Întărirea mecanismului insolvenței în România

§ 2. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii
Art. 71

(1)Dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor prevăzute la art. 66, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar dacă prin declaraţia făcută potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. g) debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată ori se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 38 alin. (2), judecătorul va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii simplificate. Minuta încheierii privind deschiderea procedurii insolvenţei se comunică, de îndată, administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu numit de către judecătorul-sindic.

(2)Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar/lichidatorului judiciar să efectueze notificările prevăzute la art. 100. În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii.
Comentariu
Cererea debitorului se soluţionează în procedură necontencioasă, prin încheiere. În cazul în care judecătorul-sindic dispune deschiderea procedurii generale a insolvenţei, respectiva procedură va putea parcurge una sau toate etapele procedurale prevăzute de lege pentru atingerea scopului prevăzut de art. 2 al reglementării, respectiv: 1. perioada de observaţie; 2. reorganizarea; 3. falimentul.

Procedura simplificată constituie o situaţie de excepţie şi implică fie acceptul debitorului prin însăşi cererea de deschidere a procedurii, fie încadrarea debitorului, potrivit cererii depuse şi a documentelor pe care este obligat să le ataşeze, în criteriile prevăzute de art. 38 alin. (2).

Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) - g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) şi j) este sancţionată doar cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare, lăsându-se totuşi posibilitatea ca oricare dintre celelalte subiecte îndreptăţite să propună un plan de reorganizare.

Cu toate că cererea debitorului se judecă în procedură necontencioasă, legiuitorul pune la dispoziţia creditorilor posibilitatea să formuleze opoziţie la încheierea de deschidere a procedurii. Aceasta este soluţia aleasă de legiuitor pentru a se verifica, pe baza probelor suplimentare propuse de creditori, dacă debitorul este într-adevăr în stare de insolvenţă potrivit prevederilor legale, inclusiv dacă cererea debitorului a fost formulată cu rea-credinţă.
Jurisprudență
Creditorii care se opun deschiderii procedurii insolvenței la cererea debitoarei (potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 – actualul 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014) au deschisă calea de atac a opoziției împotriva hotărârii. Pe de altă parte, potrivit Codului de procedură civilă, subiectele recursului sunt părțile din litigiul soluționat de prima instanță a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs. Ca atare, creditorii recurenți sunt terți față de hotărârea pronunțată, astfel încât nu dețin calitate procesuală activă în calea de atac a recursului. (Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, Decizia comercială nr. 1082/14.09.2010 )
Din examinarea cererii raportat la actele depuse şi în lumina dispoziţiilor legale din materia insolvenţei, judecătorul-sindic constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 66-67 din Legea nr. 85/2014, în sensul că acţiunea introductivă este formulată de un debitor aflat în stare de insolvenţă, printr-o persoană care are calitatea de reprezentant legal, cererea fiind însoţită de actele necesare. Judecătorul sindic mai observă că prin cererea introductivă s-a solicitat, începerea procedurii în formă simplificată, aspect pe care legea insolvenţei nr.85/2014 îl permite. (Tribunalul Vrancea, Secţia A II-A Civilă și de Contencios Administrativ Fiscal, Sentinţa civilă nr. 165/09.072014)
Art. 72

(1)În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii.

(2)În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanţa o va comunica debitorului şi organului fiscal competent.

(3)În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.

(4)Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic.

(5)În cazul achitării, până la închiderea dezbaterilor, a creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, judecătorul-sindic va respinge cererea ca rămasă fără obiect, cauţiunea depusă fiind restituită în mod corespunzător.

(6)Dacă debitorul nu plăteşte creanţa creditorului până la închiderea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, va admite cererea de deschidere a procedurii formulate de acesta şi va deschide, prin sentinţă, fie procedura generală a insolvenţei, fie procedura simplificată, după caz. În acest caz, cauţiunea va fi restituită creditorului.
Comentariu
Obligarea creditorului la plata cauţiunii este şi în actuala reglementare o facultate pentru judecătorul-sindic şi nu o obligaţie, această chestiune fiind lăsată la aprecierea sa. În această situație, judecătorul-sindic ar urma să ţină seama şi de informaţii care privesc conduita debitorului faţă de respectivul creditor sau alţi creditori. Cu toate că nu se poate admite că judecătorul-sindic se antepronunţă prin obligarea creditorului la plata unei cauţiuni, trebuie acceptat că, în practică, acesta analizează, implicit, şi fondul cererii de deschidere a procedurii în mod implicit atunci când decide obligarea la plata unei cauţiuni, iar soluţia asupra cererii de deschidere a procedurii, în final, va fi pronunţată în mod obiectiv, pe baza probatoriului ce se va administra şi a apărărilor părţilor.

Cauţiunea va putea fi utilizată doar pentru prejudiciul suferit efectiv de debitor, care va trebui demonstrat de acesta, în situaţia în care cererea a fost formulată cu rea – credinţă de către creditor. Între depunerea cererii cu rea-credinţă şi prejudiciu trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Competenţa soluţionării cererii de utilizare sau de restituire a cauţiunii revine judecătorului-sindic.

De remarcat faptul că noua reglementare încearcă să creeze un echilibru între asigurarea unei surse de acoperire a unui eventual prejudiciu pentru debitor şi accesul la o asemenea procedură pentru creditor, limitând cauţiunea ce va putea să fie fixată de instanţă nu doar procentual, la 10% din valoarea creanţei, ci şi la valoarea maximă de 40.000 lei dacă prin aplicarea procentului legal valoarea cauţiunii ar depăşi această sumă.

Termenul de plată al cauţiunii este destul de scurt, scopul său fiind de a asigura celeritatea fără a îngrădi excesiv dreptul creditorului, care ar trebui să prevadă la momentul formulării cererii posibilitatea obligării sale la plata cauţiunii, având la dispoziţie toate elementele pentru ca valoarea maximă a cauţiunii să fie predictibilă. Sancţiunea nedepunerii în termen de 5 zie de la comunicare a cauţiunii va fi respingerea cererii.
Noua reglementare adaugă la destinatarii comunicării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, pe lângă debitor, şi pe organul fiscal competent, pentru ca, în eventualitatea în care cererea ar fi admisă, să efectueze din timp inspecţia fiscală şi să fie în măsură să depună în termen cererea de admitere a creanţei (inclusiv cea suplimentară).

Debitorul va putea să conteste în termen de 10 zile de la primirea cererii starea de insolvenţă. În cursul judecăţii, potrivit noii reglementări, pentru celeritate, se va putea administra doar proba cu înscrisuri.
Jurisprudență
Faptul că a achitat creanţa solicitată de creditoare prin cererea introductivă, după deschiderea procedurii şi nu înainte de această dată, cum susţine în motivarea recursului, nu este de natură să atragă modificarea sentinţei, aceste plăţi urmând a fi analizate de judecătorul-sindic, care va verifica şi dacă nu s-au înregistrat cereri de admitere a creanţelor în termenul limită stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii. (Curtea de Apel Oradea, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 340/C/2007)
Caracterul cert al creanţei este dedus din cuprinsul procesului verbal încheiat între părţi, de unde rezultă obligaţia de plată a unui sold. Scrisorile de bonitate bancară nu reprezintă mijloace apte de a răsturna prezumţia de insolvenţă, acestea demonstrând doar că relaţia cu banca s-a desfăşurat fără incidente. De asemenea, rulajul conturilor nu demonstrează existenţa unor lichidităţi suficiente pentru acoperirea soldului recunoscut. (Curtea de Apel Cluj, Hotararea nr. 895/01.03.2011)
Stornarea facturii pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii şi existenţa unor neînţelegeri şi contradicţii între creditor şi debitoare imprimă un caracter incert creanţei prin care se solicită deschiderea procedurii. (Curtea de Apel Ploiesti, Decizia nr. 98/22.01.2010).
În speţă, judecătorul sindic a reținut că cererea introductivă a fost comunicată debitoarei atât potrivit Codului de procedură civilă, cât şi potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea 85/2006, iar de la acea dată debitoarea avea la dispoziţie un termen de 10 zile în care să conteste starea de insolvenţă. Termenul stabilit de legiuitor este unul de decădere, iar neexercitarea dreptului de a contesta starea de insolvenţă în acest termen este de natură să conducă la respingerea contestaţiei, ca fiind tardiv formulată. Cât priveşte cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoare, analizând-o, judecătorul sindic a constatat şi a reţinut că este întemeiată. (Tribunalul Comercial Argeş, Sentinţa Comercială Nr. 17/F/06.01.2010)
S-a apreciat ca încetarea de plăți constituie în opinia creditorului o prezumţie de insolventa, motiv pentru care a fost promovata prezenta cerere. Debitorul nu a contestat starea de insolventa în termenul prev. de art.33 alin.2 din Legea cu nr. 85/2006. (Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Comercială, Sentinţa comerciala nr. 5830/20.11.2009)
Tribunalul Prahova a reţinut că debitorul se află în încetare de plăţi, stare de fapt reieşind din neefectuarea de plăţi de mai mult de 30 de zile faţă de creditor, iar creditoarea are o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 20.524,78 lei, dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare din data de 20.09.2005 şi facturile fiscale depuse la dosar, condiţii îndeplinite pentru care a admis cererea. Împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova a formulat recurs debitoarea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică prin aspectul împrejurării că, nu se afla în stare de insolvenţă, ea achitându-şi datoria. În recurs creditoarea a depus un înscris prin care a arătat că înţelege să renunţe la judecată, întrucât în urma unei înţelegeri debitoarea recurentă şi-a plătit datoria. Văzând înscrisul nou depus la dosar din care rezultă ca debitoarea şi-a plătit datoria şi intimata creditoare renunţă la judecată, nemaifiind întrunite condiţiile de deschidere a procedurii de faliment, Curtea a admis recursul şi a respins cererea creditoarei ca rămasă fără obiect. (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, Decizia nr. 144/28.01.2010)
Creditorul nu poate declanşa procedura nici pentru o datorie neajunsă la scadenţă, nici pentru o datorie a cărei scadenţă nu a fost încă determinată, după cum nu poate obţine deschiderea procedurii nici pentru o creanţă pentru care s-a prescris dreptul său de a cere executarea silită. (Curtea de Apel Galaţi, Secţia Comercială, Maritimă şi Fluvială, Decizia nr. 674/11.12.2009)
Art. 73

Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar provizoriu, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate desemnează un lichidator judiciar provizoriu, dispunând efectuarea notificărilor prevăzute la art. 100. Desemnarea se face potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 57 alin. (1). Prevederile art. 60 rămân aplicabile.

Comentariu
Referitor la această atribuție a judecătorului sindic se vor vedea comentariile art. 45 alin. (1) lit. d) şi art. 57 alin. (1) din lege cu privire la condiţiile desemnării administratorului judiciar/lichidatorului judiciar provizoriu, dar şi comentariile de la art. 60.

Administratorul judiciar răspunde pentru neefectuarea comunicării notificărilor prevăzute de art. 100, cele mai importante acte de după deschiderea procedurii, sau pentru orice neîndeplinire în termen legal a unei atribuţii, în măsura în care acesta nu dovedeşte că lipsa comunicării în termenul legal a hotărârii de deschidere a procedurii l-a împiedicat să îndeplinească în termen respectivul act de procedură.
Art. 74

În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 67 alin. (1).

Comentariu
Dispozițiile art. 74 din Legea nr. 85/2014 păstrează structura dispozițiilor corespondente ale art. 5 din Legea nr. 85/2006. Actele şi informaţiile respective au rolul de a asigura desfăşurarea în parametrii normali a procedurii insolvenţei şi în situaţia în care procedura este deschisă ca urmare a cererii creditorului.

Debitorul/conducerea acestuia, pentru nedepunerea informaţiilor prevăzute de lege în termenul legal, vor putea fi sancţionaţi cu aplicarea amenzii. Nedepunerea documentelor prevăzte la art. 67 alin. (1). lit. h), i) şi j) este sancţionată cu decăderea debitorului din dreptul de a depune un plan de reorganizare, în mod similar cu situaţia în care cererea ar fi fost deschisă la iniţiativa sa.
Art. 75⁸¹

(1)De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

(2)Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1):

a)căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;

b)acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.

(3)Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7).

(4)Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic potrivit alin. (3) şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător.

(5)În cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau al sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silită până la data deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele corespunzătoare în contul prevăzut la art. 39 alin. (2), mai puţin onorariul acestora şi celelalte cheltuieli de executare efectuate; debitorul îşi păstrează toate drepturile prevăzute de respectiva procedură.

(6)Sumele provenite din executările silite vor fi plătite de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar către creditorii titulari ai cauzei de preferinţă asupra bunurilor adjudecate în termen de 30 de zile, chiar şi în perioada de observaţie. Asupra acestor sume nu se vor aplica onorariul şi cheltuielile aferente procedurii insolvenţei.

(7)Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente unui cont escrow, în caz de opoziţie, acestea vor fi transferate în contul prevăzut la art. 39 după verificarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii condiţiilor de fond ale contractului.

(8)Sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară, precum şi garanţiile în numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanţelor exigibile ale acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului. În cazul sumelor aferente unui cont escrow, în caz de opoziţie, acestea vor fi transferate în contul prevăzut la art. 39 alin. (2) după verificarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii condiţiilor de fond ale contractului.

(9)Pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activităţii curente a debitorului în perioada de observaţie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinţă prevăzute la acest articol vor putea fi folosite de către administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garanţiei. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanţiei a protecţiei corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3).

Comentariu
Domeniul de aplicare al suspendării reglementate de art. 75 alin. (1) din lege îl reprezintă acţiunile care privesc ”creanţele asupra averii debitorului”. Din acest punct de vedere, principiul rămâne neschimbat faţă de reglementarea Legii nr. 85/2006, suspendarea fiind menită a asigura o eficientă derulare a procedurii insolvenţei, dat fiind caracterul de procedură colectivă şi concursuală.

Pentru conturarea mai riguroasă a domeniului suspendării de drept nu se mai foloseşte sintagma „împotriva debitorului sau bunurilor sale”, reformularea fiind menită să evite orice interpretări care ar putea extinde nejustificat domeniul suspendării şi la acţiuni pentru care nu s–ar jusitifca o asemenea solutie (ex: acţiuni în revendicare, în constatare, etc.).

Suspendarea intervine de drept, de la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei. Orice acte de cotinuare a procedurilor individuale după data deschiderii procedurii împotriva debitorului, ulterior intervenirii suspendării, este lovit de nulitate absolută, actele permise de prevederile art. 75 alin. (6) fiind exceptate de la aplicarea acestei sanţiuni.

Păstrând principiile vechii norme, se reglementează expres faptul că orice creanţe se pot valorifica numai în cadrul procedurii insolvenţei prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor, corelat cu decăderea şi imposibilitatea urmăririi debitorului ulterior închiderii procedurii, în condiţiile art. 114.

Noua lege reglementează expres durata suspendării. În acest context, suspendarea va dura până la :

- desfiinţarea hotărârii de deschidere a procedurii;

- revocarea încheierii de deschidere a procedurii;

- închiderea procedurii conform art. 178, pentru situaţia în care creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor primesc sumele cuvenite în perioada de observaţie sau renunţă la cerere.

În aceste cazuri acţiunile suspendate pot fi repuse pe rol. Cu toate acestea, pentru situaţia închiderii procedurii în condiţiile art. 178, în cazul în care creditorii la cererea cărora se derulau respectivele proceduri de realizare a creanțelor sau executionale nu au formulat cerere de admitere a creanţelor în procedura insolvenței, în termenul legal, deşi au fost notificaţi conform legii, aceştia vor suporta efectul decăderii din dreptul de a mai urmări pe debitor, în condiţiile art. 114 (cu excepţiile de rigoare).

În cazul confirmării unui plan de reorganizare, repunerea pe rol nu mai este posibilă. Prin hotărârea de confirmare a planului se stabileşte o modificare a cuantumului şi a termenului de plată privind respectivele obligaţii conform planului de reorganizare iar îndeplinirea întocmai a obligaţiilor din plan conduce la închiderea procedurii conform art. 175 alin. (1), cu descărcarea diferenţei dintre valoarea obligaţiilor pe care debitorul le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută prin plan, conform art. 181 alin. (2). În fine, dacă s-a trecut la faliment, direct sau ca urmare a nerespectarii planului de reorganizare, odata cu închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană juridică va fi radiat, iar debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţii în condiţiile şi cu excepţiile prevăzute de art. 181 din lege. Mai mult, în situaţia rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii legiuitorul reglementează expres o încetare a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a executărilor silite.

În plus faţă de vechea soluție a Legii nr. 85/2006, actuala reglementare prevede expres ca fiind excepţii de la intervenirea suspendării de drept:

a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui creditor, îndreptate împotriva sa, începute înaintea deschiderii procedurii – conform art. 75 alin. (2) lit. a).

Creanţele respective vor putea să fie înscrise pe baza hotărârii judecătoreşti, iar în cazul în care, după exercitarea căii de atac, aceasta este admisă pe fond, tabelul de creanţe va fi rectificat în mod corepunzător. În caz de anulare sau casare fără judecată pe fond, respectivele creanţe vor trebui să fie supuse verificării de către practician, întrucât o rejudecare pe fond, în prima instanta, va intra sub incidenţa suspendării.

În privinţa creanţelor bugetare, acestea nu se vor verifica în cazul în care provin din titluri necontestate în termenul legal, ci vor fi înscrise în acord cu titlurile de creanţă.

b) acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului

Stabilirea cuantumului unei asemenea creanţe urmează a se face în cadrul acţiunii civile din procesul penal, în considerarea legăturii indisolubile dintre latura penală şi cea civilă. O asemenea verificare nu s-ar putea face, aşadar, în cadrul procedurii de insolvenţă.

Creditorii care au formulat o acţiune civilă în procesul penal trebuie însă să-şi conserve dreptul de a participa la procedura insolvenţei, sens în care au obligatia ca la randul lor să depună o cerere de admitere a creanţei în procedură, sub sancţiunea decăderii reglementate de art.114 din lege. Astfel, cu toate că legea le exceptează de la suspendare, astfel de creanţe trebuie să fie înscrise în termen în procedură, sub sancţiunea decăderii, dacă a fost asigurată notificarea potrivit legii.

Se asigură posibilitatea ca astfel de creanţe să fie înscrise în procedură chiar şi dacă posibilitatea de a primi sume de bani în cadrul acesteia este condiţionată de obţinerea hotărârii din procesul penal. Soluţia asigură predictibilitate în procedură, sumele obţinute din valorificarea bunurilor debitorului putând sa fie provizionate în condiţiile art. 165 din lege.

c) Acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi (art. 75 alin. (2) lit. b). Deşi soluţia era subînţeleasă, dat fiind că necesitatea suspendării intervine în contextul în care procedura colectivă se desfasoara doar fata de averea debitorului, clarificarea se impunea, pentru o mai bună înţelegere şi pentru asigurarea unei practici unitare.

d) Acţiunile pentru determinarea existenţei/cuantumului creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei

Pentru protecţia drepturilor creditorilor deținând creanţe născute în timpul procedurii se menţine regula plății, conform documentelor din care rezultă. Pentru realizarea acestor creanţe în timpul procedurii, noua reglementare instituie expres o procedură care presupune că, în cazul în care acestea nu sunt achitate de către debitor potrivit documentelor din care rezultă, creditorul cu creanţe curente va trebui să formuleze o cerere de plată care va fi verificată de administratorul judiciar, fără înscriere în tabelul de creanţe.

Respingerea poate fi contestată ca orice măsură a administratorului judiciar conform art. 75 alin. (3) raportat la art. 59 alin. (5), alin. (6) și alin. (7) din lege. Tot în sprijinul creditorilor curenţi, care acorda suport debitorului în perioada de observaţie, legiuitorul le pune dispoziţie posibilitatea ca, pentru neplata după 60 de zile de la recunoaşterea creanţei şi a cuantumului acesteia, de către administratorul judiciar sau prin hotărârea judecătorului-sindic, să poată cere falimentul pentru creanţele superioare valorii prag, conform art. 75 alin. (4).

Se reglementează anumite drepturi pentru creditorii beneficiari ai cauzelor de preferinţă anterioare deschiderii procedurii:

a) dreptul de a primi sumele provenite din executări silite [art. 75 alin. (5) şi alin. (6)].

Soluţia constituie un element de noutate pentru procedura insolvenţei şi este menită să conserve efectele unei proceduri execuţionale finalizate..

După primirea sumelor de la organele de executare, care sunt obligate să le vireze debitoarei supuse procedurii, administratorul judiciar le va plăti respectivilor creditori în termen de 30 de zile de la încasare, chiar dacă se deschide procedura generală şi aceasta se află în perioada de observaţie.

b) dreptul de a primi :

- sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii şi asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară;

- garanţiile în numerar (cash colateral).

Legea impune administratorului judiciar să distribuie sumele în termen de 5 zile de la simpla cerere a creditorului, conform art. 75 alin. (7) şi alin. (8). Creditorii trebuie să formuleze cerere de admitere a creanţei în condiţiile legii, intervenirea sancţiunii de la art. 114 împiedicând efectuarea unei asemenea distribuiri.

Totodată legiuitorul impune condiţia ca aceste creanţe să fie exigibile, pentru ca titularii lor să aibă un drept efectiv de a uza de ipoteca mobiliară. Faptul că tabelul de creanţe nu a fost intocmit și publicat nu împiedică administratorul judiciar să dea curs cererii potrivit legii, sens în care va trebui să facă şi o verificare a creanţei înainte de a elibera sumele de bani. Administratorul judiciar nu poate refuza efectuarea plăţii în termenul stabilit de lege, pe motiv că respectiva creanţă nu a fost verificată, diminuând în acest timp garanţia cu sumele de bani utilizate în procedură, întrucât ar fi înfrânt scopul reglementării.

În scopul sprijinirii şanselor de redresare a debitorului şi de maximizare pe calea reorganizării, sumele de bani sunt vitale în perioada de observaţie. Din acest considerent, reglementarea instituie o procedură excepţională pentru asigurarea resuselor necesare continuării activităţii doar pentru perioada de observaţie (nu se justifica să fie aplicată în procedura simplificată), procedură prin efectul căreia debitorul va putea utiliza în continuare sumele de bani în acest scop, iar creditorii nu vor mai primi sumele de bani respective conform regulii de mai sus [art. 75 alin. (9)].

Una dintre condiţiile acestei excepţii este aceea a manifestării exprese a acordului creditorului beneficiar al cauzei de preferinţă, căruia, la solicitare, i se va oferi o protecţie corespunzătoare în condiţiile art. 87 alin. (3) din lege. În cazul lipsei acordului creditorului, administratorul judiciar va trebui să formuleze o cerere către judecătorul-sindic, în care, pentru a fi admisă, va trebui, pe de o parte, să justifice faptul că acele sume de bani sunt necesare pentru derularea activităţii curente în perioada de observaţie și fără aceste sume de bani ar fi efectiv periclitate şansele de reorganizare a debitorului, iar pe de altă parte, să propună acordarea unei protecţii corespunzătoare conform art. 87 alin. (3) din lege. Desigur, controlul judecătorului-sindic este unul de legalitate, în cauză existând însă posibilitatea administrării unui probatoriu.

Noua lege reglementează regimul sumelor aferente unui cont escrow.

În cazul unor contracte de cont escrow, agentul, care este o bancă la care este deschis un asemenea cont, este ţinut a elibera suma de bani aflată în cont, uneia dintre părţile contractante, la îndeplinirea unor condiţii prestabilite, pe baza unor documente prevăzute de contractul respectiv, în acord cu raportul juridic fundamental ce a determinat încheierea unui asemenea contract.

În cadrul art. 75 alin. (7) şi alin. (8) legiuitorul reglementează condiţiile şi procedura pe baza căreia debitorul, prin administratorul judiciar, va putea să folosească astfel de sume de bani disponibilizate cu afectaţiune specială, consemnate într-un cont escrow. Pentru ca debitorul să poată beneficia de transferul acestor sume de bani în contul de avere, administratorul judiciar va trebui să facă o cerere agentului escow, care gestionează eliberarea respectivelor sume potrivit contractului de cont escrow.

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile contractului de cont escrow, după verificare, agentul escrow va putea elibera sumele de bani către debitoare, în condiţiile contractului de cont escrow. În situaţia refuzului agentului escrow, desigur, administratorul judiciar va putea solicita acordul părţii contractante, care, dacă este de acord, va putea da instrucţiuni agentului escrow în sensul eliberării sumei către debitor.

Pornind de la cele menţionate, sintagma „opoziţie” semnifică refuzul agentului escrow şi al părţii contractante de a elibera sumele respective către debitorul supus procedurii, la cererea administratorului judiciar. Într-o atare situaţie, administratorul judiciar va trebui să formuleze o cerere în contradictoriu cu agentul escrow şi cu partea contratcantă, prin care va solicita judecătorului-sindic obligarea agentului escrow la eliberarea respectivei sume de bani , caz în care, în vederea admiterii cerereii, urmează a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de fond ale contractului de cont escrow.