Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 586 ~
Iniţial, acest element al coifurii militare a fost din piele, apoi se confecţiona din metal. Pro-
ducerea din metal datează cu sfârșitul Epocii Medievale și rămâne astfel pe tot parcursul Epocii
Moderne. În această perioadă istorică a fost considerat sinonimul substantivelor
cască militară,
coif
. Cuvântul mai avea și varianta
chiveră
, la fel de populară şi funcțională
3
. Îndelungata istorie
de funcționare a termenului este confirmată începând cu letopisețele românești și până la scri-
erile de limbă literară românească din epoca modernă. Până a fi confecționate din metal, aceste
elemente de coifură militară au fost confecționate din diverse materiale: „Şliceau de pâslă, pre
limba noastră dățească glugă, poate fi chivere, care nu de mult era acest fealiu de
chivere
la boiari,
aicea în ţară”
4
; „Aveau în capul lor
chivere
negre...”
5
; „Lăpăda ţoale domnești,/ Da-mbrăca călu-
gărești,/ Pe subt
chivară
atirna/ Acea spatie turbată, Ce prăpădea turcimea toată.”
6
Îl atestăm și înscrieri din alte perioade istorice:„ Şepci,
chivăre
, ceacuri și purcoaie ţuguiete de
puști și de sulițe”
7
; „Flăcăi groși în ceafă,/ Voinici făr de leafă;/ Cu
chivere
nalte,/ Cu cozile late,/
Lăsate pe spate.”
8
.
Termenul
chivără
a fost împrumutat din rusă
кивер
„element de coifură militară”, limbă în
care are o istorie mult mai îndelungată, pornind din rusa veche, de la varianta de
киверь
, ce
dispunea de aceiași semnificație. Termenul a fost atestat pentru prima dată în scrierile de limbă
rusă veche ale mitropolitului Ciprian, în anul 1378. Limba rusă veche a împrumutat acest termen
din dialectele baltice, de la
küvar
„pălărie, chipiu” sau din limba finlandeză veche unde termenul
küvar
avea aceeași semnificație.
9
Limba română, împrumutând termenul din rusă, a denumit cu acesta o varietate amplă de
chivere, confecționate din diverse materiale:
chivăra
din piele
cu garnituri metalice, chivără cu
păr alb de cal, chivără
cu penaj alb, chivără de piele neagră de miel, chivără din metal
etc.
Un alt termen din această categorie este
bicorn
, care semnifica un element de coifură al uni-
formei militare cu două prelungiri în formă de corn, purtată de către ofițeri și jandarmi.
10
Pe tot
parcursul secolului al XIX-lea a fost un element de coifură caracteristic perioadei: „ofiţerii de
infanterie primesc pentru ţinuta de ceremonie egrete de culoare fumurie, aghiotanţii rămânând
la uniforma din 1834, dar diferenţiindu-se pe arme, cei de infanterie având penajul
bicornului
fumuriu, iar cei de cavalerie, alb.”
11
Apare și în diverse sintagme terminologice, pentru diferite
feluri ale acestui element de coifură:
bicorn bleumarin, bicorn cu fulgi albi, bicorn cu pană albă
frizată, bicorn cu pană neagră frizată, bicorn cu penaj, bicorn cu torsadă din galon de fir auriu și
pene tricolore albastre/ roșii /albe, bicorn din fetru, bicorn prev
ăzut
cu galon de mătase neagră la
Do'stlaringiz bilan baham: