Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 475 ~
– a pledat fervent în favoarea creării condiţiilor practice pentru „apropierea și contopirea” celor
două forme de proprietate în una singură, cea comunistă
17
, oferind în această privinţă Moldova
sovietică în calitate de „poligon experimentativ”.
Gloria agricolă a Moldovei sovietice s-a dovedit a fi, însă, de scurtă durată: în apogeul
reputației de „republică agricolă bogată și bine administrată”, la 15 decembrie 1983,
noul lider
sovietic Iuri Andropov (1914–1984) a acuzat Partidul Comunist al Moldovei că gestionează prost
republica, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Din acea aspră critică nu lipsea spe-
cificitatea că administrarea agriculturii moldovenești, atât de proslăvită
sub Brejnev, era de fapt
greoaie și ineficientă. Și nu numai Andropov, ci și protejatul său Mihail Gorbaciov, –
care se
documentase asupra situației reale din Moldova sovietică în cadrul vizitei sale din 1979, – se va
pronunța împotriva politicii agricole aplicate în Moldova și a generalizării ei în întreaga Uniune
Sovietică. În consecință, înșiși comuniștii moldoveni vor fi nevoiți să recunoască justețea acelei
critici neobișnuite, mai mulți miniștri fiind îndepărtați din funcțiile lor.
Statisticile oficiale confirmă adevărul că ţăranii moldoveni, deși colectivizaţi și supuși unei
drastice exploatări, au asigurat într-adevăr „revărsarea din plin” a
tuturor resurselor disponibile,
aceasta însă cu preţul deteriorării progresive a propriului standard de viaţă. La finele anilor ’70,
numărul vitelor cornute în toate categoriile de gospodării agricole sporise, comparativ cu anul
1950, de 2 ori, cel al porcinelor, de 5,4 ori. La finele aceleiași perioade, ponderea agriculturii
R.S.S.M. în producţia agricolă unională constituia: la conserve – 10,1% faţă de totalul pe U.R.S.S.,
la ulei vegetal – 3,7%, zahăr – 3,5%, vinuri – 8,2%, legume – 4,2%, fructe – 12,3%, struguri –
21,3% etc.
18
.
Un spor atât de important al producţiei agricole a fost obţinut în condiţiile unei finanţări
modeste a agriculturii Moldovei de către organele centrale de planificare. Astfel, în timp ce în
agricultura U.R.S.S.
au fost investite, pe parcursul perioadei 1966–1975, circa 213 miliarde de ru-
ble, agriculturii Moldovei i-au fost alocate doar 4.344 milioane de ruble, ceea ce constituia puţin
peste 2% din totalul investiţiilor. În același timp, R.S.S.M. a livrat producţie agricolă în valoare
totală de 6.982,8 milioane de ruble.
Fiind unul din principalii producători și furnizori de produse agroalimentare, populaţia Mol-
dovei sovietice se evidenţia printr-un consum pe locuitor mai redus cu circa 27% comparativ cu
media pe U.R.S.S. și cu 37% mai redus faţă de media pe Federaţia Rusă. Potrivit unor estimări de
la finele anilor ’80, venitul anual al unui membru al familiei de colhoznici era cu 2% mai mic faţă
de media unională, în timp ce în Ucraina, bunăoară, indicele respectiv era cu 9% peste această
medie, în Rusia – cu 8%, în Bielorusia – cu 7%, Georgia – cu 6%, fără a lua în
calcul cele trei repu-
blici baltice, cele mai prospere. La capitolul venitul anual al unei familii de colhoznici, Moldova
se afla pe penultima poziţie în cadrul imperiului sovietic
19
.
Populaţia rurală a RSS Moldovenești era discriminată atât prin
consumul mai redus al pro-
duselor alimentare de bază, cât și prin veniturile anuale obţinute, prin mărimea pensiilor și ve-
niturilor din fondurile sociale alocate de stat, inclusiv prin serviciile comunale, mai mult decât
modeste, acordate de același stat
egalitarist
.
17
Аграрно-промышленные объединения: принципы, организация и опыт развития
(Тезисы
докладов и выступлений на конференции). Кишинев, 1971, p. 18.
18
Енчиклопедия Советикэ Молдовеняскэ
. Вол. 8. Кишинэу, 1981, p. 238.
19
Hélène Carrère D’Encausse,
L’Empire eclaté. La revolte des nations en U.R.S.S
., Flammarion, Paris,
1978, p. 119.