~ 473 ~
Tabelul 2. Nivelul de dezvoltare economică a principalelor zone ale RSS Moldovenești (1975)
5
:
Zonele
teritoriale
Ponderea zonelor (%) Indicatorii economici (media în %)
Teritoriu Populaţie
Popula-
ţia totală
F o n d u r i l e
principale de
producţie
Numărul munci-
torilor și funcţio-
narilor
Media ge-
nerală
RSSM
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
Sud-Est
10,4
11,8
186,6
218,9
185,7
197,1
Centru
28,3
41,1
101,6
91,4
128,6
107,2
Nord
37,1
31,7
79,8
72,4
71,4
74,5
Sud
24,2
15,4
61,2
67,2
42,9
57,1
Deţinând pârghiile de conducere, ministerele unionale și unional-republicane au promovat,
pe parcursul perioadei 1965–1985, o politică a afluenţei masive pe teritoriul R.S.S.M. a populaţiei
rusofone, adusă pentru construcţia unor noi întreprinderi industriale în condiţiile unui surplus
local de forţe de muncă. Această politică a condus la o reducere substanţială a cotei populaţiei
autohtone în sfera industrială, la devalorizarea statutului limbii, culturii și tradiţiilor acesteia,
la instruirea, în cadrul instituţiilor superioare și medii de învăţământ, preponderent, sau chiar
exclusiv, în limba rusă.
Este cert faptul că ministerele și departamentele unionale aflate pe teritoriul Moldovei so-
vietice au urmărit, alături de anumite interese economice, un obiectiv politic major. Astfel, încă
din 1964, începe un nou val de
deportări mascate
, ce au vizat de această dată intelectualitatea
moldovenească, prin repartizarea absolvenţilor instituţiilor superioare de învăţământ pe întreg
cuprinsul U.R.S.S. Totodată, regimul sovietic a transferat în Moldova specialiști ruși cu studii
superioare din toate domeniile de activitate, ce au furnizat o bună parte din contingentele inte-
lectualităţii locale și „au contribuit din plin la rusificarea republicii”
6
.
În aceiaşi ani, autorităţile sovietice iniţiază o nouă acţiune, – de fapt, aceeaşi deportare, – prin
care tinerii moldoveni erau trimiși la șantierul Tavda-Sotnik din Tiumen pentru construcţia căii
ferate, la uzina constructoare de mașini din Togliatti, pe Volga, la uzina de producere a pneurilor
din Barnaul, la cea de tractoare din Pavlodar etc. Or, nu era altceva decât o absurditate „raţiona-
mentul economic” al unui atare „schimb” de populaţie, sperându-se că moldovenii vor munci cu
mai multă râvnă pe șantiarele comsomoliste ale Rusiei, Kazahstanului etc., iar rușii, ucrainenii și
cazahii vor prelucra mai bine pământul Moldovei
7
.
În perioada 1966–1970 în Moldova se atestă un sold migrator anual de circa 21,0 la mia de
locuitori, în timp ce în Ucraina doar 9,0 la mie, în R.S.F.S.R. 12,0, iar în Bielorusia doar 3,0 la mia
de locuitori
8
. Deosebit de intens în perioada respectivă a fost afluxul populaţiei de origine rusă,
ceea ce a avut drept consecinţă creșterea considerabilă a ponderii acesteia în structura demogra-
5
Calculat de acad. Sergiu Chircă în baza materialelor statistice (Forma 90) – „pentru uz de serviciu”
(«для служебного пользования»).
6
G. Ciorănescu,
La politique de russification
, in: Aspects des relations sovieto-roumaines, 1967–1971,
Paris: Minard, 1971, p. 186; Adrian Pop,
Componente ale politicii de deznaţionalizare în Moldova
sovietică
, in: Sub povara graniţei imperiale, București: Editura Recif, 1993, p. 38.
7
G. Ciorănescu,
Do'stlaringiz bilan baham: |