Întărirea mecanismului insolvenței în România

Comentariu
Ca regulă generală, debitorul aflat în dificultate financiară poate cere deschiderea procedurii concordatului preventiv, acest drept nefiind recunoscut creditorilor. În doctrină²⁷ s-a exprimat opinia că o astfel de regulă consacră „principiul liberului acces al debitorilor la această procedură.”

Legiuitorul a considerat că anumiți debitori nu trebuie să mai aibă posibilitatea de a recurge la procedura de concordat preventiv, aceste categorii constituind excepțiile enumerate la art. 16 literele a)-c).

Pentru încurajarea unei astfel de proceduri de prevenire a insolvenței, a fost eliminată dintre excepțiile de la aplicabilitatea procedurii concordatului preventiv situația debitorilor împotriva cărora a fost deschisă procedura insolvenței cu 5 ani anteriori ofertei de concordat preventiv. De asemenea, a fost nuanțată situația în care debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv în cei 3 ani anteriori ofertei, excepția de la beneficiul procedurii fiind menținută doar pentru cazul în care o astfel de procedură a eșuat.

În ceea ce privește sfera infracțiunilor a căror incidență reprezintă o cauză de excludere, aceasta a fost lărgită, dar s-a prevăzut că interdicția operează doar când condamnarea vizează „acționarii/asociații/asociații comanditari care dețin controlul debitorului”. În privința noțiunii de „control”, aceasta este definită în cadrul art. 5 pct. 9 din Legea nr. 85/2014.
Art. 17

Judecătorul-sindic are următoarele atribuţii în procedura concordatului preventiv:

a)să numească administratorul concordatar provizoriu;

b)să omologheze, la cererea administratorului concordatar, concordatul preventiv;

c)să constate, la cererea oricărui creditor nesemnatar al concordatului preventiv, îndeplinirea condiţiilor cerute pentru a fi înscris pe lista creditorilor ce au aderat la concordatul preventiv;

d)să dispună prin încheiere, potrivit prevederilor art. 18, suspendarea provizorie a executărilor silite contra debitorului, în baza ofertei de concordat preventiv formulate de debitor şi transmise creditorilor;

e)să judece acţiunile în nulitate şi în rezoluţiune a concordatului preventiv.
Comentariu
Prin noua reglementare a atribuțiilor judecătorului-sindic fost eliminată etapa procedurală a „constatării” concordatului, fiind menținute etapele de propunere, negociere, aprobare de către creditori, iar apoi de omologare de către judecătorul-sindic.

Printre atribuțiile judecătorului-sindic enumerate la art. 16 este și aceea de suspendare provizorie a executărilor silite față de debitor. Importanța acestui efect – unei executări silite-a fost relevată în doctrină²⁸, care a arătat că „s-ar putea ridica întrebarea de ce o astfel de procedură ar fi importantă pentru debitor, ținând cont de faptul că sunt excluse de la eligibilitate întreprinderile aflate în stare de insolvență. Răspunsul este dat în primul rând de faptul că nu este necesară starea de insolvență pentru declanșarea unei executări silite. De exemplu, creditorul fiscal poate executa o creanță, chiar și contestată, prin simpla emitere a unui titlu executoriu. Debitorul poate hotărî, la rândul său, că, deși are suficiente sume de bani în cont pentru a acoperi anumite creanțe, nu dorește să o facă din varii motive.”
Art. 18

(1)Cererile formulate în temeiul prezentului titlu se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, părţile fiind citate în termen de 48 de ore de la primirea cererii.

(2)Părţile cu sediul în străinătate sunt citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul sau, după caz, la domiciliul ori reşedinţa cunoscut/cunoscută al/a acestora; în lipsă, citarea se face prin afişare la uşa instanţei.
Comentariu
Aceste dispoziții normative consacră celeritatea și confidențialitatea soluționării cererilor în materia concordatului preventiv. În doctrină²⁹ s-a arătat că „urgența judecării unor astfel de pricini este dată de situația specială de dificultate financiară în care se află debitorul și mai ales de strădaniile depuse pentru evitarea deschiderii procedurii falimentului”.
Art. 19

Atribuţiile administratorului concordatar sunt următoarele:

a)întocmeşte tabelul creditorilor, care include şi creditorii contestaţi sau ale căror creanţe sunt în litigiu, şi tabelul creditorilor concordatari; o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari aflaţi în procedură de concordat va fi înscrisă în toate tablourile creditorilor cu valoarea nominală a creanţei deţinute până ce aceasta va fi complet acoperită;

b)elaborează, împreună cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia, respectiv proiectul de concordat şi planul de redresare;

c)face demersuri pentru soluţionarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor şi creditori ori între creditori;

d)solicită judecătorului-sindic omologarea concordatului preventiv;

e)supraveghează îndeplinirea obligaţiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv;

f)informează, de urgenţă, adunarea creditorilor concordatari asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către debitor a obligaţiilor sale;

g)întocmeşte şi transmite adunării creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activităţii sale şi a debitorului; raportul administratorului concordatar va conţine şi opinia acestuia privind existenţa sau, după caz, inexistenţa unor motive de rezoluţiune a concordatului preventiv;

h)convoacă adunarea creditorilor concordatari;

i)cere instanţei închiderea procedurii concordatului preventiv;

j)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul capitol, instituite prin concordatul preventiv ori stabilite de judecătorul-sindic.

Comentariu
Raportat la atribuția întocmirii celor două tabele și a înțelesului noțiunilor de „creditori contestați” și „creanțe în litigiu”, în doctrină³⁰ s-a arătat că „administratorul concordatar va întocmi două tabele, cel al tuturor creditorilor, care include și creditorii contestați sau deja în litigiu, și cel al creditorilor concordatari, adică al creditorilor cu care s-a ajuns la o înțelegere și în legătură cu creanțele cărora se stabilește îndeplinirea condiției de omologare, constatarea concordatului fiind eliminată. Fiind cel care întocmește tabelele menționate, administratorul concordatar va trebui să verifice creanțele contestate (cele în litigiu sunt probate prin documente corespunzătoare). În opinia noastră, va fi necesară prezentarea unei acțiuni introdusă la instanță și se va elimina întreaga creanță sau suma în litigiu, dacă părțile nu convin altfel.”

În privința atribuției de supraveghere a administratorului concordatar, o comparație cu atribuția similară a administratorului judiciar denotă caracterul diferit al conținutului acesteia. El nu realizează o supraveghere a activităților curente ale debitorului, ante-factum, de exemplu printr-un aviz prealabil cu privire la plăți, astfel cum procedează administratorul judiciar (art. 5 pct. 66 lit. a), ci exercită o supraveghere generală a modului în care debitorul îndeplinește obligațiile stabilite prin concordatul omologat.

Astfel cum a fost subliniat în doctrină,³¹ „ulterior votării planului, conciliatorul [în prezent, administrator concordatar, n.n.] supervizează executarea de către debitor a concordatului, raportează creditorilor […] și mediază disputele dintre debitor și creditori, pe de o parte, și disputele dintre creditori, pe de altă parte. El este un specialist în negociere și în managementul de criză, fiind remunerat pentru serviciile sale din averea debitorului. Conciliatorul constituie o garanție contra eventualelor intenții sau acte frauduloase ale debitorului. El intermediază încheierea concordatului și controlează executarea sa de către debitor, informează creditorii și ia măsuri de sancționare pentru încălcarea contractului.”

De asemenea, în privința caracterului distinctiv al atribuției de supraveghere a administratorului concordatar față de cea a administratorului judiciar, în doctrină³² s-a arătat că „această supraveghere se deosebește radical de supravegherea debitorului în procedura de insolvență. Ea se referă numai la îndeplinirea obligațiilor asumate de către acesta și, în primul rând, la obligația de plată a sumelor convenite. De aici și obligația corelativă a administratorului concordatar de a informa imediat creditorii asupra neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor.”
Jurisprudență
Anterior introducerii prevederii similare procedurii insolvenței privind înscrierea creanței creditorului cu mai mulți debitori solidari aflați în procedură de concordat în toate tabelele creditorilor, până ce aceasta va fi complet acoperită, în două dosare de concordat, deschise conform Legii nr. 381/2009, creditorii bancari au condiționat, în cadrul negocierilor purtate, înscrierea în oferta supusă votului a unui amendament a cărui formulare constă în înscrierea în ambele tabele a creanțelor (codebitori, fidejusori, garanți). Tabelele creditorilor au fost modificate în consecință, creanțele bancare fiind înscrise în ambele tabele și dreptul de vot modificat corespunzător amendamentului solicitat, ambele oferte au fost votate, iar concordatele omologate.(Dosar nr. 3276/105/2010, Tribunalul Prahova, concordat omologat în 04 noiembrie 2010Dosar nr. 30643/3/2010, Tribunalul București, concordat omologat în 19 ianuarie 2011).
Art. 20

(1)Onorariul administratorului concordatar se propune prin proiectul de concordat şi se stabileşte prin concordatul preventiv; acesta va fi suportat din averea debitorului.

(2)Onorariul administratorului concordatar va consta, în funcţie de natura obligaţiilor acestuia, într-o sumă fixă, un onorariu lunar şi/sau un onorariu de succes; la stabilirea cuantumului onorariului se vor avea în vedere natura activităţii desfăşurate de către debitor, precum şi complexitatea planului de redresare.
Comentariu
În doctrină³³ s-a arătat că „se clarifica natura sumei cuvenite administratorului concordatar, ca liber profesionist– aceea de onorariu, și nu de remunerație. La desemnarea administratorului concordatar, judecătorul-sindic nu stabilește onorariul acestuia, nici măcar în mod provizoriu, acesta fiind propus prin proiectul de concordat.”
Art. 21

(1)Adunarea creditorilor concordatari are următoarele atribuţii:

a)aprobă rapoartele administratorului concordatar privitoare la activitatea debitorului şi la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin concordat;

b)desemnează reprezentantul creditorilor;

c)este titularul acţiunii în rezoluţiune a concordatului preventiv.

(2)În cursul derulării procedurii, adunarea creditorilor concordatari poate fi convocată de administratorul concordatar, din oficiu sau la cererea creditorilor reprezentând cel puţin 10% din valoarea totală a creanţelor concordatare.

(3)Adunarea creditorilor concordatari adoptă hotărâri cu majoritatea de voturi stabilită prin raportare la valoarea creanţelor creditorilor concordatari prezenţi.

Comentariu
Noua reglementare restrânge atribuțiile adunării creditorilor și nu mai face referire la posibilitatea pe care adunarea creditorilor o avea, potrivit art. 18 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 318/2009, de a schimba administratorul concordatar sau de a-i stabili onorariul.

În ceeea ce privește exercitarea acțiunii în rezoluțiunea concordatului preventiv, reglementarea din Legea nr. 85/2014 nu mai precizează că acțiunea se exercită printr-un reprezentant al creditorilor.

Cu toate acestea, adunarea creditorilor poate împuternici pe un reprezentant al său să introducă acțiunea în rezoluțiune. Este nevoie doar de o hotărâre în acest sens.

În ceea ce privește convocarea adunării creditorilor la cererea creditorilor deținând 10% din valoarea totală a creanțelor concordatare, în doctrină³⁴ s-a arătat că „textul se referă la solicitarea de convocare a creditorilor după ce concordatul a fost votat și are în vedere creanțele creditorilor care au acceptat concordatul. Această concluzie este întărită de prevederile art. 27 alin. (4), care se referă la convocarea adunării creditorilor care dețin cel puțin 10% din valoarea totală a masei credale, în vederea votării concordatului. Putem concluziona deci că adunarea creditorilor se convoacă la cererea creditorilor care dețin 10% din totalul masei credale, dacă este vorba despre votarea concordatului, și la cererea creditorilor care dețin 10% din valoarea creanțelor concordatare după votarea acestuia”.

Hotărârile adunării creditorilor concordatari se adoptă cu majoritatea ca valoare a creanțelor creditorilor prezenți, în timp ce în reglementarea corespondentă din Legea nr. 381/2009 votul se raporta la valoarea totală a creanțelor. În doctrină³⁵ s-a arătat că „această modificare va determina accelerarea procedurii și îi va face pe creditorii concordatari să participe la adunările creditorilor.”

Art. 22

(1)Votul creditorilor concordatari poate fi exercitat şi prin corespondenţă.

(2)Şedinţa adunării creditorilor concordatari va fi organizată şi prezidată de administratorul concordatar.

(3)La adunările creditorilor concordatari va fi invitat şi debitorul.
Comentariu
În ceea ce privește dispozițiile art. 22, în doctrină³⁶ s-a arătat că „exercitarea votului se poate face și prin corespondență, fără a exista obligațiile de formalism prevăzute de procedura insolvenței. Se vor respecta regulile pentru emiterea unui document valabil de către o persoană fizică sau juridică.”
Art. 23

(1)Orice debitor aflat în dificultate financiară, mai puţin cei excluşi conform prevederilor art. 16, poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Prin cererea sa, debitorul propune un administrator concordatar provizoriu dintre practicienii în insolvenţă autorizaţi potrivit legii.

(2)Judecătorul-sindic numeşte administratorul concordatar provizoriu prin încheiere executorie.

(3)În termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaborează, împreună cu debitorul, lista creditorilor şi oferta de concordat preventiv.

(4)Oferta de concordat preventiv se notifică de către administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură posibilitatea confirmării primirii acesteia.

(5)Oferta de concordat preventiv va fi depusă în dosarul deschis potrivit alin. (1) şi, pentru opozabilitate faţă de terţi, se depune la grefa tribunalului, unde va fi înregistrată într-un registru special. Despre depunerea şi notificarea acesteia se face menţiune în registrul în care este înregistrat debitorul.

(6)Oferta de concordat preventiv va cuprinde şi proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declaraţia debitorului privind starea de dificultate financiară în care se află, precum şi lista creditorilor cunoscuţi, inclusiv cei ale căror creanţe sunt contestate integral sau parţial, cu precizarea cuantumului şi a cauzelor de preferinţă acceptate de debitor.

Comentariu
Dispozițiile art. 23 din Legea nr. 85/2014 nu cuprind diferențe majore față de dispozițiile corelative ale art. 20 din Legea nr. 381/2009. Obligația de comunicare a ofertei de concordat a fost reformulată prin dispozițiile alin. (4), aceasta urmând a se face de o manieră care să permită „posibilitatea confirmării primirii” (comparativ cu vechea reglementare, care utiliza exprimarea „posibilitatea verificării recepției”).

În privința elaborării ofertei de concordat, în doctrină³⁷ s-a arătat că această sarcină „revine administratorului concordatar și debitorului, deci putem vorbi de o ofertă realizată în comun, spre deosebire de procedura insolvenței, în cadrul căreia planul de reorganizare se elaborează separat de către fiecare participant la procedură având o astfel de vocație.”

Termenul de 30 de zile pentru finalizarea ofertei de concordat a fost calificat în doctrină³⁸ drept un termen de recomandare, cu justificarea lipsei unei sancțiuni, subliniindu-se însă faptul că „debitorul și administratorul concordatar numit vor fi interesați să depună cât mai repede oferta de concordat, pentru că numai după ce aceasta a fost depusă, vor putea solicita suspendarea executărilor silite în condițiile Codului de procedură civilă.”

În ceea ce privește „declarația privind starea de dificultate financiară a debitorului”, în doctrină³⁹ s-a arătat că „această declarație nu va avea decât rolul de a arăta, în concordață cu lista creditorilor, că debitorul nu se află în stare de insolvență, pentru că este evident faptul că, dacă nu s-ar fi aflat în stare de dificultate financiară, debitorul nu ar fi declanșat o astfel de procedură.”

Lista creditorilor cunoscuți, mențonată de alin. (6) al acestui articol, trebuie să fie una completă, argumentul adus în doctrină⁴⁰ fiind dedus din scopul actului procedural, care „va servi la verificarea condițiilor de omologare a concordatului de către judecătorul-sindic.”

Jurisprudență

Din actele depuse la dosar rezultă că debitorul este o persoană juridică ce organizează o întreprindere aflată în dificultate financiară, fără a fi în stare de insolvență, iar din referatul întocmit de serviciul registratură, rezultă că pe rolul instanței nu se află niciun dosar, privind pe debitorul [...], având ca obiect Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență; debitorul poate recurge la procedura de concordat preventiv, întrucât nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 16 din lege; prin cererea sa, debitorul a propus un administrator concordatar provizoriu. Pentru aceste considerente s-a admis cererea; în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a deschis procedura de concordat preventiv a debitorului; în temeiul art. 23 alin. (2) din lege s-a desemnat administratorul concordatar provizoriu propus de debitor. (Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, Încheierea din data de 06.05.2015).

Art. 24

(1)Proiectul de concordat preventiv trebuie să prezinte, în mod detaliat:

a)situaţia analitică a activului şi a pasivului debitorului, certificată de un expert contabil sau, după caz, auditată de un auditor autorizat potrivit legii;

b)cauzele stării de dificultate financiară şi, dacă este cazul, măsurile luate de debitor pentru depăşirea acesteia până la depunerea ofertei de concordat preventiv;

c)proiecţia evoluţiei financiar-contabile pe următoarele 24 de luni.

(2)Proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare, care prevede cel puţin următoarele măsuri:

a)reorganizarea activităţii debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcţionale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;

b)modalităţile prin care debitorul înţelege să depăşească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, conversia unor creanţe în acţiuni/părţi sociale, împrumut bancar, obligaţional sau de altă natură, inclusiv împrumuturi ale asociaţilor/acţionarilor, înfiinţarea ori desfiinţarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de cauze de preferinţă; în cazul acordării de noi finanţări în perioada de concordat, se va prevedea prioritatea la distribuire a acestor sume, după plata cheltuielilor de procedură.

(3)În cazul contractelor a căror scadenţă depăşeşte termenul de 24 de luni prevăzut pentru realizarea concordatului sau al celor pentru care se propun eşalonări de plată în afara acestei perioade, după închiderea procedurii de concordat, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.

(4)Termenul pentru satisfacerea creanţelor stabilite prin concordat este de 24 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni. În primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creanţelor stabilite prin concordat.

(5)În cazul în care prin proiectul de concordat se propun reduceri ale creanţelor bugetare, este obligatorie prezentarea rezultatelor testului creditorului privat.

(6)Prin proiectul de concordat preventiv, supus aprobării creditorilor, debitorul propune, de asemenea, confirmarea administratorului concordatar provizoriu, precum şi onorariul acestuia pentru perioada ulterioară datei încheierii concordatului.
Comentariu
Dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 24 nu se deosebesc fundamental de textele corespunzătoare ale art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 381/2009, modificările constând în:

• 
  extinderea termenului pentru care trebuie realizată proiecția financiară, de la 6 luni la 24 de luni;
  
• 
  adăugarea unei noi modalități pe care debitorul o poate propune pentru a depăși starea de dificultate financiară, și anume conversia unor creanțe în acțiuni/părți sociale;
  
• 
  eliminarea procentului de satisfacere a creanțelor, pe care dispozițiile art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 îl fixa la 50%;
  
• 
  prevederea priorității la distribuție a finanțărilor acordate în timpul procedurii de concordat preventiv.Această ultimă modificare are în vedere încurajarea folosirii acestei proceduri de prevenire a insolvenței, acordându-se un regim juridic de siguranță creditorilor finanțatori, prin stabilirea unei prioritizări a creanțelor imediat după cheltuielile de procedură.
  
• 
  a fost eliminată necesitatea acordului expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru remiterile totale sau parțiale de datorie, în vederea respectării regulilor privind ajutorul de stat (art. 21 alin. (2) din Legea nr. 381/2009). este introdus testul creditorului privat, obligatoriu pentru omologarea concordatului (art. 5 pct. 71, coroborat cu art. 24 alin. (5), art. 30 alin. (3) și art. 37 alin. (1) din Legea nr. 85/2014)
  
• 
  termenul maxim de realizare a obligațiilor asumate prin concordat a fost extins de la 18 luni la 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă 12 luni, scopul fiind acela de a se încuraja aplicabilitatea în practică a acestei proceduri.
  

- s-a adăugat o condiționare suplimentară în privința plăților aferente procedurii, stabilindu-se că în primul an este obligatorie plata a minim 20% din valoarea creanțelor stabilite prin concordat.

• 
  în privința modalităților prin care creanțele concordatare sunt stinse prin plată în acest procent, orice altă modalitate de stingere a obligațiilor va putea fi avută în vedere, cum ar fi, de exemplu, o dare în plată sau o novație cu schimbare de obiect (refinanțarea de către un creditor, în anumite cazuri).
  

Jurisprudență

Potrivit rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar, reiese împrejurarea că nu a fost aprobată de către creditori casarea bunurilor rămase în averea debitorului […] deși au fost notificați anterior de patru ori în acest sens pentru ședinţele din 25.11.2014, 04.12.2014, 26.01.2015 și 18.02.2015, fapt ce tergiversează procedura de valorificare a bunurilor ce fac parte din averea debitorului. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 723 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Faţă de cele prezentate, instanţa a apreciat că dezinteresul manifestat de creditori echivalează cu un abuz de drept și că judecătorul-sindic trebuie să aprobe solicitările lichidatorului judiciar pentru a suplini acordul creditorilor în vederea asigurării respectării dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 85/2006. (Tribunalul Neamţ, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, Încheierea din data de 28.05.2015)

Art. 25

(1)În baza ofertei de concordat preventiv, debitorul poate cere judecătorului-sindic suspendarea provizorie a urmăririlor silite, potrivit prevederilor art. 996 şi 999 din Codul de procedură civilă.

(2)Cererea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, fără citarea părţilor.

(3)Suspendarea provizorie a urmăririlor silite individuale se menţine până la pronunţarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanţe necontestate compun masa credală, conform legii.
Comentariu
În doctrină⁴¹ s-a exprimat opinia că prevederile art. 996 și 999 din C.pr.civ., care constituie norma de trimitere a alin. (1) al acestui text, „trebuie aplicate prin raportare la dispozițiile speciale ale Codului insolvenței, în sensul că ordonanța se judecă în camera de consiliu, întotdeauna fără citarea părților, termenul de apel fiind cel din legea specială, de 7 zile, conform art. 8 alin. (4), iar durata suspendării este clar stabilită în alin. (3) – până la pronunțarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de creditori”.

Jurisprudență

Prin încheierea din data de 13.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de către debitoare, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura concordatului preventiv a debitoarei și, în baza art. 23 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a numit administrator concordatar provizoriu. La data de 14.04.2015 debitoarea a depus la dosar oferta de concordat preventiv elaborată împreună cu administratorul concordatar, ce cuprinde proiectul de concordat preventiv, declarația debitorului privind starea de dificultate financiară și tabelul creditorilor. Debitoarea a făcut dovada că s-a instituit sechestru asupra bunurilor imobile de către Administrația Finanțelor Publice, precum și poprire asupra conturilor sale. [...]

Art. 996 alin. (1) și alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, fără a dispune măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. În speță, debitoarea beneficiază de procedura concordatului preventiv și a depus la dosar dovada că a elaborat, împreună cu administratorul concordatar desemnat de judecătorul-sindic, oferta de concordat preventiv, cuprinzând proiectul de concordat preventiv, declarația debitorului privind starea de dificultate financiară și tabelul creditorilor, fiind îndeplinită prima cerință a textului art. 25 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Instanța a constatat că cererea debitoarei de suspendare provizorie a executărilor silite împotriva sa este admisibilă și, prin raportare la prevederile art. 996 alin. (1) și alin. (5) din Codul de procedură civilă:

• 
  Aparența în drept vizează caracterul legitim al demersului debitoarei, care are dreptul conferit de art. 23 din Legea nr. 85/2014 de a solicita și obține deschiderea procedurii concordatului preventiv atunci când se află în dificultate financiară, cu consecința beneficiului unor măsuri precum cea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 85/2014;
  
• 
  Măsura solicitată are caracter temporar, urmând să fie aplicată doar până la pronunțarea unei hotărâri executorii de omologare a concordatului preventiv sau până la respingerea ofertei de concordat prin vot de către creditorii ale căror creanțe necontestate compun masa credală, conform legii;
  
• 
  Urgența este justificată de împiedicarea scoaterii din patrimoniul debitoarei a unor bunuri mobile și imobile necesare acesteia pentru a-și redresa activitatea și pentru punerea în aplicare a proiectului de concordat preventiv, bunuri ce sunt supuse în prezent executării silite, iar debitoarea urmărește păstrarea dreptului său de a se redresa financiar în ipoteza aprobării de către creditori a propunerii de concordat preventiv;
  
• 
  Măsura nu aduce atingere fondului pretențiilor creditorilor bugetari față de societatea debitoare.
  

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a urmăririlor silite asupra averii debitoarei până la pronunțarea unei hotărâri executării de omologare a concordatului preventiv sau până la respingerea ofertei de concordat preventiv prin vot de către creditorii ale căror creanțe necontestate compun masa credală, conform legii. (Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, Sentința civilă nr. 3708/24.04.2015)

SECŢIUNEA 2: Încheierea şi omologarea concordatului preventiv
Art. 26

(1)În vederea exercitării votului creditorilor asupra proiectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe şedinţe, colective ori individuale, de negociere cu creditorii, în prezenţa administratorului concordatar propus de debitor.

(2)Iniţiativa negocierii poate aparţine şi unuia sau mai multor creditori, precum şi acţionarilor sau asociaţilor debitorului care deţin controlul.

(3)Perioada în care se desfăşoară negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depăşi 60 de zile calendaristice.

Comentariu
Prima etapă a pocedurii de concordat preventiv este aceea a negocierilor cu creditorii. În doctrină s-a ridicat problema participării asociaților/acționarilor semnificativi la negocieri, întrucât legiuitorul a statuat că aceștia pot avea inițativa purtării unor negocieri, fără a preciza însă dacă pot participa efectiv la ele. Opinia exprimată⁴² este aceea că „acționarii/asociații, care dețin controlul, nu s-ar putea implica efectiv în negocieri, fără a avea un mandat în acest sens din partea adunării generale. Doar dacă adunarea generală a acționarilor hotărâște să-i mandateze în acest sens, acești asociați sau acționari se pot astfel implica.”

În privința naturii termenului de 60 de zile calendaristice, aferent duratei negocierilor, în doctrină⁴³ s-a opinat în sensul că acesta ar avea caracter de recomandare. Argumentele aduse în sprijinul acestei opinii sunt lipsa sancțiunii, deși exprimarea folosită de legiuitor („nu va depăși”) indică un text imperativ.

De asemenea, s-a opinat⁴⁴ și în sensul posibilității adresării unei cereri judecătorului-sindic pentru o prelungire a acestui termen, cu argumentul inexistenței unei interdicții în acest sens.
Art. 27

(1)Asupra ofertei de concordat preventiv, cu eventualele amendamente rezultate în urma negocierilor, creditorii votează, în principiu, prin corespondenţă.

(2)Votul creditorilor se trimite prin mijloace de comunicare rapidă pe adresa debitorului, în termen de maximum 60 de zile calendaristice calculate de la data primirii ofertei de concordat preventiv. Votul favorabil necondiţionat asupra concordatului preventiv are valoare de acceptare a concordatului. Orice condiţionare a votului este considerată vot negativ.

(3)În cazuri excepţionale, administratorul concordatar poate convoca o adunare a tuturor creditorilor.

(4)Dacă în termenul prevăzut la alin. (2) unul sau mai mulţi creditori deţinând cel puţin 10% din valoarea totală a creanţelor solicită convocarea adunării tuturor creditorilor, administratorul concordatar este obligat să o convoace în termen de maximum 5 zile de la data primirii cererii. Convocarea este transmisă creditorilor prin mijloace de comunicare rapidă şi care asigură confirmarea primirii acesteia.

(5)Concordatul preventiv se consideră aprobat de creditori dacă sunt întrunite voturile creditorilor care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

(6)Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi ori se află sub control comun cu debitorul pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la concordat doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
Comentariu
Negocierile cu creditorii se finalizează printr-o ofertă de concordat modificată, în baza și conform discuțiilor existente, urmând a se trece la procedura votului, adică a solicitării aprobării concordatului.

În privința modului de calcul al termenului de 60 de zile calendaristice pentru exprimarea votului, în doctrină⁴⁵ s-a stabilit că „termenul se împlinește numai după trecerea a 60 de zile de când ultimul creditor a primit oferta de concordat”. De asemenea, și în privința naturii acestui termen, a fost exprimată opinia⁴⁶ că termenul este unul de recomandare.

Noua reglementare introduce regula conform căreia votul condiționat este un vot negativ (prevedere existentă și în materia procedurii de insolvență), în doctrină⁴⁷ exemplificându-se astfel: „dacă un creditor votează pentru aprobarea concordatului, dar solicită să primească o altă sumă decât cea prevăzută în acesta sau la altă scadență, se va considera că a votat împotriva concordatului. Această prevedere este justificată de faptul că, înaintea supunerii la vot, oferta de concordat a fost negociată cu creditorii și, dacă un creditor dorește să mai facă modificări, după finalizarea negocierii, se poate considera că nu este de acord cu concordatul așa cum a rezultat în urma negocierilor.”

În raport de cazurile în care, deși regula o constituie votul prin corespondență, legea lasă posibilitatea administratorului concordatar să convoace adunarea creditorilor, dacă consideră necesar, în doctrină⁴⁸ s-a dat exemplul unuia sau a mai multor creditori care solicită informații suplimentare în legătură cu componentele ofertei de concordat sau arată că sunt necesare clarificări în legătură cu acesta.Pentru a fi aprobat, concordatul trebuie să întrunească pragul de ¾ din valoarea creanțelor acceptate și necontestate.Doctrina⁴⁹, analizând modul în care acest procent se aplică în practică, a arătat că „matematic, este posibil un concordat pentru care votează 9/16 din valoarea totală a creanțelor (adică 56,3%), ceea ce reprezintă un regim mult mai permisiv decât cel anterior, și care, totuși, impune cerința unei majorități absolute din masa credală.” În continuare, s-a că această procentulde 75% include și creditorii ale căror creanțe nu sunt nici contestate, nici în litigiu, dar care, pur și simplu, decid să nu ia parte la pocedura concordatului.

Interdicția de vot în privința creditorilor care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați ori se află sub control comun cu debitorul, în cazul în care concordatul le oferă mai mult decât ar primi în caz de faliment (prevedere existentă și în cazul procedurii de insolvență), are în vedere protejarea creditorilor de un eventual abuz de drept al debitorului. Cu privire la această situație, în doctrină⁵⁰ s-a apreciat că „dovada existenței condițiilor pentru înlăturarea dreptului de vot va trebui să fie făcută de către cel care susține că unui creditor îi sunt aplicabile aceste prevederi legale sau de cel care va contesta votul pentru acest motiv.”
Art. 28

(1)După aprobarea concordatului de către creditori, administratorul concordatar solicită judecătorului-sindic să omologheze concordatul preventiv. Pentru omologare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)valoarea creanţelor contestate şi/sau în litigiu nu depăşeşte 25% din masa credală;

b)concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

(2)Judecătorul-sindic omologhează concordatul preventiv prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, după citarea şi ascultarea administratorului concordatar. Cererea de omologare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate.

(3)Concordatul preventiv, aprobat de creditori şi omologat de judecătorul-sindic prin încheiere, se comunică creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, şi se menţionează în registrul în care este înregistrat debitorul.

Comentariu
Condiția ca procentul creanțelor contestate să nu depășească 25% din masa credală, pentru obținerea omologării concordatului, a fost calificată în doctrină⁵¹ drept „o condiție negativă, menită a împiedica depunerea de contestații în mod abuziv, în privința unor creanțe foarte importante ca valoare”.

Referitor la motivele pentru care se poate respinge concordatul, acestea sunt exclusiv motive de nelegalitate și nu de oportunitate⁵². În această privință, în doctrină⁵³ s-a arătat că „asupra oportunității declanșării concordatului preventiv se pronunță exclusiv creditorii concordatari, prin negocierile purtate cu administratorul concordatar. De fapt, aprobarea concordatului presupune implicit și oportunitatea acestuia, cel puțin din perspectiva creditorilor și a șanselor debitorului concordatar de a depăși dificultatea financiară pe care o traversează.”

Caracterul înregistrării concordatului în registru a fost calificat în doctrină⁵⁴ ca fiind unul de opozabilitate, iar nu constitutiv de drepturi, inclusiv în ceea ce privește creditorii care nu au fost de acord cu aprobarea acestuia.
Jurisprudență

În speță, administratorul concordatar provizoriu a indicat existența unei creanțe în litigiu reprezentând 0,07% din valoarea totală a creanțelor, a probat că a notificat creditorii debitoarei cu privire la oferta de concordat preventiv, precum și aprobarea concordatului de către creditori ce reprezintă 93,55% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 28 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2014 pentru omologarea concordatului preventiv.

În consecință, tribunalul a admis cererea, a omologat concordatul preventiv și a suspendat toate procedurile de executare silită începute împotriva debitoarei.

Totodată, având în vedere prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, tribunalul a dispuns comunicarea acestei încheieri Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunii. (Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, Încheierea din data de 24.07.2015)

Art. 29

(1)De la data comunicării hotărârii de omologare a concordatului preventiv se suspendă de drept urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului.

(2)Curgerea dobânzilor, a penalităţilor şi a oricăror altor cheltuieli aferente creanţelor nu se suspendă faţă de creditorii semnatari, cu excepţia situaţiei în care aceştia îşi exprimă expres, în scris, acordul în sens contrar, acord ce va fi menţionat în proiectul de concordat.

Comentariu
În doctrină⁵⁵ s-a apreciat că suspendarea prevăzută de alin. (1) al art. 29 se aplică doar în ipoteza în care nu fusese solicitată și obținută, anterior, suspendarea provizorie în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1). De asemenea, suspendarea prevăzută de art. 29 alin. (1) are caracter ope legis și produce efecte de la data comunicării hotărârii de omologare, față de creditorii semnatari, spre deosebire de suspendarea prevăzută de art. 30 alin. (1), care are caracter judiciar și care produce efecte juridice de la pronunțare.

În privința accesoriilor (dobânzi, penalități, sau orice alte cheltuieli generate de creanțele respective), efectul omologării concordatului nu împiedică curgerea în continuare a acestora, exceptând situația în care creditorul respectiv consimte la un astfel de tratament. Prevederea în discuție reprezintă un nou argument de natură a încuraja creditorii în susținerea procedurii de concordat, întrucât regimul juridic al accesoriilor în materia insolvenței este diferit, regula fiind aceea a stopării curgerii lor de la data deschiderii procedurii, cu excepția creanțelor garantate, însă și acestea cu limitarea prevăzută de art. 103.
Art. 30

(1)Dispunând omologarea, judecătorul-sindic suspendă toate procedurile de executare silită.

(2)La cererea administratorului concordatar, sub condiţia acordării de garanţii creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenţei creanţei lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalităţi, precum şi orice alte cheltuieli aferente creanţelor. Prevederile referitoare la amânarea scadenţei creanţei nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.

(3) Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu condiţia respectării prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislaţia internă şi europeană, potrivit prevederilor art. 24 alin. (5).

Comentariu
Judecătorul-sindic poate dispune suspendarea tuturor procedurilor de executare silită, nu numai a celor începute de creditorii semnatari.

În doctrină⁵⁶ s-a arătat că suspendarea prevăzută de alin. (1) al art. 30 ar trebui coroborată cu dispozițiile alin. (2) al acestui articol, și anume cu posibilitatea acordată judecătorului-sindic de a impune creditorilor nesemnatari ai concordatului un termen de amânare a scadenței creanței de maxim 18 luni fără plata unor dobânzi, penalități și a altor cheltuieli, cu excepția contractelor financiare calificate și a acordurilor de compensare bilaterală. Astfel, s-a considerat că „judecătorul-sindic va admite cererea de suspendare a executărilor, cu acest temei, numai dacă va amâna scadența plății creanțelor menționate în cadrul alin. (2), perioadă în care nu vor curge nici dobânzi, nici penalități. Suspendarea constituie o dispoziție separată în cadrul hotărârii de omologare.”

În privința creditorilor față de care pot deveni aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 30, în doctrină⁵⁷ s-a apreciat că este vorba numai despre creditorii care au votat împotriva concordatului, deși creanța lor nu fusese contestată sau nu există litigiu în legătură cu aceasta, deci creditorii nesemnatari și necontestați, atătându-se că „textul nu distinge între diversele categorii de creditori nesemnatari și, la prima vedere, ar trebui să se aplice tuturor. Această interpretare ar veni însă în contradicție cu prevederile art. 32 alin. (1), prin care se stabilește că orice creditor care obține un titlu executoriu în cursul procedurii va putea să își recupereze creanța prin orice modalități prevăzute de lege. Evident deci că este vorba despre creditori cu creanțe contestate sau în litigiu, care nu semnează concordatul.”

În ceea ce privește dispozițiile alin. (3) al art. 30, referitoare la opozabilitatea concordatului în raport de creditorii bugetari, a se vedea comentariile de la art. 24 alin. (4).
.Art. 31

În perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor.

Comentariu
După omologarea concordatului preventiv nu se mai poate deschide procedura insolvenței. Acesta este unul din efectele cele mai importante ale omologării și se reflectă și asupra creditorilor nesemnatari.

În doctrină⁵⁸ s-a arătat că, în lipsa unei distincții exprese a legii „efectul interdicției deschiderii procedurii insolvenței pe perioada concordatului se aplică față de toți creditorii, nu doar față de creditorii semnatari ai concordatului, și indiferent de natura, izvorul sau întinderea creanțelor.”
Art. 32

(1)Orice creditor care obţine un titlu executoriu asupra debitorului în cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate să îşi recupereze creanţa prin orice alte modalităţi prevăzute de lege.

(2)Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include în tabelul creditorilor concordatari.
Comentariu
În doctrină⁵⁹ s-a arătat că, în cazul concordatului omologat, creditorii contestați, care nu au fost de acord cu concordatul, pot obține un titlu executoriu ulterior omologării și, dacă nu aderă ulterior la concordat, vor putea să-și pună în executare, în orice mod, titlurile.

În doctrină⁶⁰ s-a abordat și situația în care omologarea concordatului nu a fost solicitată pentru că nu erau întrunite condițiile, însă, odată cu aderarea unui sau a mai multor creditori, aceste condiții sunt îndeplinite. Problema analizată este aceea a posibilității formulării cererii de omologare odată cu aderarea. Opinia exprimată este în sens afirmativ, considerându-se că „legiuitorul nu a prevăzut niciun termen pentru introducerea unei astfel de cereri. În situația în care vor fi îndeplinite toate condițiile, judecătorul-sindic va putea omologa concordatul, producându-se în acest mod toate efectele legate de această hotărâre a instanței.”

Art. 33

(1)În cursul procedurii, debitorul îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.

(2)Măsurile cuprinse în concordatul preventiv, inclusiv modificările creanţelor, profită şi codebitorilor, fidejusorilor şi terţilor garanţi.

Comentariu
Acest text normativ consacră conținutul capacității civile a debitorului în cursul procedurii de concordat. Doctrina⁶¹ a apreciat că „debitorul își va continua operațiunile specifice obiectului propriu de activitate, fără să se schimbe ceva în acest sens.”

În privința modului în care măsurile aferente concordatului afectează codebitorii, fidejusorii sau terții garanți, acesta este o materializare a principiului de drept ”accesorium sequitur principale”. Astfel, regimul juridic al obligației principale, și anume față de debitorul din concordat, este aplicabil și obligațiilor accesorii, ale codebitorilor, fidejusorilor sau terților garanți. Această prevedere se deosebește de regimul juridic aplicabil în materia insolvenței, unde prevederile art. 140 alin. (4) stabilesc faptul că modificările creanțelor conținute de un plan de reorganizare confirmat nu profită codebitorilor și fidejusorilor debitorului.

În doctrină⁶² s-a arătat că momentul la care intervine efectul definitiv al dispozițiilor art. 33 alin. (2) este acela al finalizării cu succes a procedurii de concordat, opinie argumentată prin aplicarea dispozițiilor art. 36.

SECŢIUNEA 3: Închiderea procedurii concordatului preventiv
Art. 34

(1)Creditorii care au votat împotriva concordatului preventiv pot cere anularea acestuia, în termen de 15 zile de la data omologării a cestuia.

(2)Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul de a cere constatarea nulităţii se prescrie în termen de 6 luni de la data omologării concordatului.

(3)Judecătorul-sindic, la cererea reclamantului, poate dispune, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea concordatului preventiv.

Comentariu
În doctrină⁶³ a fost subliniat faptul că acei creditori care au votat favorabil, care s-au abținut de la vot sau cei care nu au fost prezenți nu vor putea dobândi calitate procesuală activă în cadrul unei acțiuni în anularea concordatului.

De asemenea, s-a argumentat faptul că administratorul concordatar are calitatea de parte în judecata cererii în anulare „având în vedere că el este organ care aplică procedura, pe de o parte, iar pe de altă parte, că oferta de concordat precum și cererea de omologare intră în atribuțiile sale.”

În ceea ce privește cauzele pentru care un concordat poate fi anulat, acestea sunt cele aferente regimului juridic de drept comun în materia nulității relative.

Referitor la motivele pentru care se poate cere nulitatea absolută a concordatului, în doctrină⁶⁴ s-a arătat că „textul nu consacră vreun motiv sau cauză de nulitate, de unde reiese concluzia că acestea pot privi atât condițiile de validitate ale contractului de concordat, cât și pe cele specifice procedurii de negociere și aprobare a acestuia.”

Dispozițiile alin. (3) ale acestui articol permit judecătorului-sindic să dispună, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea concordatului. În doctrină⁶⁵ s-a evidențiat caracterul grav al unei astfel de măsuri pentru debitor, de natură a conduce chiar la eșecul concordatului, motiv pentru care „într-o astfel de situație, judecătorul-sindic va trebui să aprecieze, ”pipăind fondul”, cine va suferi o pagubă irecuperabilă, prin suspendarea concordatului, reclamantul sau pârâtul”.
Art. 35

(1)În situaţia în care se constată încălcarea gravă de către debitor a obligaţiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotărî introducerea acţiunii în rezoluţiune a concordatului preventiv. Asupra acestui aspect adunarea poate delibera chiar dacă nu a fost înscris pe ordinea de zi. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate.

(2)În înţelesul alin. (1) reprezintă încălcare gravă a obligaţiilor asumate de debitor prin concordatul preventiv acţiuni precum: favorizarea unuia sau a mai multor creditori în dauna celorlalţi, ascunderea sau înstrăinarea de active în perioada concordatului preventiv, efectuarea de plăţi fără contraprestaţie sau în condiţii ruinătoare.

(3)Dacă adunarea creditorilor concordatari a decis introducerea acţiunii în rezoluţiune, procedura concordatului preventiv se suspendă de drept.

(4)Prin hotărârea de admitere a acţiunii în rezoluţiune, judecătorul-sindic acordă creditorilor daune-interese, potrivit dreptului comun.
Comentariu
Dispozițiile art. 35 reglementează acțiunea în rezoluțiunea concordatului. În doctrină⁶⁶ a fost evidențiat un caz care poate constitui o încălcare gravă a obligațiilor asumate de debitor prin concordat, și anume „contracte sau orice alt tip de înțelegere prin care debitorul se obligă la o prestație (plată) care ar dezechilibra activitatea sa în mod grav și l-ar putea duce în insolvență. O simplă afacere în care debitorul nu va obține un câștig sau va avea chiar o pierdere ușoară nu poate fi considerată ruinătoare pentru acesta.” În orice caz, s-a considerat că exemplele oferite de dispozițiile alin. (2) ale acestui articol nu sunt limitative, gravitatea încălcării urmând a fi apreciată de către judecătorul-sindic.

În privința suspendării concordatului, ca efect al introducerii acțiunii în rezoluțiune, în doctrină⁶⁷ s-a apreciat că această suspendare fiind una de drept, nu va putea fi atacată și își va poduce efectele până la pronunțarea de către judecătorul-sindic.

În privința admiterii definitive a acțiunii în rezoluțiune, aceasta conduce la desființarea concordatului preventiv, toate prevederile privind modificarea creanțelor urmând a fi desființate.Pe cale de consecință, se va ajunge la executarea silită a creanțelor sau la introducerea unei cereri privind deschiderea procedurii insolvenței.
Art. 36

(1)Dacă procedura concordatului preventiv se finalizează cu succes, la termenul prevăzut în contract sau anterior acestuia, după caz, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. În acest caz, modificările creanţelor prevăzute în concordatul preventiv rămân definitive.

(2)În cazul în care în cursul derulării procedurii, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (4), administratorul concordatar apreciază că este imposibilă realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, poate cere judecătorului-sindic constatarea nereuşitei concordatului preventiv şi închiderea procedurii.
Comentariu
Finalizarea cu succes a procedurii de concordat preventiv, transformă modificările creanțelor în modificări definitve. Dacă procedura nu se încheie cu succes, creanțele revin la valoarea inițială din care se scade suma achitată.

Dacă administratorul concordatar, conform art. 36 alin. (2), apreciază ca imposibilă realizarea obligațiilor asumate prin concordat, fără o vină din partea debitorului, poate solicita constatarea nereușitei concordatului și închiderea procedurii.

Art. 37

(1)Măsurile prevăzute de prezentul titlu se vor aplica cu respectarea regulilor în materia ajutorului de stat.

(2)Prevederile prezentului titlu nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.
Comentariu
Prevederile art. 37 se vor aplica prin coroborare cu dispozițiile art. 24 alin. (5), care prevăd obligativitatea efectuării testului creditorului privat în privința creanței bugetare, dacă prin proiectul de concordat se prevăd reduceri ale acesteia, precum și cu cele ale art. 30 alin. (3) care stabilesc opozabilitatea concordatului omologat față de creditorul bugetar, dacă rezultatul testului creditorului privat este unul pozitiv.
TITLUL II: Procedura insolvenţei

CAPITOLUL I: Dispoziţii comune

SECŢIUNEA 1: Aspecte generale
Art. 38

(1)Procedura generală prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor prevăzuţi la art. 3, cu excepţia celor cărora li se aplică procedura simplificată.

(2)Procedura simplificată prevăzută de prezentul capitol se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a)profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;

b)întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;

c)debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

1.nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;

2.actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3.administratorul nu poate fi găsit;

4.sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;

d)persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;

e)debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;

f)orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane.
Art. 39

(1)Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.

(2)Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.

(3)Disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

(4)În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

(5)În cadrul adunării creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuării procedurii.

(6)În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2).

(7)Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin:

a)aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achită la oficiul registrului comerţului pentru autorizarea constituirii persoanelor supuse înregistrării în registrul comerţului, cu modificările actelor, faptelor şi menţiunilor acestora, şi efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, autorizare, funcţionare şi eliberare documente specifice, verificare şi/sau rezervare, transmitere/obţinere/eliberare documente şi/sau informaţii prevăzute de lege;

b)preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).

(8)Sumele prevăzute la alin. (1) vor fi plătite cu prioritate în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului. Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedură sunt considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din averea debitoarei la momentul existenţei lor.

(9)Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi instanţelor judecătoreşti pe lângă care funcţionează registrul societăţilor agricole, respectiv registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, numărul contului şi unitatea la care acesta este deschis şi orice modificări ulterioare ale acestuia.

Jurisprudență
Este real că alin. (4) al art. 4 din legea insolvenţei [Legea nr. 85/2006] creează aparenţa conform căreia, în lipsa fondurilor băneşti din averea debitorului, ar trebui să se recurgă la fondul de lichidare, însă legal şi temeinic judecătorul-sindic a apreciat că „lipsa disponibilităţilor” nu trebuie interpretată în sensul lipsei sumelor de bani, ci în cel al absenţei oricărui bun care să fie valorificat în vederea procurării de fonduri necesare desfăşurării procedurii.

Dacă debitorul dispune de bunuri ce pot fi valorificate, cum de altfel rezultă din actele şi lucrările dosarului, recunoaşterile lichidatorului judiciar şi probatoriul administrat, administratorul/lichidatorul judiciar, după caz, va trebui să lichideze pentru obţinerea resurselor necesare desfăşurării procedurii. (Curtea de Apel Constanța, Decizia nr. 53 / 23.01.2010)
SECŢIUNEA 2: Organele care aplică procedura. Participanţii la procedură

Art. 40

(1)Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar.

(2)Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
Comentariu
În doctrină⁶⁸ s-a apreciat că „pentru atingerea scopului principal al legii – acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă – este imperios necesar ca procedura colectivă să fie aplicată şi supravegheată de anumite organe special abilitate de lege, pentru că numai printr-o derulare rapidă și cu un înalt nivel de profesionalism se poate spera că interesele creditorilor vor fi protejate într-o măsură satisfăcătoare printr-o cât mai bună realizare a creanţelor faţă de debitorul insolvent. De aceea, legiuitorul a decis ca aplicarea procedurii insolvenţei să fie încredinţată unor organe expres determinate, fiecare dintre aceste persoane de specialitate îndeplinind anumite acte şi operaţiuni în cadrul procedurii, judecătorului-sindic revenindu-i atribuţii specifice funcţiei deţinute – aceea de magistrat –, şi anume controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului.”


SUBSECŢIUNEA 1: