1926,
p. 128.
38
Cristian Vlădescu, op. cit., p. 97.