Implications for the development

dușmănoase
la adresa regimului din RPR” sau „am comentat în mod 
dușmănos
cu 
legionarul
X”. 
Este greu de crezut că o editură care dorea să publice cartea se referea la ea prin „romanul de 
scandal”. Goma a fost convocat la Uniunea Scriitorilor, unde ar fi „negat faptul că a trimis ma-
nuscrisul afară, afirmând că nu știe cum a ajuns să fie publicat acel fragment din revista vieneză. 
El consideră că toată vina o poartă editura care nu i-a publicat romanul. În prezent nici el nu mai 
dorește să publice vechea versiune deoarece are una nouă”
13
. Președintele (Zaharia Stancu) i-a 
cerut noul manuscris „și a desemnat pe criticul Ov.S. Krohmălniceanu[sic] și [pe] directorul edi-
turii «Eminescu» Ioanichie Olteanu să-l lectureze și să facă un referat în ideia de a publica cartea 
înainte de a apărea în vreo editură străină”
14
.
În aceeași Notă internă a Securității este reprodusă și o parte a intervenției din decembrie 
1969 a lui Paul Goma, care lucra cu jumătate de normă în redacția „României Literare”, „cu 
prilejul informării personalului ce lucrează în redacții în legătură cu întâlnirea de la Moscova a 
conducătorilor țărilor socialiste”: „Nu înțeleg de ce există o discrepanță atât de mare între această 
politică [externă] și politica internă. Pe plan intern nu poți să faci nimic și contrazicem tot ce 
spunem în politica externă. Nu mă refer la alte aspecte și ar fi multe, ci numai la cel literar. Nu 
poți să publici. Nu mă refer la atâția alții ci la mine. Am dat un roman și mi-a fost respins deoa-
rece în el descriu viața pe care am trăit-o în pușcărie și nedreptățile ce s-au făcut. Anunț că voi 
10 
Ibidem, ff. 79-80.
11
Ibidem.
12
Ibidem, ff. 83-86.
13
Ibidem.
14
Ibidem.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 527 ~
publica acest roman în străinătate dacă în țară nu pot”
15
. Șeful Unității încheie prin a menționa că 
Goma a încălcat prevederile HCM 957/1966: „a întreținut legături cu străini, a găzduit persoane 
străine care se aflau temporar în țara noastră fără să anunțe conducerea Uniunii, a trimis materi-
ale nepublicate în țară, fapte care contravin legilor RSR”
16
.
Nu poate fi o coincidență că în acest context a fost adoptată 
Legea nr. 23/17 decembrie 1971 
privind apărarea secretului de stat în Republica Socialistă România
, care a intrat în vigoare pe 15 
februarie 1972, prin Hotărârea nr. 19/1972 a Consiliului de Miniștri, și a rămas valabilă până la 
10 iunie 2002. Prin Capitolul 1, art. 5, „se interzice scoaterea, difuzarea sau publicarea în străi-
nătate a lucrărilor sau scrierilor de orice fel, care ar putea prejudicia interesele statului român”
17
. 
Publicând în Occident cărți respinse în România, Goma era un „recidivist” care „trăda” frecvent 
patria. 
La 15 ianuarie 1971, grl.-mr. Dumitru Borșan, șeful Direcției I din Securitate, aproba „aver-
tizarea scriitorului Paul Goma cu participarea conducerii Uniunii Scriitorilor, a comitetului de 
partid de la Uniune, a unor redactori de la revista «România Literară» unde el își desfășoară 
activitatea și a unor scriitori care se bucură de un anumit prestigiu în rândul colegilor săi”
18
. Altă 
Notă internă (21 ianuarie 1971), semnată de președintele Consiliului Securității Statului, Ion 
Stănescu, consemna că măsurile luate au rămas fără rezultate, Goma trimitea în continuare ma-
nuscrise în Occident, în terminologia Securității, „a scos ilegal în străinătate un al doilea manus-
cris de roman, intitulat «Ușa»”, care urma să apară tot la Suhrkamp. Scriitorul avea o „atitudine 
sfidătoare”, prin refuzarea invitațiilor făcute de „organele noastre”, pe care le-a socotit ilegale, a 
întârziat o jumătate de oră la întâlnirea pe care el însuși a cerut-o la sediul Uniunii Scriitorilor, a 
dat interviuri unor ziariști străini comițând astfel „acte de sfidare”.
În Nota internă din 15 ianuarie 1971 sunt redate fragmente din nota Direcției Presă despre 
romanul