|
~ 185 ~
Emanuela ILIE
Conferențiar universitar, doctor, Universitatea „AL. I. Cuza” din Iași
email: liemma@yahoo.com
TRINITATE
SAU DESPRE PERPETUA CĂUTARE A FIINŢEI PRIN FIINŢĂ...
Summary. Trinity or about the eternal search for Being through being
... In present article the
author refers to the „Trinity” exhibition of three Moldovan artist Eleonora Brigalda, Ștefan Popa and
Valeria Barbas, held in C. Brancusi Exhibition Center.
„Trinity” exhibition proved to be an intensely participatory collective approach, challenging both
through its expressive diversity and its load of meta-artistic symbolism. Valeria Barbas, Eleonora Bri-
galda and Ştefan Popa impressed, in the usual way, by the ardor and vitality of some polymorphically
materialized creations, but thought in complementarity. Their aesthetic formulas, always susceptible
to versatility in the sense of meanings, have imposed themselves on the public as a reflection of well-
customized artistic sensibilities, which know how to transform their relationship into an epiphanyc
catalyst.
Keywords:
exhibition, the painting, graphics, sculpture, identity vector, aesthetic vision.
Într-o măsură similară precedentelor expoziţii colective care i-au avut drept protagoniști,
Tri-
nitatea
înălţată la începutul anului 2019, în luna februarie mai exact, pe simezele Centrului Ex-
poziţional „Constantin Brâncuși” din Chișinău, a oglindit nu doar diversitatea stilistică fecundă,
ci și coerenţa de viziune estetică a artiștilor Valeria Barbas, Eleonora Brigalda și Ștefan Popa. O
familie care, observam în urmă cu câţiva ani, dă mereu impresia așezării decise a fiecărei forme
de manifestare proprie – fie ea propriu-zis artistică ori existenţială – în siajul unui dialogism
autentic, profund, de un perfect articulat vector identitar. Și, ca întotdeauna, nu atât legătura ex-
trem de strânsă, justificabilă biologic și/ sau emoţional, cât afinităţile (s)elective puternice dintre
membrii ei au acordat și de această dată pe coarda sensibilităţii publicului prezent arpegii dintre
cele mai atașante.
În ansamblu, evenimentul la care au fost expuse în jur de 200 de lucrări a părut rodul întâlni-
rii unor inteligenţe artistice interesate, mai mult ca oricând, de prelucrarea, în formule stilistice
proprii, a unor teme și motive cu o vizibilă detentă semantică, ordonate și valorizate încă din
titlul ansamblului expoziţional. Departe de a pune în evidenţă un narcisism auctorial cu totul
străin celor trei expozanţi, lexemul
Trinitate
a oferit un concentrat de semn creștin și sens fiinţial
durabilelor căutări, existenţiale ori estetice, ale acestora. Încărcătura semantică gravă a terme-
nului echivalează, fară doar și poatfe, intenţionalitatea de adâncime a demersului triadic cu des-
coperirea alterităţii radicale care este Dumnezeu cel viu, proces anevoios, ce presupune inclusiv
recunoașterea sentimentului de dependenţă, așa cum îl definește Rudolf Otto. După cum ne-o
arată cunoscutul teolog și filosof german în eseul
Sacrul,
pentru un creștin adevărat, „sentimen-
tul de dependenţă” este „mult mai mult și totodată altceva adevărat sentimentul de dependență”
este mult mai mult și totodată altceva decât orice sentimente de dependenţă”: în realitatea lui
homo religiosus,
el înseamnă „
sentimentul stării de creatură,
sentimentul creaturii ce se scufundă
în propriul ei neant și se pierde în faţa a ceea ce e mai presus de orice creatură”. Rezultatul firesc
al acestuia nu este, desigur, deznădejdea (distrugătoare, o știm bine, din perspectivă creștină), ci
bucuria de nedescris a certitudinii, urmată de o neîncetată căutare. Căci nici o descoperire nu e
posibilă fară o căutare autentică, iar fiinţa umană nu se poate transforma într-un receptacul al
sacrului, nu se poate, altfel spus, îndumnezei decât dacă devine, mai întâi, o căutătoare a harului.
Proces chinuitor, perpetuu, pe care, din fericire, artiștii îl pot transforma (și) într-o sursă de re-
flecţie și revelaţie împărtășită...
Do'stlaringiz bilan baham: |
